Tag Archives: Scriitori români

Aron Cotruş

Aron Cotruş (2 ianuarie 1891, Haşag, azi Loamneş, judeţul Sibiu – 1 noiembrie 1961, Long Beach, Statele Unite) – poet. Este fiul Anei (născută Isăilă) şi al lui Aron Cotruş, preot. Cotruş face liceul la Blaj şi Braşov şi un an la Facultatea de Litere din Viena. După ce îşi termină stagiul în armata imperială, aflat pe frontul italian (1916), se integrează în Legiunea Română; la încheierea păcii obţine un post în cadrul Legaţiei României la Roma (1919). În 1920 vine la Arad, centru în care în 1913 activase în redacţia gazetei „Românul”, apoi la Timişoara, unde e redactor al …

Read More »

Sandra Cotovu

Sandra Cotovu (9 ianuarie 1898, Hârşova, judeţul Constanţa – 17 iulie 1987, Bucureşti) – prozatoare. Fiică a Mariei (născută Găitan) şi a lui Constantin Oancea, mare proprietar, Cotovu (al cărei prenume la naştere e Constanţa) se căsătoreşte după absolvirea liceului cu inginerul Virgil Cotovu şi locuieşte aproape două decenii la Constanţa, unde duce o existenţă fără griji materiale, mondenă. La fel va face şi în capitală, frecventând mediile artistice (între care şi cenaclul Sburătorul), călătorind mult. Acest mod de viaţă este în bună măsură ilustrat în scrierile sale. O încercare nereuşită de a publica proză în „însemnări literare” (1919) determină …

Read More »

Gherontie Cotore

Gherontie Cotore (circa 1720, Totoi, judeţul Alba – circa 1774, Blaj, judeţul Alba) – cărturar. Şcolit la Bălgrad (Alba Iulia) şi la gimnaziul iezuiţilor din Cluj, e remarcat de Inocenţiu Micu-Klein ce intenţionează a-l trimite ca bursier la Roma, la Colegiul de Propagandă Fide. Şansa se risipeşte însă, într-un context tensionat, care acutizează brusc disputele religioase în Ardeal, astfel încât elevul merituos decide să-şi continue învăţătura la Târnavia (Trnava, în Slovacia de azi). Îmbracă rasa între timp, la Munkac, într-un vestit aşezământ monastic, schimbând prenumele Gheorghe în Gherontie, apoi îndreptându-se spre Blaj, unde se stabileşte în 1747, spre a sluji …

Read More »

Livia Cotorcea

Livia Cotorcea (5 mai 1940, Drânceni, judeţul Vaslui) – traducătoare, critic şi teoretician literar. Este fiica Agripinei şi a lui Gheorghe Olăieru, controlor de calitate. Urmează gimnaziul la Burdujeni (Suceava) şi liceul la Dorohoi. În anul 1957 devine studentă a Facultăţii de Filologie-Istorie-Filosofie a Univer­sităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. După absolvire (1962) este angajată ca asistentă la Catedra de limbă şi literatură rusă din cadrul Universităţii ieşene, în 1995 devenind profesor la aceeaşi catedră. Colaborează la numeroase publicaţii din ţară şi străinătate, printre care „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Romanoslavica” şi „Cahiers roumaines d’etudes litteraires”. Este membră a Comisiei de Poetică …

Read More »

Traian Coşovei

Traian Coşovei (24 martie 1921, Somova, judeţul Tulcea – 16 iulie 1993, Bucureşti) – poet, prozator şi reporter. Este fiul Anei (născută Oprea) şi al lui Ion Coşovei, pescar. A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1947). Debutează în revista „Lumea” (1946), cu poemul Femeia din camera obscură, iar în volum cu nuvela La Taliane (1950), inspirată din viaţa pescarilor de pe mare. Debutul editorial în poezie îl va reprezenta volumul Oceanul (1962). Cu reportajele din Împărăţia vânturilor (1954), care au reţinut atenţia lui Geo Bogza, Coşovei începe o lungă carieră în domeniu. Criticilor care îi …

Read More »

