Tag Archives: Poezii

Frunză verde de alună, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Frunză verde de alună, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Hore. Vasile Alecsandri Frunză verde de alună Frunză verde de alună, Decât c-un tată ş-o mumă, Mai bine cu-o mândră bună. Ea de vede că ţi-e rău, Îţi face leacuri mereu Şi le-aduce-n gura ei De-o săruţi pe când le bei. Iar de vede că ţi-e bine, Te strânge-n braţe la sine De-ţi râde inima-n tine!

Read More »

Frumoasă copiliţă, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Frumoasă copiliţă, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă în 1844, însă nu la Borsec, cum indică scriitorul, care a fost în această localitate în luna iulie, ci la Iaşi, mai înainte de această dată, de vreme ce poezia se tipărea în cadrul Istoriei unui galbân încă din luna iunie. A fost publicată pentru prima oară în revista „Propăşirea” nr. 22 din 11 iunie 1844, apoi reprodusă în ediţia 1853, ediţia 1863, ediţia 1875, vol. I. În manuscrisul nr. 1.497 ea avea subtitlul romanţă. Vasile Alecsandri Z. Filipescu, căreia îi este dedicată poezia, este tânăra Zoe, din familia Filipescu de …

Read More »

Fraţii Jderi, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Fraţii Jderi, de Vasile Alecsandri, este o poezie scrisă în decembrie 1877, la Mirceşti. La 3 ianuarie 1878 o expedia lui Iacob Negruzzi pentru publicarea în revista „Convorbiri literare”, unde şi apare în nr. 11 din 1 februarie 1878. A fost reprodusă în ediţia 1880, vol. III. Vasile Alecsandri Fraţii Jderi E ger, e întuneric! Nori negri duşi de vânt Se târâie pe şesuri, se lasă pe pământ Ca aripi urieşe de paseri nevăzute Ce curăţă de sânge văi, şanţuri şi redute. E vânt cu ploaie rece şi noapte cu fiori, Căci umbra e ţesută de fulgeri trăsnitori. Nu-s însă …

Read More »

Fratele, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Fratele, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Fratele Vai de mine, amar de mine! Fugit-am, mândro, de tine, De trei luni şi de trei zile Să găsesc pace şi mile, Că tu rău m-ai fărmecat Cu trei paie de la pat, Cu o schiţă din portiţă Şi cu fire din cosiţă. Mă dusei la monastire, Pusei mâna pe psaltire Şi citii câteva zile Să mai uit cele copile. Dar ce-oi face ca să scap În nevoie să nu-ncap? Că drumul ce-am apucat Mă duce drept la păcat. Drăguliţă, eu văd bine Că …

Read More »

Fratele răzneţ, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Fratele răzneţ, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Fratele răzneţ Aoleo, frate răzneţ! Ce ne treci ca un drumeţ Şi nu vii să ne mai vezi? Ori ne ştii morţi între vii Pe la noi de nu mai vii? Ori ceva te-am amărât Într-atât de ne-ai urât? Ce ţi-am făcut să ne uiţi. La noi să nu te mai uiţi Ce te-a tras să te răzneşti Şi să nu ne mai iubeşti? Vină, vin-încai acum, Te mai abate din drum, Că de când mi te-ai răznit Şi la noi n-ai mai venit, …

Read More »

Fratele răzleţ, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Fratele răzleţ, de Vasile Alecsandri, este o poezie. Vasile Alecsandri Fratele răzleţ „Frunză verde pădureţ, Oliolio! frate răzleţ, Ce nu vii să ne mai vezi? Că de când te-ai răzleţit, Pe la noi n-ai mai venit Să vezi cât eşti de jălit! Cum te plânge maica ta, Cum te plânge nevasta, Cum te plâng surorile De cu ziori ca florile. De plâns ochii li se strică, Frunza-n codru se despică. De dor mare, nesfârşit Faţa lor s-a vestejit Ca frunza stejarului De-atinsul brumarului.” „Alei! Surori ce-am avut, Cât din ochi eu v-am perdut, Multe rele-am pătimit, Mult amar am înghiţit! …

Read More »

Fluierul, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Fluierul, de Vasile Alecsandri, este o poezie scrisă, după toate probabilităţile, în anii 1886, 1887 sau 1888, vara sau toamna, când poetul se afla în concediu în ţară. Vasile Alecsandri Fluierul În poiana verde am găsit un fluier Şi i-am zis în treacăt: „O! fluier perdut, Ai avut o dată mult maestru şuier Care uimea lumea, ş-acum eşti tăcut. Astfel şi poetul viu în tinereţă Gingaş, cu iubire, dulce a cântat, Dar i-a plecat fruntea trista batrâneţă Şi i s-a stins glasul ş-a rămas uitat.” Fluierul răspunde: „Frate, frăţioare, A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins, Dar a noastră soartă e …

Read More »

Florile dalbe, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Florile dalbe, de Vasile Alecsandri, este o colindă. Vasile Alecsandri Florile dalbe Sculaţi, sculaţi, boieri mari, Florile dalbe, Sculaţi voi, români plugari, Florile dalbe, Că vă vin colindători, Florile dalbe, Noaptea pe la cântători, Florile dalbe, Şi v-aduc un dumnezeu, Florile dalbe, Să vă mântuie de rău, Florile dalbe, Un dumnezeu nou-născut, Florile dalbe, Cu flori de crin învăscut, Florile dalbe. Dumnezeu adevărat, Florile dalbe, Soare-n raze luminat, Florile dalbe. Sculaţi, sculaţi, boieri mari, Florile dalbe, Sculaţi voi, români plugari, Florile dalbe, Că pe cer s-a arătat, Florile dalbe, Un luceafăr de-mpărat, Florile dalbe. Stea comată, strălucită, Florile dalbe, Pentru …

Read More »

Floriile, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Floriile, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă în aceeaşi perioadă cu Dimineaţa. A fost publicată pentru prima dată în revista „Convorbiri literare” nr. 6 din 15 mai 1868, apoi reprodusă în ediţia 1875, vol. III. Vasile Alecsandri Floriile Iată zile-ncălzitoare După aspre vijelii! Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Florii. Primăvara-ncântătoare Scoate iarba pe câmpii. Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Florii. Lumea-i toată-n sărbătoare, Ceru-i plin de ciocârlii. Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Florii. Păcat, zău, de cine moare Şi ferice de cei vii! Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Florii. Copiliţă, nu …

Read More »

Floricică-n foi albastră, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Floricică-n foi albastră, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Floricică-n foi albastră Floricică-n foi albastră! Păcat de dragostea noastră Că e lumea rea şi hoaţă, Îmblă-n faţă să ne-o scoată. Toţi strig şi fac gură largă Dragostea ca să ne-o spargă, Of! draga mea-n lume una, Mai frumoasă decât luna, Cu feţişoara ca crinul Şi cu ochii ca seninul, Din mână daca m-ai perde, Cine o să te desmierde? Cine-o să-mi apuce locul Să-şi fericească norocul?

Read More »