Tag Archives: Moldova

Rusia şi mişcările populare din Moldova (1574-1593)

Tendinţele antiotomane ale politicii externe ruse începeau cunoscute de opinia publica europeana, care vedea în Moscova ocrotitoarea popoarelor subjugate de Imperiul Otoman. Încă din 1576, ambasadorul veneţian la Constantinopol, într-un raport informativ, spunea limpede: „Sultanul se teme de marele duce al Moscovei, deoarece acesta e ortodox, iar popoarele Bulgariei, Serbiei, Bosniei, Moraviei şi Greciei, devotate Moscovei, sunt de asemenea ortodoxe… şi vor fi totdeauna gata să ia armele în mână şi să se ridice pentru a se dezrobi din sclavia otomană şi a se pune sub ocrotirea lui”. Astfel, apare limpede că ajutorul dat de cazaci poporului român, în lupta …

Read More »

Comerţul în Moldova şi Ţara Românească (1834-1848)

Piaţa internă Adâncirea diviziunii sociale a muncii, creşterea producţiei meşteşugurilor, a atelierelor de cooperaţie capitalista simplă şi a manufacturilor, ca şi a producţiei agricole destinate schimbului, dezvoltarea căilor de comunicaţie şi desfiinţarea vămilor interne au accelerat în perioada regulamentară procesul de lărgire a pieţei interne în ambele principate. Aceste ţări n-au putut însă profita imediat şi din plin de avantajele libertăţii comerţului şi deschiderii porturilor de la Dunăre, din cauza războiului, a ravagiilor ciumei şi holerei, a epizootiilor şi a foametei. Dar, de îndată ce acestea au trecut, economia s-a înviorat şi producţia agricolă a început să crească într-un ritm …

Read More »

Caracterul mişcărilor populare din Moldova (1574-1593)

Trebuie precizat însă că acest caracter popular îşi avea limitele sale, că el consta mai ales în adeziunea spontană a poporului, care spera că o nouă domnie putea aduce o atenuare a asupririi, şi nicidecum că „pretendenţii” intenţionau să instaureze un regim în care să fie înlăturate privilegiile feudale. Limitele acestor domnii „populare” sunt indicate de politica internă a acestor domni vremelnici, care nu considerau că e posibil să guverneze fără boieri, de unde tendinţa lor fie de a se sprijini pe unii dintre ei (bineînţeles, boieri mici sau mijlocii, boierimea mare fiind adversara ireductibilă a unor astfel de domnii), …

Read More »

Meşteşugurile în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Dezvoltarea forţelor de producţie şi adâncirea diviziunii sociale a muncii au dat posibilitate meşteşugarilor să lucreze în secolul al XVIII-lea în condiţii mai bune şi cu un randament mai mare decât în epoca anterioară. Activitatea lor, în ceea ce priveşte cele trei categorii principale (pe domenii, la sate şi la oraşe), se desfăşoară însă în mod inegal. Meşteşugurile domeniale, atât de înfloritoare altă dată, sunt acum în continuă decădere, prin adâncirea unui proces început încă din secolul precedent. Obiectele pe care le produc nu mai sunt rentabile faţă de preţul de cost ridicat şi de calitatea lor. Mărfurile meşteşugăreşti de …

Read More »

Întreţinerea luptei de clasă în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Şerbirea treptată a ţărănimii, proces de lungă durată, a întâmpinat tot timpul rezistenţa dârză a maselor exploatate, care au reacţionat viguros pentru apărarea pământului şi a libertăţii. Pe măsura creşterii gradului de exploatare, s-a înteţit şi lupta ţărănimii, manifestată în toată această vreme sub variate forme, ce merg de la rezistenţa pasivă până la răscoala armată. Una din formele inferioare, dar foarte des folosite, ale rezistenţei ţărănimii în faţa valului de cotropiri iniţiate de boieri şi mănăstiri, a fost judecata în faţa domnului ţării. Contestând răpirile de ocine şi căderea în rumânie pe cale silnică, ţăranii încearcă să-şi găsească dreptatea …

Read More »

