Tag Archives: Scriitori români

Ovidiu Drimba

Ovidiu Drimba (3 septembrie 1919, sat Margine, comuna Abram, judeţul Bihor) – comparatist, traducător şi istoric literar. Este fiul Mariei (născută Samuilă) şi al lui Eugen Drimba, învăţător, şi frate cu Lucian Drimba. Urmează Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (1930-1938), apoi se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (1938-1942), luându-şi licenţa în literatura franceză (principal) şi italiană (secundar); în 1948, va obţine şi licenţa în filosofie. În 1948 şi 1949, este asistent al lui Lucian Blaga, răstimp în care îşi susţine teza de doctorat, Les Premieres influences du symbolisme francais sur la poesie roumaine. După …

Read More »

Lucian Drimba

Lucian Drimba (4 noiembrie 1929, Lugaşu de Jos, judeţul Bihor – 3 mai 1997, Oradea) – istoric literar. Este fiul Mariei (născută Samuilă) şi al lui Eugen Drimba, învăţător, şi frate cu Ovidiu Drimba. A urmat Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj, specialitatea limba şi literatura română (1948-1952). În 1971 a obţinut titlul de doctor în istoria literaturii române, cu o teză despre Iosif Vulcan, publicată în 1974. A funcţionat ca profesor la diferite licee, devenind ulterior cadru didactic la Institutul Pedagogic din Oradea, apoi la Universitatea din acelaşi oraş. A fost preşedinte al Societăţii Scriitorilor şi Oamenilor de …

Read More »

Gabriela Drăgoi

Gabriela Drăgoi (25 august 1942, Cristian, judeţul Braşov) – istoric literar. Este fiica Mariei (născută Pană) şi a lui Teodor Preotu, tehnician constructor. Urmează şcoala primară la Moreni, în judeţul Dâmboviţa, iar liceul, pe care îl termină în 1959, la Târgu Ocna. Anii de studenţie îi parcurge la Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, luându-şi diploma în 1964. Cercetător la Centrul de Lingvistică, Istorie literară şi Folclor (azi, Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide”) al Filialei Iaşi a Academiei Române, se impune curând ca un bun specialist în domeniul istoriei literare. Din 1994, devine coresponsabil al …

Read More »

Sidonia Drăguşanu

Sidonia Drăguşanu (4 august 1908, Bucureşti – 3 mai 1971, Bucureşti) – prozatoare, traducătoare şi autoare dramatică. Este fiica Matildei şi a lui Leon Drăguşeanu. A urmat şcoala primară şi apoi Institutul Francez „Choisy-Mangâru” la Bucureşti (1919-1932). Debutează în revista „Reporter” (1933) şi va colabora, până spre sfârşitul vieţii, la un număr relativ mare de periodice, cu proză, teatru, reportaje, foiletoane, tablete sau comentarii pe teme diferite, prioritate având dialogul cu cititorii tineri. Semnează cu numele întreg, dar şi cu pseudonimele Dona Si, Donna Sy, Junona, Sid. D., Luiza, Sid, Catrinel, în „Dimineaţa copiilor”, „Adevărul”, „Almanahul şcolarilor”, „Femeia şi căminul”, …

Read More »

Manolachi Drăghici

Manolachi Drăghici (1801, Iaşi – 1887, Iaşi) – memorialist. Cel dintâi născut al vornicului Iordachi Drăghici, Drăghici învaţă la Şcoala Domnească din Iaşi. E, de timpuriu, căminar, în 1824 primeşte rangul de spătar, iar în 1828 pe acela de postelnic. În 1830 intră în magistratură, fiind, în continuare, preşedinte al Tribunalului din Dorohoi (1834), oraş unde a fost şi ispravnic, şi al Tribunalului de Comerţ din Galaţi (1839). Om vechi, rămas în urma vremurilor pe care nu le mai poate înţelege, în ultimii ani ai vieţii trăieşte izolat şi nebăgat în seamă. Înzestrarea lui Drăghici a fost pentru memorialistică. A …

Read More »

