Tag Archives: Moldova

Decăderea clasei ţărăneşti, evreii şi viaţa boierilor din Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Se întemeiase oare prin aceste reforme norocul de care principatele române fuseseră atâta vreme lipsite? Deloc. Starea ţăranului devenise, ce-i drept, mai suportabilă, dar foarte adeseori el nu avea mijloacele să se răscumpere, şi, chiar în cazul cel mai bun, îi lipseau mijloacele de a duce o viaţă culturală şi astfel să pună temelia unei culturi naţionale româneşti. Statul cerea şi mai departe prea mult: statul străin, ale cărui interese le reprezintă domnul, care apărea tot mai mult ca un străin. Chiar filantropul Constantin Vodă, silit de nevoie, trebui să calce peste propria sa operă: el este învinuit că a …

Read More »

Muntenia şi Moldova în epoca romană

Între cele două părţi române care au fost organizate de romani în forme provinciale depline: de o parte Dobrogea aparţinând Moesiei Inferioare, de alta Transilvania, Banatul şi Oltenia alcătuind provincia Dacia, rămâneau teritoriile Munteniei şi Moldovei, care, în ciuda importantei lor poziţii geografice intermediare, au fost lăsate în afara sistemului administrativ roman şi în afara limes-ului. Fixată în mod necesar de-a lungul unor mari obstacole naturale, ca Dunărea şi Carpaţii, frontiera imperiului nu putea îngloba decât cu grele riscuri nişte regiuni de şes cu totul deschise în faţa ameninţărilor dinspre nord şi răsărit. Pe de altă parte, însă, tocmai aceste …

Read More »

Cultura în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

Problemele culturii româneşti capătă în cursul secolului al XVII-lea o complexitate tot mai mare, datorită atât creşterii generale a activităţii culturale şi înmulţirii domeniilor de creaţie, cât şi contactului cu un număr mai însemnat de medii de cultură străine. Impunerea treptată a limbii vorbite de popor ca limbă a culturii scrise constituie fenomenul cultural dominant al acestei epoci. Importanţa luptei pentru triumful limbii române nu se mărgineşte numai la folosirea unui mijloc de expresie mai adecvat, mai aderent, cu toate dificultăţile începutului, la gândirea şi sentimentul care urmau să fie exprimate. Vechea noastră istoriografie vedea o vină în natura hainei …

Read More »

Dominaţia cnezatului de Halici asupra Moldovei

După domniile strălucite ale lui Vladimir şi Iaroslav cel Înţelept, statul kievian a intrat într-o nouă fază, caracterizată prin fărâmiţarea puterii politice, specifică multor state mari din Europa acelei vremi. În urma dezvoltării unor centre economice şi a consolidării domeniilor feudale, statul kievian s-a fărâmiţat într-o serie de state mai mici, dependente mai mult sau mai puţin de Kiev. Din astfel de state, ca Novgorodul, Rostov-Suzdalul, Cernigovul, Haliciul şi altele, s-au desprins apoi, ca urmare a continuării procesului de fărâmiţare, formaţii politice mai mărunte. Dintre statele pomenite mai sus, Haliciul cuprindea regiunile subcarpatice de lângă graniţele sudice ale Poloniei. Întinzându-se …

Read More »

Domniile fanariote în Moldova şi Ţara Românească

Anii 1711, în Moldova, şi 1716, în Ţara Românească, au deschis o nouă pagină în istoria celor două ţări române prin instaurarea aşa-numitului regim fanariot. Nemaiavând încredere în domnitorii români (mai ales după trecerea lui Dimitrie Cantemir de partea ruşilor în 1711), turcii au aşezat la cârma celor două ţări domni numiţi din rândul funcţionarilor imperiului – în cea mai mare parte greci ce locuiau în cartierul constantinopolitan Fanar. Schimbaţi frecvent, aceştia vor domni în Moldova şi Ţara Românească peste o sută de ani, marcând o epocă de fiscalitate apăsătoare şi de aservire totală faţă de politica Porţii otomane. Caracteristicile …

