Tag Archives: Scriitori români

Octavian Doclin

Octavian Doclin (pseudonimul literar al lui Octavian Chisăliţă) (17 februarie 1950, Doclin, judeţul Caraş-Severin) – poet. Este fiul Mariei (născută Olariu) şi la lui Ion Chisăliţă, ţărani. Şcoala primară şi gimnaziul le urmează în comuna natală (1957-1965), liceul în comuna Grădinari (1965-1969). Este absolvent al Facultăţii de Filologie a Institutului Pedagogic din Oradea (1972). Predă limbile şi literaturile română şi franceză la Bixad, judeţul Satu Mare (1972-1977). Începând din 1977, e referent de specialitate (literatură, teatru) la Centrul Judeţean de Creaţie Populară Caraş Severin. Este preşedintele Fundaţiei „Octavian Doclin” din Reşiţa, redactor-şef al revistei „Reflex”, care apare la Reşiţa din …

Read More »

Eugeniu Dobrotă

Eugeniu Dobrotă (23 decembrie 1893, Poiana Sibiului, judeţul Sibiu – 11 decembrie 1973, Poiana Sibiului) – prozator şi culegător de folclor. Este fiul Elisabetei şi a lui Nicolae Dobrotă, preot. Şi-a început studiile în localitatea natală şi le-a continuat la gimnaziul românesc din Braşov şi la Facultăţile de Medicină din Cluj (1912-1913, 1919-1921) şi Budapesta (1917-1918). Pentru a nu fi trimis în război, în perioada 1913-1917, urmează şi cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu. Între 1921 şi 1925, funcţionează ca asistent la Facultatea de Medicină din Cluj, pentru ca apoi să ocupe postul de medic-şef al dispensarului din Poiana Sibiului, …

Read More »

Elena Dobroşinschi-Mălai

Elena Dobroşinschi-Mălai (11 martie 1898 – ?) – poetă. A făcut studii la şcoala eparhială din Chişinău. Încadrată din 1916 în învăţământul primar, a participat activ la făurirea noilor destine ale ţinutului natal, Basarabia, în perioada interbelică. A colaborat la „Viaţa Basarabiei”, „Ardealul”, „România nouă”, „Şcoala basarabeană”, „Itinerar” etc. În 1940 a fost aleasă în componenţa comitetului de conducere al Societăţii Scriitoriceşti. Urmele ei dispar după 1940. Se presupune că ar fi căzut victimă atrocităţilor staliniste. Dobroşinschi-Mălai a scris o poezie descriptivă, pastorală, sub influenţa liricii populare, adunată în volumele Picături de rouă (1920) şi Melodia mâhnirii (1930). Opera literară …

Read More »

Vasile Dobrian

Vasile Dobrian (2 noiembrie 1912, Rod, judeţul Sibiu – 1998, Bucureşti) – poet, prozator, eseist, pictor şi profesor universitar. Este fiul Anei (născută Aldea) şi al lui Nicolae Dobrian, ţăran, a cărui familie se mută în Bucureşti. După câteva clase de liceu la Sibiu, Dobrian intră în „şcoala vieţii” ca băiat de prăvălie, tipograf, electrician, funcţionar. Reuşeşte totuşi să urmeze şi cursurile Academiei Libere de Arte Frumoase din Bucureşti, pe care le-a absolvit în 1934. S-a profilat apoi pe grafică şi gravură, expunând în diferite saloane sau publicând, din 1936, desene în „Şantier” şi „Cuvântul liber”, unde debutează şi cu …

Read More »

Ilariu Dobridor

Ilariu Dobridor (pseudonimul literar al lui Constantin Iliescu Cioroianu) (31 octombrie 1908, Dobridor, judeţul Dolj – 1968, Bucureşti) – poet şi eseist. Este fiul Mariei şi al lui Florea Cioroianu. A urmat Liceul „Fraţii Buzeşti”din Craiova şi a absolvit Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii din Bucureşti. Va fi ziarist, după ce apăruse deja ca poet în „Ramuri”, „Bilete de papagal”, „Orizonturi noi”, „Reporter”, „Excelsior”, „Herald” şi „Datina”, semnând Ilariu Dobridor (dar şi Ilie Constantin, N.D. Tomcea). Colaborează la „Curentul”, „Facla”, „Gândirea”, „Secolul”, „Floarea de foc”, „Azi”, „Viaţa românească”, „Convorbiri literare”, „Conştiinţa naţională”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Sfarmă-Piatră”, „Gând românesc”, …

