Tag Archives: Sat

Lumea satului în ţările române în timpul Evului Mediu

În Evul Mediu, românii au locuit în principal la sate. Lumea rurală a stat la baza economiei medievale, fiind caracterizată prin structuri sociale şi politice specifice epocii. Îndeletnicirile de bază ale populaţiei erau agricultura, creşterea animalelor, albinăritul, pescuitul şi meşteşugurile. Satul a fost, în cea mai mare parte a epocii medievale, principalul furnizor de bunuri materiale, de forţă de muncă şi de soldaţi. Economia rurală De-a lungul întregului ev mediu românesc, activitatea economică principală a reprezentat-o, în toate ţările române, agricultura. Sporirea calităţii şi productivităţii solului, ameliorările aduse utilajului agricol, folosirea pe scară largă a tracţiunii animale şi a îngrăşămintelor, …

Read More »

Reperele monografice ale unui sat medieval din secolul al XIII-lea

Satul Montaillou este situat la o altitudine de 1.300 de metri în provincia Languedoc, din sud-estul Franţei. Construcţia satului este etajată: pe înălţimi domină castelul medieval, iar mai jos se află casele, adesea lipite unele de altele. Satul propriu-zis nu este fortificat, dar în caz de primejdie, locuitorii se pot refugia în spatele meterezelor castelului. Mai jos decât satul se află biserica parohială şi capela Fecioarei, construite în stil romantic, cât şi cimitirul. La sfârşitul secolului al XIII-lea satul număra între 200 şi 250 de locuitori. Imediata apropiere a satului formează o adevărată tablă de şah cu parcele dreptunghiulare, având …

Read More »

Colectivizarea şi impactul ei asupra satului românesc

Regimul comunist a reuşit între 1945 şi 1949 să aducă sub controlul său populaţia urbană. Lumea rurală, reprezentând 76,5% din populaţie, se afla însă relativ în afara limitelor acestui control. Asaltul asupra satelor a început la Plenara CC al PMR din 3-5 martie 1949, când s-a decis colectivizarea agriculturii, proces concomitent în tot blocul sovietic. Transformarea socialistă a agriculturii însemna naţionalizarea efectivă a micii proprietăţi ţărăneşti. Ţăranul devenea din proprietar de pământ angajat într-o fermă de stat. În 1949, ţărănimea se afla după două reforme agrare (1921-1922 şi 1945). Existau peste 3 milioane de gospodării, 57% dintre acestea având suprafeţe …

Read More »

Distrugerea satelor şi urbanizarea forţată în perioada comunistă

Industrializarea şi construcţia de locuinţe Industrializarea forţată, începută în anii 1949-1950, a avut ca primă consecinţă migrarea rapidă a unei mari părţi din populaţie de la sat la oraş. Populaţia urbană a crescut de la 3.486.995 în 1948 (22% din total) ia 5.667.555 în 1965 (25,8% din total) şi la 11.540.954 în 1985, adică 50,6% din total. La sfârşitul anilor ’50 şi în anii ’60, PCR şi conducerea de stat au lansat un program extins de construcţii de locuinţe, pentru a împlini cerinţele urgente ale noilor orăşeni. Vreme de 15 ani, între anii 1955 şi 1970, apartamentele au fost construite …

Read More »

Satele româneşti la începuturi

Românul nu are în vocabulariul său primitiv nici un cuvânt vechi pentru formaţiuni mai mari de convieţuire laolaltă. El nu cunoaşte din vremuri străbune decât satul şi cetatea (civitas), dar prin această din urmă denumire nu înţelege decât cetatea întărită. A cunoscut astfel de cetăţi sub două forme şi aproape fără întrerupere, aşa că de aici se explică păstrarea acestui element latin în limbă. În primul rând el găsi la Dunăre rămăşiţele marelui brâu de cetăţi romano-răsăritene, apoi bizantine, care exista încă în parte pe la anul 1000 şi din care unele părţi, ca Turnul, Chilia, Cetatea Albă – Turris, …

Read More »