Read More »

Intensificarea exploatării ţărănimii în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

În ceea ce priveşte relaţiile de producţie, a doua jumătate a veacului al XVI-lea se caracterizează, atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească, prin intensificarea exploatării producătorilor direcţi de către stăpânii de moşii şi de către stat. Exploatarea la care este supusă ţărănimea, îndeosebi în ultimele trei decenii, atinge însuşi produsul necesar, fapt care va cauza ruinarea gospodăriei ţărăneşti. Ca urmare a instaurării monopolului turcesc asupra principalelor produse de export, interesul producătorilor direcţi în lărgirea producţiei scade treptat. Scăderea producţiei în gospodăria ţărănească, care se limitează în mare parte la strictul necesar reproducţiei simple, a atras după sine şi …

Read More »

Raporturile Ţării Româneşti cu Moldova, Polonia şi Ungaria în timpul lui Mircea cel Bătrân

Pentru a lupta cu succes împotriva primejdiei otomane, Mircea cel Bătrân a căutat să întreţină raporturi bune cu ţările vecine şi sa-şi asigure, în caz de nevoie, sprijinul acestora. Cu domnii Moldovei Petru I şi Roman I, Mircea întreţine relaţii de strânsă prietenie. Cele două ţări duc în această vreme o politică comună în raporturile lor cu Ungaria şi Polonia. Prin intermediul domnului Moldovei, Mircea câştigă şi prietenia regelui Poloniei. După 1395, însă, datorită politicii pe care o duce Ştefan, domnul de atunci al Moldovei, de sprijinire a duşmanilor interni ai lui Mircea şi de luptă împotriva aliaţilor acestuia, relaţiile …

Read More »

Decăderea Moldovei după moartea lui Ştefan cel Mare

Moartea „valahului” a fost un mare eveniment pentru toată Europa răsăriteană, pentru viitorul principatelor române însă a fost chiar hotărâtoare. Despre o ceartă pentru moştenire nu putea fi vorba, căci, două zile înainte de izbăvirea sa, muribundul poruncise să fie dus pe câmpul unde, după un vechi obicei, boierii alegeau pe noii lor domni, şi, însuşi luptând cu moartea, pedepsi de mai înainte cu moartea pe aceia care, dintre numeroşii copii ai lui Ştefan, celui de trei ori căsătorit şi pe lângă aceasta foarte zburdalnic, ar fi voit să aleagă pe un alt voievod decât pe cel mai mare, Bogdan …

Read More »

Iobăgia ţăranilor din Moldova şi Ţara Românescă

În Moldova ca şi în Ţara Românească până pe la sfârşitul veacului al XVI-lea, sărmanii săteni care n-aveau bard şi ale căror vite erau urmărite de birari, se îndreptau către cea mai apropiată mănăstire sau către un boier şi le ofereau spre cumpărare moşioara lor, partea lor din proprietatea comună, dealniţa lor, cum se spunea cu expresia juridică slavă. În Ţara Românească erau boieri mari şi mici în număr foarte mare, şi de aceea, pe lângă fiecare sat primejduit, care-şi dăduse ultimul său aspru, pândeau astfel de oameni puternici, lacomi, cu saci sau săculeţe de bani; în Moldova dimpotrivă, datorită …

Read More »

Moldova până la Alexandru cel Bun

Se întâmpla atunci, desăvârşind astfel lanţul de împrejurări care făcu din Ţara Moldovei un stat, că voievodul Bogdan din Maramureş, fiul lui Micu, nu putea trăi în pace cu dregătorii craiului. El se răsculă, îndemnat desigur şi de lituanieni, care pândeau acest puternic turn de hotar. Apoi fu iertat, şi peste puţin se supără din nou, ca un om inimos şi neînduplecat ce era. Într-o bună zi – cu adevărat o zi bună şi pentru el, şi pentru noi – pe la 1360, Bogdan porni din moşia sa spre răsărit, cu familia şi câţiva căpitani şi ostaşi credincioşi ai săi, …

Read More »