Ruinarea proprietăţii ţărăneşti şi creşterea celei feudale în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Încă din a doua jumătate a veacului al XV-lea, gospodăria ţărănească a fost atrasă în oarecare măsură în producţia de mărfuri pentru piaţa internă, iar în prima jumătate a veacului următor îşi intensifică producţia de cereale şi cea a industriei casnice, pentru vânzare. Atragerea ţărănimii în economia de mărfuri a fost un factor hotărâtor în destrămarea obştii ţărăneşti, prin accentuarea diferenţierii de avere între ţărani. Obştea continuă să se destrame şi prin pătrunderea în interiorul ei a unor elemente străine, în special feudali, interesaţi în lărgirea stăpânirii lor. Proces de mai lungă durată, destrămarea obştii libere a luat în a …

Read More »

Reacţia feudală în Moldova şi încercările de restabilire a autorităţii domneşti (1504-1527)

Istoria Moldovei după moartea lui Ştefan cel Mare se caracterizează printr-o luptă aproape permanentă între domnie şi marea boierime, care va căuta să folosească toate prilejurile şi mijloacele – inclusiv lupta armată – pentru a-şi redobândi puterea politică, îngrădită prin cunoscutele măsuri ale marelui domn, şi a limita autoritatea puterii centrale. În condiţiile creşterii continue a presiunii otomane asupra ţării, marea boierime moldoveana va sfârşi prin a se înţelege cu sultanul, căruia îi va supune ţara la 1538, pentru a înlătura de pe tron un domn pe care îl considera prea autoritar. Primul asemenea prilej pentru a-şi recâştiga influenţa politică …

Read More »

Adevărata organizare a statelor româneşti de către Mircea cel Bătrân în Ţara Românească şi de către Alexandru cel Bun în Moldova. Certurile lăuntrice între pretendenţii la coroana domnească. Luptele cu turcii

Când Mircea cel Bătrân luă în dibacele sale mâni puterea unică, necontestată, pentru a o mânui, aproape totdeauna cu noroc, timp de 30 de ani încheiaţi – el a fost numai o singură dată învins şi alungat, şi nu recunoscu niciodată un alt suveran, ci apare totdeauna ca „dominus” al ţării sale -, graniţele erau încă peste tot deschise, spre nord ca şi spre sud, şi-şi aşteptau strămutarea de către un nou domn cu năzuinţe de înaintare. Abia în anul 1387 principele-consort Sigismund luă în mâna sa frânele puterii în Ungaria, după 7 ani de anarhie. Îndată ce unifică din …

Read More »

Desăvârşirea procesului de formare a statului feudal Moldova

În vremea în care în Moldova creşteau nemulţumirile populaţiei fata de politica regatului maghiar şi a feudalilor veniţi de peste Carpaţi şi se manifesta tendinţa noului stat de a se desprinde de Ungaria, creându-şi ierarhia sa feudală proprie, în Maramureş se petrecea un fapt oarecum asemănător. Politica dusă de regii maghiari de a desfiinţa vechile autonomii româneşti maramureşene, de a le încadra ierarhiei feudale a regatului maghiar, de a înlocui organizaţia voievodatului cu comitatul – menit să dea mai multă unitate regatului-întâmpină o puternică împotrivire din partea căpeteniilor locale. Exponentul forţelor de rezistenţă din Maramureş era voievodul Bogdan, amintit în …

Read More »

Fiscalitatea în Moldova şi Ţara Românească (1774-1821)

Între 1774 şi 1829, regimul fiscal a rămas în esenţă ceea ce a fost în perioada anterioară: principalul mijloc de îndestulare a turcilor, a domnilor fanarioţi şi a boierilor. Nevoile crescânde ale Imperiului Otoman şi mijloacele tot mai reduse, în urma pierderilor teritoriale, de a le satisface, schimbările rapide ale domnilor şi concurenţa aprigă a candidaţilor la domnie au făcut ca sarcinile fiscale ale Principatelor române faţă de Poartă să crească necontenit şi ca fiscalitatea să ia formele cele mai apăsătoare. Domnii, care ajungeau în scaun copleşiţi de datorii, fără certitudinea că vor fi menţinuţi măcar trei ani, erau grăbiţi …

Read More »