Alexandru G. Drăghicescu

Alexandru G. Drăghicescu (27 octombrie 1859 – ?) – poet şi traducător. Ofiţer de carieră (în 1908 era căpitan), Drăghicescu a fost, în lumea literelor, un diletant perseverent şi cu veleităţi. A colaborat cu versuri la „Oltul”, „Războiul”, „Amicul familiei”, „Recreaţiuni literare”, „Curierul Olteniei” şi „Independentul”, adunându-le apoi în volumele Flori singuratice (1887) şi Flori veştejite (1908). Sentimentale şi romanţioase sau fals meditative, în spiritul liricii minore de la sfârşitul secolului al XIX-lea, poeziile mimează, uneori până la pastişă, atitudini lirice paşoptiste (Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu) sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt şi modelul poemelor dramatice tachinate lui Mihai Viteazul …

Read More »

Ioan C. Drăgescu

Ioan (Ioachim) C. Drăgescu (8 septembrie 1844, Blăjel, judeţul Sibiu – 21 aprilie 1915, Bucureşti) – prozator şi autor de versuri. Cu gimnaziul şi liceul făcute la Blaj, înscris un timp la Facultatea de Drept din Pesta, urmând apoi medicina la Viena, Drăgescu îşi desăvârşeşte studiile în Italia şi îşi ia, în 1872, doctoratul în medicină. A fost medic în Craiova, medic primar de judeţ la Tulcea şi Constanţa, medic şef al districtului Dolj. În timpul războiului din 1877, a plecat pe front. Preocupat de educaţia sanitară a populaţiei, Drăgescu publică mai multe cărţi în domeniu. Activitatea lui literară, restrânsă, …

Read More »

Ion Drăgănoiu

Ion Drăgănoiu (6 ianuarie 1943, Braşov – 23 mai 2003, Bucureşti) – poet. Este fiul Elenei (născută Moraru) şi al lui Gheorghe Drăgănoiu, funcţionar. A absolvit în 1965 Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, secţia jurnalistică. Între 1965 şi 1970, a funcţionat ca redactor la Radioteleviziunea Română, iar între 1970 şi 1984, ca redactor la „România liberă”. Un timp liber profesionist, conduce după 1990 agenţia I.D. Press International. A debutat în 1966, în revista „Luceafărul”, iar prima carte de versuri, Aproape sonete, îi apare în 1969. Pentru Scene de vânătoare (1981) a fost distins cu Premiul …

Read More »

Nicolae Drăganu

Nicolae Drăganu (18 februarie 1884, Zagra, judeţul Bistriţa-Năsăud – 17 decembrie 1939, Cluj) – editor şi istoric literar. După liceul absolvit la Năsăud, studiază filologia clasică şi limba română la Universitatea din Budapesta (1902-1906). În 1906 îşi ia doctoratul cu o teză despre compunerea cuvintelor româneşti, publicată în acelaşi an la Bistriţa, primul studiu monografic asupra acestui procedeu de îmbogăţire a limbii române. Reîntors în ţară, funcţionează mai întâi în învăţământul secundar ca profesor de limba greacă, latină şi română la Năsăud. Docent (1916), conferenţiar (1916-1919), profesor de limba şi literatura română veche la Facultatea de Litere a Universităţii din …

Read More »

Radu Drăgan

Radu Drăgan (9 septembrie 1953, Bucureşti) – poet şi eseist. Este fiul Gabrielei şi al lui Constantin Drăgan. Urmează, la Bucureşti, Liceul „Tudor Vladimirescu” (1970-1974) şi Institutul de Arhitectură (absolvit în 1982). Publică versuri în revistele „Amfiteatru” şi „Luceafărul” şi debutează editorial cu volumul de versuri Marea transparenţă (1979; Premiul pentru debut al Editurii Albatros). Între 1982 şi 1990, Drăgan practică arhitectura la Romproiect şi Proiect Bucureşti şi este, din 1990, asistent, apoi conferenţiar la Institutul de Arhitectură. În ianuarie 1990, fondează revista „ Arhitext”. Publică aici, ca şi în „Arhitectura” şi „Revista de istorie şi teorie literară”, eseuri şi …

Read More »