Tag Archives: Ţara Românească

Organizarea luptei revoluţionare din 1848 în Ţara Românească

Mişcarea revoluţionară din Ţara Românească avea o organizaţie în societatea secretă „Frăţia”, întemeiata la 1843 de Nicolae Bălcescu, Ion Ghica şi Christian Tell, care era susţinută de o parte importantă a burgheziei mijlocii şi mici şi cea mai mare parte a tinerilor intelectuali exponenţi ai burgheziei sau ai ţărănimii, dar nu şi majoritatea burgheziei mari şi a boierimii liberale, care vedeau în liberalii Ion Heliade Rădulescu şi Nicolae Golescu pe exponenţii lor. În iarna şi primăvara anului 1848 se crease un centru al „Frăţiei la Bucureşti în jurul lui Ion Ghica şi al lui C.A. Rosetti, care acţionau pentru strângerea …

Read More »

Adevărata organizare a statelor româneşti de către Mircea cel Bătrân în Ţara Românească şi de către Alexandru cel Bun în Moldova. Certurile lăuntrice între pretendenţii la coroana domnească. Luptele cu turcii

Când Mircea cel Bătrân luă în dibacele sale mâni puterea unică, necontestată, pentru a o mânui, aproape totdeauna cu noroc, timp de 30 de ani încheiaţi – el a fost numai o singură dată învins şi alungat, şi nu recunoscu niciodată un alt suveran, ci apare totdeauna ca „dominus” al ţării sale -, graniţele erau încă peste tot deschise, spre nord ca şi spre sud, şi-şi aşteptau strămutarea de către un nou domn cu năzuinţe de înaintare. Abia în anul 1387 principele-consort Sigismund luă în mâna sa frânele puterii în Ungaria, după 7 ani de anarhie. Îndată ce unifică din …

Read More »

Fiscalitatea în Moldova şi Ţara Românească (1774-1821)

Între 1774 şi 1829, regimul fiscal a rămas în esenţă ceea ce a fost în perioada anterioară: principalul mijloc de îndestulare a turcilor, a domnilor fanarioţi şi a boierilor. Nevoile crescânde ale Imperiului Otoman şi mijloacele tot mai reduse, în urma pierderilor teritoriale, de a le satisface, schimbările rapide ale domnilor şi concurenţa aprigă a candidaţilor la domnie au făcut ca sarcinile fiscale ale Principatelor române faţă de Poartă să crească necontenit şi ca fiscalitatea să ia formele cele mai apăsătoare. Domnii, care ajungeau în scaun copleşiţi de datorii, fără certitudinea că vor fi menţinuţi măcar trei ani, erau grăbiţi …

Read More »

Decăderea clasei ţărăneşti, evreii şi viaţa boierilor din Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Se întemeiase oare prin aceste reforme norocul de care principatele române fuseseră atâta vreme lipsite? Deloc. Starea ţăranului devenise, ce-i drept, mai suportabilă, dar foarte adeseori el nu avea mijloacele să se răscumpere, şi, chiar în cazul cel mai bun, îi lipseau mijloacele de a duce o viaţă culturală şi astfel să pună temelia unei culturi naţionale româneşti. Statul cerea şi mai departe prea mult: statul străin, ale cărui interese le reprezintă domnul, care apărea tot mai mult ca un străin. Chiar filantropul Constantin Vodă, silit de nevoie, trebui să calce peste propria sa operă: el este învinuit că a …

Read More »

Desăvârşirea procesului de formare a statului feudal Ţara Românească şi consolidarea sa

Reîntărirea dominaţiei tătare în ultimele două decenii ale veacului al XIII-lea, mai ales la gurile Dunării, a stânjenit dezvoltarea formaţiunilor politice româneşti de la sud de Carpaţi dar nu a putut sa o împiedice cu totul. Dovadă este pomenirea în documente, în această perioadă a târgurilor Câmpulung (1300) şi Argeş (1330), ale căror începuturi sunt desigur mai vechi. Spre aceste târguri se îndreptau cei ce aveau un prisos de produse, pentru a le schimba cu altele ce le lipseau. O viaţă economică mai dezvoltată, pe o arie geografică mai cuprinzătoare, nu se putea asigura decât prin crearea unor legături mai …

