Tag Archives: Personaje literare

Caracterizarea personajului Voiajorul din schiţa „Aşa să mor!”, de I.L. Caragiale

Voiajorul din schiţa Aşa să mor!, de I.L. Caragiale, este varianta itinerantă şi internaţionalizată a amicului X… din schiţa cu acelaşi titlu, gargaragiul volubil, la curent cu tot ce mişcă-n politica autohtonă, care pretinde a se trage de şireturi cu figurile de top ale momentului, dăscălindu-le cu fervoare şi consiliindu-le cu înţelepciune. Ca şi X…, tânărul poliglot din Aşa să mor! întâlnit în tren vorbeşte în perfectă cunoştinţă de cauză şi cu egală competenţă despre greva sindicalistă din Franţa; despre reforma financiară a Germaniei; despre mişcarea sufragetelor din Englitera; despre expoziţia secesioniştilor din Berlin; despre ultimele creaţiuni a(le) lui Carusso …

Read More »

Caracterizarea personajului Unchiul din schiţa „Greu de azi pe mâine… sau Unchiul şi nepotul”, de I.L. Caragiale

Unchiul din schiţa Greu de azi pe mâine… sau Unchiul şi nepotul, de I.L. Caragiale, este un „bărbat foarte sus-pus”, ministru, ca să fim mai exacţi – şi, pe deasupra, „ excesiv de scrupulos – o adevărată anomalie într-o vreme şi într-o societate care, dacă ne putem exprima astfel… – în fine, scrupulos prea din cale afară!”, personajul titular al schiţei o amână de trei-patru ori, iar o dată nici n-o primeşte, pe cucoana care îi solicită protecţie pentru fiul său „care de şase luni s-a întors din străinătate cu diplomă de doctor în drept şi… nu poate căpăta o …

Read More »

Caracterizarea personajului Tânărul din nuvela „La conac”, de I.L. Caragiale

Fiul arendaşului de la Poeniţa din nuvela La conac, de I.L. Caragiale, trimis de tătâne-său la oraş cu cincizeci de galbeni reprezentând partea din câştig datorată boierului, stăpânul moşiei. În drum spre destinaţie, Tânărul se însoţeşte cu un alt călător, „după chip şi port (…) negustor” „un roşcodan grăsuliu, cu faţa vioaie, cârn şi pistrui; dar om plăcut la înfăţişare şi tovarăş glumeţ; numai atâta că e saşiu, şi când se uită drept în ochii tânărului, îi face aşa, ca o ameţeală, cu un fel de durere la apropietura sprâncenelor”. Cei doi cad de acord să facă un scurt popas …

Read More »

Caracterizarea personajului Tache Farfuridi din drama „O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale

Tache Farfuridi din comedia O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale, alături de Brânzovenescu, este un personaj expediat din vârful buzelor şi ridiculizat grosier atât de critici cât şi de regizori, fiind considerat fie o apariţie de umplutură ori de culoare locală, fie simplu pretext de umor primitiv şi cu orice preţ. În general, i se refuză orice urmă de biografie interioară şi este redus cu superior apriorism la câteva formule, e drept, memorabile: aia cu douăsprezece trecute fix când insul, are n-are treabă, se duce în (sau se întoarce din) târg, cealaltă cu revizuirea constituţiei şi dilema din care nu se poate …

Read More »

Caracterizarea personajului Stasache Panaiotopolu din schiţa „Cadou…”, de I.L. Caragiale

Stasache Panaiotopolu din schiţa Cadou…, de I.L. Caragiale, aparţine galeriei destul de numeroase a încornoraţilor caragialeni (Zaharia Trahanache, Iancu Verigopolu, nenea Mandache, Manolache Guvidi…) asupra cărora planează bănuiala că patronează interesaţi infidelităţile consoartelor. O curiozitate: toţi au nume ori prenume greceşti, după cum a observat Ibrăileanu – el însuşi un alogen… Se justifică în cazul lui nenea Stasache acuzaţia de proxenetism casnic? Să revedem faptele. Din mulţimea de cadouri cu care, în preajma Crăciunului, „nenea Andrei senatorul” bucură întreaga familie Panaiotopolu, unul singur – „un inel cu un briliănţel de toată frumuseţea” este pierdut „pân târg” de nurlia Acriviţa, nevasta …

