Tag Archives: România

Cristalizarea relaţiilor feudale pe teritoriul României în prima jumătate a secolului al XIII-lea

Învingând piedicile dinlăuntru şi dinafară, societatea românească se dezvoltă lent, dar neîncetat, atât din punct de vedere economic, cât şi social-politic şi cultural. Situaţia economică O relativă dezvoltare a agriculturii e dovedită de folosirea forţei hidraulice pentru punerea în mişcare a morilor, precum şi de numărul mare de mori de apă şi de vânt, adeverite documentar atât pe teritoriul Transilvaniei cât şi al Ţării Româneşti şi Moldovei. O altă dovadă a acestei dezvoltări o constituie înseşi obligaţiile în produse agricole datorate de ţărănime atât puterii politice, cât şi clasei dominante în formare, precum şi bisericii. Cuptoarele de redus minereul de …

Read More »

Monarhia, centru de putere în România

Ferdinand I – un monarh constituţional În perioada interbelică, la fel ca în timpul lui Carol I, regele era elementul-cheie al vieţii politice. Prerogativele sale, deloc formale, erau stabilite prin Constituţia din 1923. Deşi avea dreptul să numească şi să demită miniştri fără nici o restricţie, trebuia să ţină cont, în virtutea tradiţiei, de voinţa partidului care câştigase alegerile. Tot Constituţia îi dădea dreptul de a sancţiona toate legile votate de Parlament, însă nu s-a folosit niciodată de dreptul de veto. Dar regele putea emite „regulamente”, adică instrucţiuni privind aplicarea unor legi, ceea ce însemna că monarhul avea posibilitatea să …

Read More »

Minorităţile naţionale în România secolului XX

După constituirea României Mari, pe teritoriul ei alături de populaţia românească majoritară, trăia o mai mare diversitate de minorităţi naţionale: maghiari, germani, evrei, ruteni, ruşi, bulgari, turci, tătari, ţigani, sârbi, croaţi, slovaci, polonezi etc. Integrarea minorităţilor naţionale şi confesionale în statul naţional unitar român a constituit o preocupare majoră a tuturor factorilor politici. Reprezentanţi ai minorităţilor naţionale au făcut parte din adunările care au hotărât unirea Basarabiei şi Bucovinei cu România. Astfel, din cei 150 de membrii ai Sfatului Ţării din Basarabia, 45 erau reprezentanţi ai minorităţilor. În Congresul General al Bucovinei, din cei 100 de deputaţi, 26 aparţineau minorităţilor …

Read More »

Evoluţia societăţii pe teritoriul României în secolele XI-XII

Pecenegii şi cumanii pe teritoriul României Aşezarea pecenegilor Dezvoltarea firească a societăţii româneşti în toate domeniile de activitate umană a fost tulburată de invazia unor popoare de stepă, venite din Asia, aflătoare, în momentul abaterii lor pe aceste meleaguri, pe o treaptă inferioară de dezvoltare în comparaţie cu poporul român, specifică popoarelor călăreţe. Dintre aceste popoare, cei dintâi care s-au abătut peste teritoriul României au fost pecenegii (Bisseni, Peceneadzi, Patzinaki) pe la sfârşitul secolului al IX-lea. Aceştia erau organizaţi în triburi, având ca ocupaţie principală păstoritul şi creşterea vitelor (mai ales a cailor) şi ducând, la început, o viaţă seminomadă. …

Read More »

Construcţia democraţiei postdecembriste în România

Ultimul deceniu al secolului al XX-lea marchează în România trecerea de la un regim totalitar în care participarea „oamenilor muncii” la conducerea ţării era proclamată, dar, în realitate, nu era pusă în aplicare, la un regim care asigură principalele libertăţi şi drepturi cetăţeneşti specifice unei societăţi întemeiate pe valori democratice. Prăbuşirea regimului comunist din România În anii ’80 regimurile comuniste din Răsărit intraseră într-o profundă criză determinată de eşecul economiei centralizate şi de nemulţumirea populaţiei, însăşi conducerea sovietică a înţeles că vechiul tip de socialism bazat pe constrângere şi centralizare excesivă nu mai putea funcţiona iar în anul 1986, Mihail …

Read More »