Read More »

Ioan Dobrescu

Ioan Dobrescu (26 ianuarie 1777, Bucureşti – 1830, Bucureşti) – cronicar. Fiul al cojocarului Dobre, Dobrescu s-a născut în mahalaua Batistei. Învaţă meserie de la tatăl său, dar, ca om cu carte şi înzestrat cu glas frumos, face şi pe ţârcovnicul. După 1820, începe a se îndeletnici şi cu negoţul. Acum se iscăleşte Ioan Dobrescu, dar mai înainte vreme, prin 1811-1812, îşi zicea „Ioan ţercovnic sin Dobre cojocar” sau „Ioan dascăl”, iar în timpul ocupaţiei ruseşti – Ioan Dobrevici (1813). Cronica lui Dobrescu, cuprinzând însemnări personale, acoperă perioada dintre 1802 şi 1830, în Ţara Românească. Sincer şi nu lipsit de …

Read More »

Caius Dobrescu

Caius Dobrescu (22 ianuarie 1966, Braşov) – poet, prozator şi eseist. Este fiul Paulinei (născută Diaconu) şi al lui Aristide Dobrescu. După studiile urmate la Liceul „Unirea” din Braşov, este absolvent, în 1988, al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia română-engleză. După absolvire, este profesor, apoi redactor la revista „Interval” din Braşov. Din 1992, este cadru universitar la Facultatea de Ştiinţe (secţia filologie) a Universităţii „Transilvania” din Braşov. În 1998 şi 1999, a fost funcţionar în Ministerul Afacerilor Externe al României. Îşi începe activitatea ca membru al „grupului literar de la Braşov”, cunoscut sub denumirea „mişcarea maşscriistă”, alături …

Read More »

Alexandru Dobrescu

Alexandru Dobrescu (5 septembrie 1947, Botoşani) – traducător, critic şi istoric literar. Este fiul Anei (născută Bucur) şi al lui Tache Dobrescu, pictor şi scenograf. Urmează liceul „August Treboniu Laurian” din Botoşani (1960-1965) şi Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1965-1970). În anul 2001 a obţinut titlul de doctor în filologie cu teza Maiorescianismul în cultura română. A funcţionat ca redactor la „Cronica” (1970-1971), la „Convorbiri literare” (1971-1990) şi redactor-şef la aceeaşi revistă (1990-1995). Între 1993 şi 1997 este director al Editurii Mydo Center, apoi director al Muzeului Municipal din Iaşi şi profesor la Universitatea „Petre …

Read More »

Aneta Dobre

Aneta Dobre (14 noiembrie 1939, Galaţi) – istoric literar. Este fiica Eufrosinei (născută Decisiuc) şi a lui Neculai Dobre, funcţionar. A absolvit Facultatea de Filologie din Bucureşti, secţia rusă-română, rămânând la Catedra de filologie rusă a aceleiaşi facultăţi, în 1977 a obţinut titlul de doctor în filologie, cu teza Natura în poezia lui Serghei Esenin. În 1978 a devenit lector, ulterior conferenţiar la Catedra de limba şi literatura rusă a Facultăţii de Limbi Străine şi şefă a Catedrei. A colaborat la „Secolul 20”, „România literară”, „Studii de literatură universală”, „Analele Universităţii Bucureşti”, „Romanoslavica”, publicând studii despre Serghei Esenin, Ana Ahmatova, …

Read More »

Alexandru Dobre

Alexandru Dobre (15 mai 1940, Fierbinţi, judeţul Ialomiţa) – folclorist. Este fiul Vasilicăi (născută Dedu) şi al lui Dumitru Dobre. Urmează, după studii liceale la Bucureşti şi Fierbinţi, Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1958-1963). Lucrează, succesiv, ca director de cămin cultural în Fierbinţi (1957-1959), ofiţer activ (1963-1971), redactor la „Scânteia tineretului”, referent de specialitate la cancelaria Academiei Române (1977-1989). Este membru în comitetul de redacţie al „Analelor Academiei Române” (1977-1989), membru în comitetul de redacţie (1979), secretar responsabil de redacţie (1980-1985) şi redactor-şef (din 1986) al „Revistei de etnografie şi folclor”, redactor responsabil adjunct al „Memoriilor Comisiei de …

Read More »