Tag Archives: Ţara Românească

Conflictul dintre voievodul Litovoi din Ţara Românească şi Ungaria (1279)

Litovoi a fost primul voievod român de la sud de Carpaţi care a îndrăznit să se opună suzeranităţii Ungariei. El s-a răzvrătit într-o perioadă când regatul era cuprins de lupte pentru putere între partidele nobiliare. Informaţiile despre conflict provin doar din două documente din 1285 şi 1288, care se referă în mod sumar la luptele purtate de magistrul Georgius Baksa, uri curtean al banului de Severin, Laurenţiu Aba, contra lui Litovoi. Deoarece data conflictului nu reiese cu precizie din documente, au existat mai multe propuneri: 1272, 1273 şi 1276. Cea mai recentă interpretare aduce argumente solide pentru o datare în …

Read More »

Tributul şi alte poveri ale Moldovei şi Ţării Româneşti

Cu ce scop era pus în scaun un domn român, el ştia cât se poate de bine această misiune: el avea pur şi simplu datoria să administreze ţara spre folosul exclusiv al „împăratului”. În primul rând, suzeranul cerea plata punctuală a tributului, a cărui întârziere era socotită ca un semn de răzvrătire şi supunea pe vinovat la pedeapsa cu moarte. Pe la începutul lui aprilie trebuiau predate regulat la vistierie pungile cu aspri datorite. Vistiernicul se convingea personal dacă erau de fapt câte 500 bucăţi în fiecare pungă şi le pecetluia cu pecetea sa. Apoi haraciul împărătesc se încărca pe …

Read More »

Prefacerile politice din Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Apariţia unei noi boierimi A doua jumătate a veacului al XVI-lea este frământată de un lung şir de lupte ce au loc între apărătorii puterii centrale şi reprezentanţii reînvierii fărâmiţării feudale, între vechea boierime conservatoare şi o boierime nouă, interesată în întărirea puterii centrale, între diverse grupări de boieri, interesate în acapararea puterii politice în stat. După forţele aflate în luptă, după mijloacele pe care le-au folosit ele şi după scopul urmărit, se pot distinge două faze: cea dintâi – cuprinzând aproximativ deceniile al cincilea şi al şaselea – se caracterizează prin reacţiunea marii boierimi împotriva domniei, prin lupta pe …

Read More »

Cauzele interne şi externe ale înfrângerii Revoluţiei din 1848 în Ţara Românească

Înfrângerea revoluţiei a fost determinată de faptul că în ţară capitalismul era slab dezvoltat şi de faptul că burghezia, temându-se de mase, nu a dus o luptă hotărâtă în alianţă cu acestea împotriva boierimii. Burghezia românească, încă slabă, după ce a cucerit puterea cu ajutorul maselor, temându-se de elanul lor revoluţionar, a căutat să ajungă la înţelegere cu boierimea prin concesiuni care au dus la trădarea ţărănimii de către cea mai mare parte a ei, reprezentată de către liberalii moderaţi în frunte cu Eliade. Trădate, masele ţărăneşti au pierdut o parte din elanul lor revoluţionar, dar nici burghezia nu le-a …

Read More »

Întărirea presiunii otomane asupra Ţării Româneşti (1496-1521)

La sfârşitul secolului al XV-lea şi în prima jumătate a secolului al XVI-lea, istoria Ţării Româneşti s-a desfăşurat sub semnul luptelor dintre partidele boiereşti ; acestea au contribuit la slăbirea capacităţii de apărare a ţării şi au făcut posibilă intervenţia frecventă a turcilor în treburile interne. La sfârşitul secolului al XV-lea, politica de înţelegere cu Poarta, practicată de mai multă vreme de boieri1, a intrat într-o fază nouă: ea a început să îmbrace forma de alianţă directă cu turcii. La baza alianţei stăteau legăturile economice pe care le întreţinea o parte a marii boierimi cu Imperiul Otoman. Antrenaţi în relaţiile …

Read More »

