Tag Archives: Rezumate literare

Mormântul, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Mormântul, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Mormântul Fost-am pe unde-am iubit, Pe mândruţa n-am găsit Şi m-am lăsat dupe vânt Şi am dat de un mormânt. Vântu-mpregiur suspina, Iarba-ncet se clătina. Sărăcuţ, amar de mine! De-aş simţi moartea că vine, Aş lăsa cu giurământ Să mă-ngroape-n cel mormânt!

Read More »

Moldova în 1857, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Moldova în 1857, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă pe la mijlocul lunii martie 1857, curând după numirea lui Vogoride în funcţie de caimacam al Moldovei, când se dezlănţuise, sub patronajul acestuia, o înverşunată acţiune antiunionistă, cu concursul unora dintre boieri. A fost publicată pentru prima oară în Moldova, în pofida cenzurii, într-o foaie volantă. Apare, aproape concomitent, la Bucureşti, în „Concordia” nr. 15 din 27 martie 1857, apoi reprodusă în ediţia 1863, ediţia 1875, vol. II. Poezia face parte din creaţiile literare prin care Alecsandri pledează cauza Unirii. Amintim dintre acestea Hora Unirii şi scenetele Cinel-cinel şi Păcală …

Read More »

Mogoş vornicul, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Mogoş vornicul, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Cântice bătrâneşti. Legende – Balade. Vasile Alecsandri Mogoş vornicul În oraş, la Bucureşti, Tot să stai şi să priveşti Pe cei şepte voinicei, Mândri puişori de zmei, Şepte fraţi ca şepte brazi, Toţi de-a lui Mogoş cumnaţi Ei în capul podului, În fruntea norodului, Aştepta pe sora lor Şi pe mândru-i soţior, Mogoş, vornicul bogat, Ce glumeşte nencetat. Ei la umbră se culca, Bea voios şi ospăta, Cu ploscuţa închina De cinci vedre ş-o oca, Vadra Ţarigradului, Măsura-împăratului. Iar fratele cel mai mare (Că-i mai mare, minte …

Read More »

Moara de vânt, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Fabula Moara de vânt, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă în primele luni ale anului 1863 şi este dedicată scriitorului Alecu Donici. A fost publicată pentru prima oară în revista lui B.P. Hasdeu, „Lumina” nr. 13-14 din 1863, şi reprodusă în ediţia 1875, vol. III. Fabula este o satiră foarte transparentă la adresa vorbăriei sterile din Camera deputaţilor de atunci, ostilă politicii de reforme democratice a lui Alexandru Ioan Cuza şi străduindu-se, fie prin opoziţie făţişă, fie prin lungi discursuri demagogice, să paralizeze intenţiile de a acţiona ale domnitorului. Vasile Alecsandri Moara de vânt Pe-un deal oarecare, Cu renume sfânta, …

Read More »

Mihu Copilul, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Mihu Copilul, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Cântice bătrâneşti. Legende – Balade. Vasile Alecsandri Mihu Copilul La dealul Bărbat, Pe drumul săpat Merge haulind, Merge chiuind Mihu copilaş, Mândru Păunaş, Păunaş de frunte, Copilaş de munte. Merge el cântând, Din cobuz sunând, Codrii dismierdând, Din cobuz de os Ce sună frumos. Merge cel voinic Pe-un murguşor mic Pin mezul nopţii, Pin codrul Herţii. Mult e frunza deasă, Noaptea-ntunecoasă Şi calea petroasă! Dar când se urca Şi Murgul călca, Peatra scapăra, Noaptea lumina, Noaptea ca ziua. Merge, mări, merge, Ş-urma li se şterge Pintre frunzi …

Read More »

Mehedinţeanul, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Mehedinţeanul, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Mehedinţeanul Frunză verde magheran, Voinicel mehedinţean, Sunt născut pe frunzi de fag Ca să fiu la lume drag. Şi-s scăldat de mic în Olt, Să mă fac viteaz de tot, Şi-s frecat cu busuioc, Să am zile cu noroc. După ce am mai crescut, Din ochi maica m-a perdut, C-am fugit de la părinţi Tot în munţi, la Mehedinţi, Apoi m-am lăsat în vale Cu trei rânduri de pistoale Ş-am agiuns un voinicel Cu inima de oţel. Aoleo! ce foc de dor! Veni-va badea Tudor …

Read More »

Mândruliţă de la munte, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Mândruliţă de la munte, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă în anul 1843, după unica indicaţie ce o avem, cea lăsată de poet în manuscrisul nr. 1.497. A fost publicată pentru prima oară în revista „Propăşirea” nr. 10 din 12 martie 1844, apoi reprodusă în ediţia 1853, ediţia 1863, ediţia 1875, vol. I. Vasile Alecsandri Mândruliţă de la munte Mândruliţă de la munte, Ce nu treci cole, pe punte, Să te strâng la peptul meu? Că te-aş face, zău, puicuţă, Să ureşti a ta căsuţă Şi să uiţi pe Dumnezeu. De-a tot toarce nu-ţi e lene? Lasă-ţi furca-n buruiene …

Read More »

Mândra Liţa, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Mândra Liţa, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Mândra Liţa Frunză verde alunică, Am avut o mândră mică Ş-am lăsat-o să mai crească, Minte-n cap să dobândească. Dar de când o am lăsat, Au crescut, s-au măritat. Vai de mine i ce păcat! Mi-ar fi, nu mi-ar fi bănat Daca s-ar fi măritat De-aici al treile sat, Dar ea s-a făcut mireasă De la noi a treia casă. Ies afară, o zăresc Şi de zile mă sfârşesc. Intru-n casă, o aud Şi m-apucă dorul crud. Vai! mămucă iubitoare, Inimioara rău mă doare, …

Read More »

Mândra din Muncel, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Mândra din Muncel, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Cântice bătrâneşti. Legende – Balade. Muncel este o comună din imediata apropiere a Mirceştilor. Vasile Alecsandri Mândra din Muncel Colo gios, pe lângă Tisă, Merge mândra cam descinsă Prin ierbuţa până-n brâu, Şi ţine murgul de frâu, Murg voinic şi pintenog Care paşte busuioc. Ea se primblă-n poieniţă Şi tot zice din guriţă: „Busuiocul l-aş plivi, Mă tem că m-oi zăbovi, Dar l-oi smulge şi m-oi duce Până dincolo de cruce, La marginea codrului, La stăpânul murgului, Tot pe culmea din Muncel, La haiducul voinicel. Cine-a …

Read More »

Mărioara, Florioara, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Mărioara, Florioara, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă sau poate numai definitivată, aşa cum indică datarea poetului, la Paris, în 1852. Aceasta înseamnă: după începutul lui octombrie 1852, când Alecsandri soseşte în capitala Franţei, şi până la 19 decembrie 1852, când, dintr-o scrisoare ce o adresa amicului său Ion Ghica, rezulta că poemul era încheiat. A fost publicată pentru prima oară în ediţia 1853, apoi reprodusă în ediţia 1863 şi ediţia 1875, vol. I. Vasile Alecsandri intenţiona iniţial să introducă poemul Mărioara, Florioara chiar între baladele populare, dar renunţă foarte curând la această idee. Poemul, dedicat Mariei Cantacuzino, care …

Read More »