Satele târguri şi oraşele din Europa. Lumea rurală

Societatea românească a evoluat, de-a lungul timpului, în strânsă legătură cu schimbările care au avut loc în Europa. În secolele XIX-XX spaţiul geografic românesc s-a modernizat. Cucerirea independenţei, unificarea naţională, democratizarea societăţii s-au înfăptuit în această perioadă. În acelaşi timp statul român a asigurat minorităţilor naţionale drepturi egale cu cele ale românilor. În perioada interbelică s-au dezvoltat în România, la fel cum s-a întâmplat în Europa, o serie de grupări politice care atentau la viaţa politică democratică. Intr-o conjunctură externă favorabilă acestea au instaurat în România regimuri dictatoriale. Civilizaţia romană sub Imperiu era de tip urban. Născută din transformarea oraşelor …

Read More »

Oraşele şi satele din Dacia romană

Aşezările întemeiate în Dacia se împart, după caracterul şi statutul lor de organizare, în oraşe, sate şi aşezări întemeiate în jurul castrelor, numite canabae. Primul oraş întemeiat în Dacia după cucerirea romană a fost Sarmizegetusa, o fondaţie a împăratului Traian. Ea este în acelaşi timp şi singurul oraş din Dacia întemeiat printr-o adevărată colonizare. Oraşul a primit de la întemeiere titlul de colonia şi dreptul italic (ius Italicum), iar locuitorii lui au fost înscrişi în tribul Papiria, din care făcea parte şi împăratul. El e situat la capătul de vest al câmpiei Haţegului, pe locul satului Grădişte, care astăzi a …

Read More »

Satele târguri şi oraşele din spaţiul românesc

Habitatul rural În perioada prestatală principala formă de comunitate umană, în spaţiul românesc, a fost obştea sătească (teritorială), care a evoluat către aşezări stabile, cu un teritoriu delimitat, satele (din latinescul fossatum = loc întărit). În timp ce Occidentul a trecut la un habitat stabil, încă din secolele X-XII în spaţiul românesc această mutaţie s-a realizat cu întârziere şi numai treptat. În secolele XIV-XV satele erau mult mai mici decât cele de astăzi, cu un număr de case cuprins între 20 şi 150, satele întinse cu o populaţie numeroasă, fiind o excepţie. Aşezările rurale erau mai dese, mai ales în …

Read More »

Ţara Haţegului în secolele XIII-XV. Satele haţegane

Problemele geografiei istorice haţegane Reconstituirea hărţii Ţării Haţegului din vremea celor mai vechi informaţii scrise reprezintă o încercare foarte dificilă, care nu poate depăşi un anumit grad de aproximaţie atâta vreme cât ştirile acestor izvoare nu sunt confruntate cu cercetări de teren şi arheologice exhaustive. Valoarea informaţiilor din documentele de cancelarie este inegală, de la zonă la zonă, de la sat la sat şi mai ales de la o familie de stăpâni de moşie la alta. Cancelariile regatului nu au fost în egală măsură interesate de diferitele tipuri de stăpânire ce s-au exercitat în Ţara Haţegului: stăpâniri de drept cnezial …

Read More »

Numărul satelor şi locuitorilor din Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Ca urmare a dezvoltării economice, populaţia creşte în aceasta vreme. Numeroase sate noi apar în regiunile cu relief muntos: Munţii Apuseni, Zarand, Maramureş, în părţile muntoase ale unor comitate, în Hunedoara, Caraş, Bihor, Sălaj, Secuime. Cea mai frecventă modalitate de a întemeia noi aşezări, prin mutarea unor locuitori în regiuni cu populaţie mai rară, sau prin defrişarea pădurilor, a fost aceea de a acorda cnezilor români, greavilor saşi şi obştilor secuieşti încuviinţarea de a întemeia sate după dreptul cnezial (jus keneziatus), grevial (jus grebionatus) şi secuiesc. În întreg veacul al XIV-lea, numeroase documente atestă fenomenul întemeierii de sate de către …

Read More »