Drepturi şi libertăţi democratice în Constituţia României din 1923

Titlul II al Constituţiei, intitulat „Despre drepturile românilor”, cuprindea articolele 5-32 şi preciza drepturile şi libertăţile democratice. Dezbaterea acestor articole a suscitat vii discuţii. În articolul 5 proiectul de Constituţie definea drepturile românilor. Cele mai multe amendamente la acest articol au fost aduse de către reprezentanţii minorităţilor. Acestea au fost însă respinse, fiind considerate nefondate. Una dintre problemele îndelung discutate în Parlament, ca şi în afara lui, a fost aceea a acordării de drepturi civile şi politice femeilor, drepturi ce urmau a fi consacrate prin articolul 6. În România de după 1918, mişcarea feministă a cunoscut o activitate intensă, deoarece …

Read More »

Miniştri de externe ai României (1918-1940)

Ion I.C. Brătianu – 29 noiembrie 1918 – 12 septembrie 1919 şi 21 iunie – 6 iulie 1927 Nicolae Mişu – 15 octombrie – 28 noiembrie 1919 Alexandru Vaida-Voievod – 1 decembrie 1919 – 13 martie 1920, 6 iunie – 10 august 1932 şi 11 august – 17 octombrie 1932 Duiliu Zamfirescu – 13 martie 1920 – 13 iunie 1920 Gheorghe Derussi – 17 decembrie 1921 – 17 ianuarie 1922 Ion G. Duca – 19 ianuarie 1922 – 27 martie 1926 Ion Mitilineu – 30 martie 1926 – 4 iunie 1927 Barbu Ştirbei – 4-20 iunie 1927 Nicolae Titulescu – …

Read More »

Folosirea scrisului şi literatura slavo-română în timpul feudalismului pe teritoriul României

Folosirea scrisului pare să nu se fi întrerupt niciodată la populaţia de pe teritoriul României, după indicaţiile pe care le dau în această privinţă cuvintele de origine latină „a scrie” şi „carte” (în sensul de text scris). Documentar, existenţa scrierii este atestată cu începere din a doua jumătate a secolului al IX-lea. O serie de descoperiri arheologice, mai vechi şi, mai ales, foarte recente, aduc tot mai multe dovezi despre răspândirea scrisului, precum arată şi folosirea unor caractere variate – greceşti, runice, glagolitice şi chirilice – uneori amestecate între ele, ceea ce denotă o epocă de căutare. Dacă cele mai …

Read More »

Sistemul concentraţionar în România

Sistemul concentraţionar al României comuniste a cuprins numeroase închisori şi lagăre de muncă precum cele de la Gherla, Aiud, Sighet, Piteşti, Râmnicu Sărat, Canalul Dunăre – Marea Neagră etc. Lagărele de muncă au fost înfiinţate în 1950, sarcina lor fiind să „reeduce prin muncă elementele ostile Republicii Populare Române”. Cele mai sinistre lagăre de muncă au fost cele din Bărăgan, unde au fost deportate circa 40.000 de persoane din Banat – sârbi, germani, români. Aceste persoane erau considerate un risc pentru securitatea regimului, dată fiind tensiunea dintre Iugoslavia şi România, ca urmare a excluderii celei dintâi din Cominform în iunie …

Read More »

Instaurarea şi organizarea regimului burghezo-moşieresc în România (1866)

Aplicarea reformei agrare din 1864 prin menţinerea unor însemnate rămăşiţe feudale, dintre care principala a fost marea proprietate funciară, a contribuit la desăvârşirea procesului de înţelegere dintre burghezie şi moşierime, început încă din 1848. Evoluţia capitalismului în agricultură pe calea greoaie, prusacă, însoţită de o lentă dezvoltare a industriei, a constituit baza menţinerii regimului burghezo-moşieresc, instaurat şi organizat odată cu înlăturarea lui Cuza. Înfrângerea revoluţiei din 1848 a împiedicat sfărâmarea gospodăriei boiereşti şi a permis transformarea ei, după cum arată Lenin când caracterizează calea prusacă a dezvoltării capitalismului în agricultură, „cu încetul într-o gospodărie pur capitalistă, „iuncherească”, şi atunci baza …

Read More »