Tag Archives: Roman

Roman

Romanul există ca specie epică, nu întotdeauna distinctă însă, încă din antichitate, când a fost ilustrat de scriitori precum Petronius (Satyriconul), Apuleius (Măgarul de aur), Longos şi Heliodor. În evul mediu, prin roman se înţelegea o operă narativă în proză sau în versuri, scrisă într-o limbă clasică (precum Roman de la Rose, Roman de Renart etc.). După conţinutul lor, romanele din evul mediu pot fi clasificate în: cavalereşti, eroice, galante, pastorale, scrise în spirit aristocratic. În perioada Renaşterii, romanul cunoaşte primele sale concretizări moderne, ca viziune şi ca modalitate, precum şi o sferă de cuprindere tematică şi tipologică mai largă, …

Read More »

Tipuri de roman în perioada postbelică

Premisă. Definirea cazului Destinul romanului românesc în perioada postbelică, al literaturii în întregul ei, a stat sub semnul seismelor ideologice, sociale şi politice ale epocii. Caracterizat de „stalinism integral”, deceniul 1950-1960 este unul al schematismului ideologic. Totuşi, şi în această epocă apar câteva romane care se salvează valoric, aparţinând unor scriitori ce debutaseră, cei mai mulţi, în perioada interbelică sau în timpul războiului. Aceste romane menţin o legătură plină de foloase cu romanul interbelic, în sensul creării unor tipologii viabile sau al conturării unor tablouri sociale şi personaje complexe. Prozatorii au învăţat că prezentul trebuia evitat, întrucât nu putea fi …

Read More »

Autori şi romane după al doilea război – cronologie

1953 – George Călinescu, Bietul Ioanide 1954 – Radu Tudoran, Toate pânzele sus! 1955 – Marin Preda, Moromeţii, I 1957 – Eugen Barbu, Groapa 1957 – Petru Dumitriu, Cronica de familie 1966 – Nicolae Breban, În absenţa stăpânilor 1967 – Marin Preda, Moromeţii, II 1968 – Nicolae Breban, Animale bolnave 1968 – Fănuş Neagu, Îngerul a strigat 1968 – Alexandru Ivasiuc, Cunoaştere de noapte 1970 – Augustin Buzura, Absenţii 1970 – Radu Petrescu, Matei Iliescu 1973 – D.R. Popescu, Vânătoare regală 1975 – George Bălăiţă, Lumea în două zile 1976 – Constantin Ţoiu, Galeria cu viţă sălbatică 1977 – Eugen Uricaru, Rug şi flacără 1977 – Ştefan Bănulescu, Cartea …

Read More »

Trăsături ale romanului postmodern

Trăsăturile romanului postmodern sunt următoarele: aplicarea principiului colajului se reflectă la nivelul producerii romanului, în diversitatea ofertei, deopotrivă tematică şi formală (pluralitatea formelor, amestecul stilurilor şi al registrelor stilistice, dialogul diverselor scriituri, caracterul ostentativ al coexistenţei unor niveluri literare, dinspre formele literaturii de consum – romanul de aventuri, poliţist etc.). folosirea unor modalităţi de expresie diferite şi prin recuperarea, adesea ironică, a unor locuri comune şi clişee; anularea distincţiei tradiţionale dintre literatură şi viaţa propriu-zisă; naraţiunea devine spaţiul în care se intersectează universul fictiv, lumea lectorului şi intertextul (Carmen Muşat); atomizarea subiectului şi a perspectivei narative (pluralismul „vocilor” narative, simultaneitatea …

Read More »

Metaroman

Metaromanul este literatură „pură”, având ca temă procesul scrierii literaturii – roman al scrierii unui roman. Autorul modem a fost tentat adeseori să renunţe la mimesis-ul caracteristic prozei realiste, care-şi propunea, precum afirma Honore de Balzac, să concureze starea civilă, şi a hotărât să-şi dezvăluie în mod direct, în faţa cititorului, tehnicile specifice artei sale, parodiindu-şi astfel propria creaţie, într-o asemenea situaţie, romancierul nu ezită să-şi introducă propriile idei în text, încurcă în chip deliberat cronologia faptelor, strecoară mai multe planuri temporale, trecând de la unul la altul fără să-şi avertizeze cititorul.

Read More »

Caracteristici ale romanului interbelic în literatura română şi universală

Continuitate şi discontinuitate: Romane care continuă formulele tradiţionale: John Galsworthy, Forsyte Saga; Roger Martin du Gard, Familia Thibault; Mihail Sadoveanu, Baltagul, Fraţii Jderi; George Călinescu, Enigma Otiliei. Romane care inovează: Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut; Thomas Mann, Muntele vrăjit; Camil Petrescu, Patul lui Procust; Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach. Surprinderea multiplelor planuri ale existenţei (cicluri romaneşti, romanul-frescă, romanul familiilor): John Galsworthy, Forsyte Saga; Georges Duhamel, Cronica familiei Pasquier; Cezar Petrescu, Cronica românească a veacului XX ; Hortensia Papadat-Bengescu, „Ciclul Hallipilor”; Constantin Stere, În preajma revoluţiei. Explorarea zonelor profunde ale psihicului: Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut; William …

Read More »