Manufacturile în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Apariţia manufacturilor este semnul premergător al orânduirii capitaliste. „Atelierele cu un număr de muncitori mai mult sau mai puţin important introduc treptat diviziunea muncii, şi în felul acesta cooperaţia capitalistă simplă se transformă în manufactură capitalistă”. Printre atelierele cu lucrători ceva mai numeroşi, în ţările române au fost tipografiile. În secolul al XVIII-lea se tipăresc în tipografiile româneşti câte două-trei cărţi pe an şi chiar mai multe, ceea ce arată că numărul lucrătorilor s-a mărit şi că ei posedau o tehnică mai înaintată. Aceşti lucrători erau diferenţiaţi în privinţa lucrului: culegători, corectori, gravori, legători de cărţi, toţi lucrând sub conducerea …

Read More »

Rezistenţa antiotomană a Ţării Româneşti în condiţiile luptelor interne (1418-1428)

La moartea lui Mircea cel Bătrân, ca urmare a luptelor glorioase conduse de marele domn, Ţara Românească reuşise să-şi păstreze independenţa faţă de Imperiul otoman, în 1418, însă, bazele pe care se consolidase această independenţă se arătau a fi şubrede. Pe plan intern, epoca ce a urmat morţii lui Mircea se caracterizează prin reluarea luptelor feudale interne şi prin destrămarea treptată a puterii domneşti înjghebate de Mircea cel Bătrân. Aceste lupte, purtate de grupările boiereşti interesate în consolidarea propriei lor puteri prin veşnica răsturnare a domnilor, au slăbit Ţara Românească, tocmai în vremea când ea avea să facă faţă unei …

Read More »

Comerţul în Moldova şi Ţara Românească (1834-1848)

Piaţa internă Adâncirea diviziunii sociale a muncii, creşterea producţiei meşteşugurilor, a atelierelor de cooperaţie capitalista simplă şi a manufacturilor, ca şi a producţiei agricole destinate schimbului, dezvoltarea căilor de comunicaţie şi desfiinţarea vămilor interne au accelerat în perioada regulamentară procesul de lărgire a pieţei interne în ambele principate. Aceste ţări n-au putut însă profita imediat şi din plin de avantajele libertăţii comerţului şi deschiderii porturilor de la Dunăre, din cauza războiului, a ravagiilor ciumei şi holerei, a epizootiilor şi a foametei. Dar, de îndată ce acestea au trecut, economia s-a înviorat şi producţia agricolă a început să crească într-un ritm …

Read More »

Meşteşugurile în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Dezvoltarea forţelor de producţie şi adâncirea diviziunii sociale a muncii au dat posibilitate meşteşugarilor să lucreze în secolul al XVIII-lea în condiţii mai bune şi cu un randament mai mare decât în epoca anterioară. Activitatea lor, în ceea ce priveşte cele trei categorii principale (pe domenii, la sate şi la oraşe), se desfăşoară însă în mod inegal. Meşteşugurile domeniale, atât de înfloritoare altă dată, sunt acum în continuă decădere, prin adâncirea unui proces început încă din secolul precedent. Obiectele pe care le produc nu mai sunt rentabile faţă de preţul de cost ridicat şi de calitatea lor. Mărfurile meşteşugăreşti de …

Read More »

Ruinarea proprietăţii ţărăneşti şi creşterea celei feudale în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Încă din a doua jumătate a veacului al XV-lea, gospodăria ţărănească a fost atrasă în oarecare măsură în producţia de mărfuri pentru piaţa internă, iar în prima jumătate a veacului următor îşi intensifică producţia de cereale şi cea a industriei casnice, pentru vânzare. Atragerea ţărănimii în economia de mărfuri a fost un factor hotărâtor în destrămarea obştii ţărăneşti, prin accentuarea diferenţierii de avere între ţărani. Obştea continuă să se destrame şi prin pătrunderea în interiorul ei a unor elemente străine, în special feudali, interesaţi în lărgirea stăpânirii lor. Proces de mai lungă durată, destrămarea obştii libere a luat în a …

Read More »