Tag Archives: Politică

Unificarea politică şi administrativă a României

Urmările Unirii de la 1 Decembrie 1918 România Mare se deosebea de cea existentă înainte de război. Suprafaţa ţării crescuse de la 137.000 kmp la 295.049 kmp. Din punct de vedere demografic s-a ivit o situaţie nouă: alături de români există şi un procent destul de important de alte naţionalităţi. Totuşi, majoritatea populaţiei era reprezentată de romani: 71,9%. Reformele adoptate în primul deceniu după unire au schimbat sensibil structurile sociale şi politice. Din punct de vedere instituţional, „noua” Românie era foarte diferită faţă de cea veche. Principala problemă a vieţii politice româneşti în perioada interbelică a fost confruntarea dintre democraţie …

Read More »

Politica lui Constantin Mavrocordat şi reformele lui

Constantin Mavrocordat a fost numit domn al Ţării Româneşti în 1730, la moartea tatălui său, Nicolae, şi a domnit de şase ori în Ţara Românească şi de patru ori în Moldova, între anii 1730 şi 1769. În această vreme are loc războiul ruso-austro-turc din 1736-1739, care aduce realipirea Olteniei la Ţara Românească, dar totodată şi sarcini grele asupra populaţiei şi risipirea contribuabililor, ceea ce a impus luarea de măsuri fiscale şi administrative noi. În aceste împrejurări economice grele, domnul a încercat să obţină sprijinul întregii boierimi pentru înfăptuirea reformelor preconizate, în domnie, Constantin Mavrocordat „s-a aşădzat cu bună pace de …

Read More »

Programul politic paşoptist şi crearea României moderne

Revoluţia română din 1848-1849 este unul dintre cele mai importante momente din istoria modernă a românilor. Acum s-a făcut pasul decisiv pentru înscrierea ţărilor române în orbita modernităţii. În lipsa unei burghezii naţionale puternice, susţinerea revoluţiei a venit, în principate, de la boierimea locală şi tineretul intelectual, iar în Transilvania de la tinerii intelectuali români. Revoluţia a însemnat şi un pas în lupta de eliberare naţională, pregătind Unirea Principatelor şi Independenţa. Românii din Transilvania au fost recunoscuţi ca naţiune politică atât de către austrieci prin Constituţia din 20 februarie 1849, cât şi de către maghiari prin legea naţionalităţilor votată de …

Read More »

Politica de cruciadă a voievozilor în timpul Evului Mediu

Cucerind Peninsula Balcanică şi atingând la sfârşitul secolului al XIV-lea linia Dunării, Imperiul Otoman a ajuns o ameninţare directă pentru ţările române. Relaţiile dintre Imperiul otoman şi ţările din centrul şi sud-estul Europei intră acum într-o lungă perioadă de conflict, în timpul căreia, alături de Ungaria şi Polonia, ţările române au jucat rolul unor bastioane de rezistenţă ale civilizaţiei creştine împotriva turcilor islamici, rezistenţă desemnată cu numele de cruciadă târzie. Mircea cel Bătrân şi Iancu de Hunedoara. Spiritul acestei cruciade târzii a fost exprimat cu toată vigoarea în secolele XIV-XVI de o serie de voievozi şi domnitori români activi în …

Read More »

Situaţia politică a Moldovei şi Ţării Româneşti de la sfârşitul secolului al XIV-lea până la mijlocul secolului al XV-lea

Situaţia în răsăritul şi sud-estul Europei Istoria acestor părţi ale continentului european, din care ţările române fac parte organic, s-a desfăşurat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi în prima jumătate a celui următor sub semnul unor tendinţe de expansiune şi de anexiuni manifestate de feudalii şi regii Ungariei, Poloniei unită cu ducatul Lituaniei şi de sultanii Imperiului otoman. Cele dintâi îşi întinseră dominaţia până la fruntariile ţărilor române şi bucuros şi le-ar fi întins şi mai mult dacă nu se loveau de rezistenţa dârză a poporului român. Au fost nevoiţi regii Poloniei să se mulţumească cu o …

Read More »