Read More »

Cultura în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

Problemele culturii româneşti capătă în cursul secolului al XVII-lea o complexitate tot mai mare, datorită atât creşterii generale a activităţii culturale şi înmulţirii domeniilor de creaţie, cât şi contactului cu un număr mai însemnat de medii de cultură străine. Impunerea treptată a limbii vorbite de popor ca limbă a culturii scrise constituie fenomenul cultural dominant al acestei epoci. Importanţa luptei pentru triumful limbii române nu se mărgineşte numai la folosirea unui mijloc de expresie mai adecvat, mai aderent, cu toate dificultăţile începutului, la gândirea şi sentimentul care urmau să fie exprimate. Vechea noastră istoriografie vedea o vină în natura hainei …

Read More »

Recâştigarea independenţei Ţării Româneşti (1595-1596). Încercarea de instaurare a regimului boieresc

La 20 mai 1595, se încheia la Alba Iulia de către ambasada de boieri trimisă de Mihai Viteazul tratatul dintre Ţara Românească şi Transilvania, tratat care va influenţa în chip deosebit evoluţia războiului antiotoman. În general, întreaga desfăşurare a acestui război – cu ţesătura sa complicată de lupte, armistiţii şi negocieri – nu poate fi înţeleasă fără pătrunderea evoluţiei situaţiei interne. Diferitele schimbări ale raportului intern de forţe determină fazele războiului. Din această cauză, tratatul de la Alba Iulia trebuie înţeles nu numai ca o convenţie interstatală, ci mai ales ca un document fundamental de politică internă, oglindind două concepţii …

Read More »

Domniile fanariote în Moldova şi Ţara Românească

Anii 1711, în Moldova, şi 1716, în Ţara Românească, au deschis o nouă pagină în istoria celor două ţări române prin instaurarea aşa-numitului regim fanariot. Nemaiavând încredere în domnitorii români (mai ales după trecerea lui Dimitrie Cantemir de partea ruşilor în 1711), turcii au aşezat la cârma celor două ţări domni numiţi din rândul funcţionarilor imperiului – în cea mai mare parte greci ce locuiau în cartierul constantinopolitan Fanar. Schimbaţi frecvent, aceştia vor domni în Moldova şi Ţara Românească peste o sută de ani, marcând o epocă de fiscalitate apăsătoare şi de aservire totală faţă de politica Porţii otomane. Caracteristicile …

Read More »

Intensificarea exploatării ţărănimii în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

În ceea ce priveşte relaţiile de producţie, a doua jumătate a veacului al XVI-lea se caracterizează, atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească, prin intensificarea exploatării producătorilor direcţi de către stăpânii de moşii şi de către stat. Exploatarea la care este supusă ţărănimea, îndeosebi în ultimele trei decenii, atinge însuşi produsul necesar, fapt care va cauza ruinarea gospodăriei ţărăneşti. Ca urmare a instaurării monopolului turcesc asupra principalelor produse de export, interesul producătorilor direcţi în lărgirea producţiei scade treptat. Scăderea producţiei în gospodăria ţărănească, care se limitează în mare parte la strictul necesar reproducţiei simple, a atras după sine şi …

Read More »

Raporturile Ţării Româneşti cu Moldova, Polonia şi Ungaria în timpul lui Mircea cel Bătrân

Pentru a lupta cu succes împotriva primejdiei otomane, Mircea cel Bătrân a căutat să întreţină raporturi bune cu ţările vecine şi sa-şi asigure, în caz de nevoie, sprijinul acestora. Cu domnii Moldovei Petru I şi Roman I, Mircea întreţine relaţii de strânsă prietenie. Cele două ţări duc în această vreme o politică comună în raporturile lor cu Ungaria şi Polonia. Prin intermediul domnului Moldovei, Mircea câştigă şi prietenia regelui Poloniei. După 1395, însă, datorită politicii pe care o duce Ştefan, domnul de atunci al Moldovei, de sprijinire a duşmanilor interni ai lui Mircea şi de luptă împotriva aliaţilor acestuia, relaţiile …

Read More »