Read More »

Caracterizarea personajului Stan Popescu din nuvela „Boborul”, de I.L. Caragiale

Stan Popescu din nuvela Boborul, de I.L. Caragiale, este unul dintre corifeii Republicii de la Ploieşti „născută din, prin şi pentru popor pe la două ceasuri în dimineaţa zilei de 8 august 1870” şi „sugrumată în aceeaşi zi pe la ceasurile patru după-amiază”; un fel de Che Guevara protocronist: „volintir din Italia, volintir într-o revoluţie polonă, vrăjmaş jurat al tiranilor şi frate pasionat al poporului”. În noaptea din ajunul revoluţiei antidinastice, Stan Popescu, împreună cu un grup de conspiratori, se află în saloanele hotelului „Moldova” unde încing jocul bahic de societate masculină la chilometru. După prima partidă, pe care personajul …

Read More »

Caracterizarea personajului Sevastiţa Stănescu din schiţa „Întârziere”, de I.L. Caragiale

Un personaj interesant, în ordine literară, această „madam Sevastiţa Stănescu, născută Vasilescu” din schiţa Întârziere, de I.L. Caragiale. Bucureşteancă măritată la Văleni, revine frecvent în Capitală unde locuiesc rudele şi părinţii „domnul Cristache Vasilescu, casele ale frumoase din Popa Chiţu… tata”. Scriitorul narator îi desenează acest succint portret: „E o damă de vreo treizeci de ani, foarte frumuşică şi bine făcută – afară de mâini, care poate n-ar strica să fie mai micşoare, şi, dacă trebuie să judec după botine, şi despre picioare aş îndrăzni să zic acelaşi lucru. E destul de şic îmbrăcată: un corsaj de mătăsică roşie, fustă …

Read More »

Caracterizarea personajului Popa Niţă din nuvela „Păcat…”, de I.L. Caragiale

Popa Niţă din nuvela Păcat…, de I.L. Caragiale, este preotul din Dobreni, tatăl natural al lui Mitu Boierul şi părintele legitim al Ilenei, copiii pe care îi va împuşca în final pentru a pune capăt unei legături de dragoste în afara firii. Personaj cu o existenţă scindată grav în două perioade felurite ale vieţii – tinereţe şi maturitate târzie -, pe care nu izbuteşte să le concilieze vreodată, sfârşind în ipostaza de criminal. Drama sa derivă din repetata intersectare a unor lanţuri ereditare morbide care se strâng în juru-i implacabile, fără ieşire. Popa Niţă este victima nevinovată, până la urmă, …

Read More »

Caracterizarea personajului Popa Iancu din nuvela „În vreme de război”, de I.L. Caragiale

Fratele mai mic al lui Stavrache, hangiul din Podeni, Popa Iancu din nuvela În vreme de război, de I.L. Caragiale, este „un om cu dare de mână; rămas văduv, deşi foarte tânăr, trăia cu maică-sa”. Treburile laice îi merg de minune: „În timp de un an şi jumătate, cumpărase două sfori de moşie, ridicase un han şi o pereche de case de piatră; vite multe, oi, cinci cai, şi mai avea, se zice şi bănet. (…) Toată lumea credea că popa găsise vreo comoară”. Prosperitatea la vedere a lui Iancu atrage atenţia cetei de tâlhari care, timp de doi ani, băgase groaza …

Read More »

Caracterizarea personajului Nina din schiţa „Între două poveţe…”, de I.L. Caragiale

Dacă tentaţia de a vedea în I.L. Caragiale un insolit precursor al lui Vladimir Nabokov poate să sune prăpăstios şi aiurea, impulsul de a vedea în Nina o Lolita avant la letre îşi găseşte o substanţială acoperire în textul schiţei. Asumându-mi riscul posibilei acuzaţii de alunecare în vertij protocronist gratuit, voi spune, deci, că fascinanta nubilă din romanul scriitorului ruso-american se află desenată, în întreaga-i tulburătoare apariţie, în cele cinci-şase pagini caragialiene din Între două poveţe… care, singure, sunt de natură a da seama de amplitudinea neaşteptată a paletei literare a autorului Scrisorii pierdute. Epica este destul de sumară. Naratorul …

Read More »