Lupta lui Inochentie Micu pentru ridicarea politică a românilor

Unirea, revenită din lovitura pe care i-o dăduse răscoala curuţilor, stimulată de regim, era mânată înainte şi acum de preoţime şi de mica nobilime, în genere de pătura subţire de sus, care se forma şi care tocmai prin ea spera să se ridice pe scara socială, la privilegii, la funcţii şi, în consecinţă, la un rol în viaţa publică. Dar nici pe această latură unirea nu va progresa doar în sensul intenţiilor regimului. Sub episcopul Ioan Giurgiu-Patachi (1722-1727), om instruit, cu studii la Viena şi la Roma, dar leal faţă de regim şi conformist, se merge pe drumul indicat, fără …

Read More »

Situaţia politică a ţărilor române până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

La trenul Moldovei şi Ţării Româneşti s-au perindat în secolul fanariot 11 familii, membrii cărora se schimbau dintr-o ţară în alta după bunul plac al Porţii. Acestea au totalizat 74 de domnii, ceea ce înseamnă în medie 2 ani şi 7 luni o domnie în Ţara Românească şi 3 ani în Moldova. Dintre familiile fanariote care au înscris şi unele realizări meritorii în istoria ţărilor româneşti trebuie socotiţi Mavrocordaţii, Ghiculeştii, Ipsilanti. În Transilvania de asemenea s-au perindat în acest răstimp 14 guvernatori sau preşedinţi ai guvernului numiţi dintre comandanţii armatei imperiale. Istoria celor trei ţări româneşti a fost influenţată într-un …

Read More »

Organizarea politică a oraşelor greceşti din Dobrogea în secolele V-I î.Hr.

În măsuri care au variat de la oraş la oraş şi, în sânul aceleiaşi cetăţi, de la epocă la epocă, puterea politică aparţinea în aceste colonii poporului, alcătuit din totalitatea cetăţenilor cu drepturi depline. De la exercitarea acestora erau excluşi (şi aveau să rămână astfel până la sfârşitul antichităţii) în primul rând sclavii, apoi străinii domiciliaţi şi femeile – chiar femeile de condiţie liberă. Organul în care se întrupa autoritatea supremă era Adunarea, de cele mai multe ori pomenită în documente cu numele de „popor”. Alături de ea, exista însă în fiecare cetate greacă guvernată democratic un corp consultativ mai …

Read More »

Politica internă în Moldova şi Ţara Românească (1834-1848)

Viaţa politică a Principatelor Române în această perioadă este dominată de mişcările revoluţionare împotriva regimului feudal, care pregătesc revoluţia din 1848. Paralel cu aceste frământări revoluţionare, se desfăşoară şi conflictele dintre domn şi Obşteasca Adunare, primul urmărind să-şi impună autoritatea conferită de Regulamentul organic, a doua străduindu-se să-şi menţină şi să-şi întărească poziţia în stat, subminând autoritatea domnului. Nu este, prin urmare, vorba de o luptă între două tendinţe a două clase opuse, ci de lupta între fracţiunile clasei stăpânitoare, care tind să-şi asigure beneficii pe seama maselor şi îndeosebi a ţărănimii. Această luptă înlesneşte amestecul puterilor suzerană (Turcia) şi …

Read More »

Perioada de reacţiune de după 1848. Continuarea luptei pentru înlăturarea puterii politice şi economice feudale din Moldova şi Ţara Românească

Revoluţiile din anii 1848 şi 1849 au ameninţat cu desfiinţarea orânduirea feudală din ţările Europei centrale şi răsăritene. În faţa primejdiei, guvernele feudalo-absolutiste s-au aliat între ele; se gândeau însă fiecare la propriile lor interese atunci când interveneau, unele pentru altele, să stârpească focarele revoluţionare din vecinătatea graniţelor lor. Pe plan intern, acţiunea de reprimare a fost înlesnită de faptul că burghezia şi nobilimea liberală, participante la revoluţie, trădând masele, ulterior au trecut treptat de partea contrarevoluţiei. De frica proletariatului, care se afirma în Occident ca forţă politică independentă, burghezia a devenit reacţionară. În Franţa, mersul ascendent al revoluţiei fusese …

Read More »