Tag Archives: Ţara Românească

Consolidarea independenţei Ţării Româneşti (1597-1598). Lupta domniei împotriva instaurării regimului boieresc

Anii 1597-1598 au fost ani de luptă ai domniei – cu un succes evident, dar vremelnic – împotriva instaurării regimului boieresc. Obiectivul principal al acestei lupte era anularea tratatului din 1595 – a clauzelor privitoare la situaţia externă şi internă a domniei Ţării Româneşti. Anularea clauzelor tratatului din 1595 Pasajul din cronică: „Atuncea Batâr Jicmon, deaca văzu pre Mihai Vodă vu atâta vitejie şi cu atâta înţelepciune, slobozit-au Ţara Rumânească cu tot venitul ei, ca să fie iar pre seama lui Mihai vodă” a fost pus de autorul anonim imediat după descrierea campaniei victorioase din toamna anului 1595, nu din …

Read More »

Viaţa politică în Moldova şi Ţara Românească (1774-1821)

După încheierea tratatului de la Kuciuk-Kainargi, Poarta încredinţa domnia Ţării Româneşti marelui dragoman Alexandru Ipsilanti (1774-1782), iar domnia Moldovei lui Grigore Ghica (1774-1777), pentru a-şi afirma astfel dreptul de a numi pe domni. Ambii domni şi-au început cârmuirea în ţări pustiite şi ruinate de război. Alexandru Ipsilanti şi-a dat imediat seama că opera de refacere avea să fie lungă şi grea, din pricina „lipsei de locuitori” Poarta însăşi îi recomandase să strângă la căminele lor pe cei risipiţi, pentru ca ţara să-şi poată împlini funcţia de grânar al imperiului. Experienţa perioadei precedente dovedise că mijlocul cel mai sigur de a …

Read More »

Boierimea şi marele domeniu feudal din Moldova şi Ţara Românească în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Clasa dominantă în Ţara Românească şi Moldova era alcătuită din boierii mari, posesori de întinse domenii, din clerul înalt şi din boierimea mica şi mijlocie. După formarea statelor de sine stătătoare Ţara Românească şi Moldova, proprietatea feudală – baza relaţiilor de producţie feudale – a crescut, s-a consolidat şi a căpătat un caracter ierarhic. Structura ierarhică a proprietăţii feudale constituia expresia repartizării ei şi a rentei, ca formă economică în care se realiza această proprietate în sânul clasei dominante; în acelaşi timp, ea dădea acestei clase putere asupra ţăranilor dependenţi, putere întărită prin constrângerea extraeconomică. Ierarhia funciară era, totodată, o …

Read More »

Prima fază a procesului de formare a statului feudal Ţara Românească

Formaţiunile politice româneşti de la sud de Carpaţi au folosit, cu bune rezultate, orice împrejurare prielnică pentru dezvoltarea lor. Regatul feudal maghiar trecând prin mari greutăţi după distrugerile pricinuite de tătari, ameninţat necontenit de alte invazii ale acestora, de tulburări interne, care au dus la împărţirea ţării între regele Bela şi fiul său Ştefan, de răscoale ale cumanilor aşezaţi în Ungaria, nu-şi putea înfăptui politica de expansiune spre sud. Este probabil că, în neînţelegerile urmate de atacuri armate, dintre ţarul bulgar şi regele maghiar, voievozii români vor fi contribuit, în mod direct chiar, participând la lupte, la slăbirea regatului feudal …

Read More »

Marea mişcare populară din 1655 din Moldova şi Ţara Românească

Răscoala seimenilor din Ţara Românească Contradicţiile din orânduirea feudală, agravate de regimul nobiliar din Ţara Românească şi de apăsarea fiscala, au dus la izbucnirea răscoalei aşa-numite a seimenilor, care în realitate a fost o mişcare socială antifeudală. Seimenii, mercenari în mare parte sârbi şi bulgari, erau aşezaţi atât în oraşe, mai ales în Bucureşti şi Târgovişte, cât şi la sate, şi aveau legături de rudenie în sânul populaţiei săteşti şi orăşeneşti locale. Mişcarea lor s-a împletit nu numai cu ridicarea roşilor, darabanilor şi lefegiilor pământeni, dar şi cu o răscoală ţărănească şi orăşenească. Istoricii burghezi au văzut în „răscoala seimenilor” …

Read More »

Unirea Moldovei cu Ţara Românească şi formarea statului naţional român (1859-1862)

Convenţia de la Paris n-a ţinut seama de hotărârea Adunărilor ad-hoc, cea mai fierbinte dorinţa a poporului român: înfăptuirea Unirii celor două principate. Deşi chiar în primul articol al Convenţiei, cele două ţări erau numite „Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti”, ele au fost menţinute ca două state deosebite, având organe ale puterii de stat şi administrative separate. Prin articolul 49 al Convenţiei se stabilea câte o conducere provizorie în fiecare dintre cele două principate, numită comisie vremelnică sau căimăcămie, care avea două misiuni principale: să facă pregătirile necesare în vederea constituirii pe cale de alegeri a unor Adunări …

Read More »

Moldova şi Ţara Românească în sistemul politic otoman în secolul al XVIII-lea

Caracterul regimului turco-fanariot în Ţara Românească şi Moldova Regimul turco-fanariot în Moldova şi Ţara Românească reprezintă o perioadă de maximă exploatare turcească şi de noi îngustări ale autonomiei politice. Dominaţia otomană s-a exercitat în această epocă prin intermediul cârmuirii fanarioţilor, domnitori recrutaţi dintre vârfurile societăţii greceşti din Imperiu. La instaurarea domniilor fanariote, un rol important l-a avut, după cum s-a arătat, criza regimului nobiliar, revelată atât de încercarea lui Dimitrie Cantemir de a realiza o nouă formă de guvernare a statului feudal în Moldova, cât şi de agravarea în Ţara Românească a conflictelor din sânul clasei conducătoare, cărora ie-a căzut …

Read More »