Traian T. Coşovei

Traian T. Coşovei (28 noiembrie 1954, Bucureşti – 1 ianuarie 2014) – poet. Este fiul Mariei (născută Urdăreanu) şi al lui Traian Coşovei, scriitor. După studiile liceale făcute la Bucureşti, urmează Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, absolvind-o în 1978. Debutează în „România literară” (1978), iar editorial, cu volumul Ninsoare electrică, în 1979 (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut). A mai primit premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1994), Marele Premiu „Ion Vinea” (1996) şi Premiul Academiei Române (1996). Copil teribil al generaţiei ’80, Coşovei a fost, alături de Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Stratan, Mariana Marin, Alexandru …

Read More »

Constantin Coşărău

Constantin Coşărău (1861, Pereliotî, Transnistria – 1934, Odesa, Ucraina) – poet şi traducător. După ce a făcut studii pedagogice, a fost învăţător în Tatarbunar. În 1918 se refugiază în stânga Nistrului. Primele sale versuri apar în anii 1924 şi 1925 în coloanele ziarului „Plugarul roşu” şi ale revistei „Moldova literară”. În 1928 a tipărit, la Balta, prima plachetă de Poezii. Versurile lui Coşărău abordează o tematică ocazională, fiind marcate de influenţa folclorului. A tradus din A. Puşkin, I.A. Krîlov, N. Nekrasov etc. Este unul dintre fondatorii Asociaţiei Scri­itorilor Sovietici Moldoveni „Răsăritul”. Opera literară Poezii, Balta, 1928; Poezii, prefaţă de I. …

Read More »

Florin Costinescu

Florin Costinescu (16 mai 1938, Slobozia, judeţul Ialomiţa) – poet, profesor şi editor de reviste. Părinţii săi au fost profesori. Tatăl, Victor Costinescu, profesor de geografie, fost student al profesorilor Simion Mehedinţi şi Constantin Rădulescu-Motru, membru al echipelor regale studenţeşti, şi mama sa, Maria Costinescu, profesoară de menaj şi educaţie fizică. «Până la vârsta de 7 ani am poposit la Brăila, Buzău, Lugoj, Oraviţa, localităţi prin care tatăl meu a trecut până la susţinerea examenului de definitivat. A urmat stabilirea definitivă la Turnu Măgurele. Cursurile elementare şi Liceul mixt (1945-1955) – în acest orăşel dunărean, care păstra cu o oarecare …

Read More »

Sebastian Costin

Sebastian Costin (11 septembrie 1939, Galaţi – 30 noiembrie 1997, Tel Aviv, Israel) – poet, prozator şi traducător. După absolvirea liceului, la Galaţi, în 1955 intră la Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu”, devenită apoi Secţia de literatură şi critică a Universităţii din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1960. Se întoarce în Galaţi, unde este, pe rând, bibliotecar, metodist la Casa Creaţiei Populare, secretar literar la teatrul local. În 1967 devine ziarist la „Scânteia tineretului” şi se afirmă în calitate de cronicar dramatic. Debutează cu versuri, dar scrie şi romane poliţiste, în colaborare cu Ion Maximilian (semnate cu pseudonimul Ştefan Marian). Se …

Read More »

Nicolae Costin

Nicolae Costin (1660-1712) – cronicar şi traducător. Al doilea dintre fiii cronicarului Miron Costin, Costin a învăţat la Şcoala iezuită şi, probabil, la Şcoala Domnească din Iaşi, apoi la Lemberg. Cunoştea perfect limbile latină, slavonă şi polonă, mai puţin greaca şi, poate, franceza şi italiana. Implicat, ca şi Velicico Costin, unchiul său, în complotul din 1691 împotriva domnitorului Constantin Cantemir, este închis împreună cu fraţii săi, Ioniţă şi Pătraşcu. Eliberat pe chezăşia unor boieri de frunte, cărturarul moldovean se refugiază în Ţara Româ­nească, la Curtea lui Constantin Brâncoveanu. Întors în Mol­dova, din treti-logofăt ajunge cu timpul hatman, vornic al Ţării …

Read More »