Tag Archives: Moldova

Istoriografia în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Operele istoriografice rămân şi în cursul secolului al XVIII-lea realizările cele mai originale şi mai pline de interes ale culturii româneşti. Ele continuă să fie singurele monumente literare în care se exprimă gândirea politică ce se dezvoltă în sânul societăţii din Moldova şi Ţara Românească, după cum reprezintă cele mai întinse eforturi de investigaţie ştiinţifică, realizate, fireşte, cu metodele şi în limitele determinate de condiţiile generale ale vremii. Totodată, unele dintre ele sunt realizări deosebit de valoroase din punctul de vedere al mijloacelor de expresie, înscriindu-se ca momente însemnate în istoria vechii noastre literaturi. Între caracteristicile istoriografiei secolului al XVIII-lea …

Read More »

Alianţa Moldovei cu Rusia. Campania ţarului Petru I în Moldova

Victoriile ruşilor în războiul împotriva suedezilor au găsit un puternic răsunet la popoarele supuse Imperiului Otoman. La curtea ţarului, soseau numeroase solicitări de sprijin în lupta antiotomană. Poarta se grăbeşte să ia iniţiativa, spre a lovi Rusia înainte de încetarea războiului cu Suedia şi declanşează un atac al tătarilor. Atunci ţarul trecu şi el la acţiune, amintind în proclamaţia dată cu acest prilej, pe grecii, românii bulgarii şi sârbii care „gem, asupriţi sub jugul barbarilor”. Ridicarea acestor popoare ar fi înlesnit realizarea planurilor sale în regiunea Mării Negre. Dimitrie Cantemir credea că a sunat ceasul prăbuşirii Imperiului Otoman de aceea …

Read More »

Mişcarea eteristă în Moldova

Alexandru Ipsilanti a trecut Prutul, în uniformă de general rus, în seara zilei de 22 februarie 1821, însoţit de vreo 20 de persoane, printre care fraţii săi Gheorghe şi Nicolae şi cumnatul său Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, colonel în armata rusă şi aghiotant al generalului Bennigsen. Ei au fost întâmpinaţi de 200 de arnăuţi ai domnului şi însoţiţi până la Iaşi. Încă în noaptea aceea, Ipsilanti avu o întrevedere cu Mihai Şuţu, pe care-l încredinţa că o armată de 70.000 de soldaţi ruşi avea să-l urmeze. El ar fi avut intenţia de a desfiinţa printr-o proclamaţie toate privilegiile de clasă din cele …

Read More »

Viaţa politică în Moldova şi Ţara Românească (1774-1821)

După încheierea tratatului de la Kuciuk-Kainargi, Poarta încredinţa domnia Ţării Româneşti marelui dragoman Alexandru Ipsilanti (1774-1782), iar domnia Moldovei lui Grigore Ghica (1774-1777), pentru a-şi afirma astfel dreptul de a numi pe domni. Ambii domni şi-au început cârmuirea în ţări pustiite şi ruinate de război. Alexandru Ipsilanti şi-a dat imediat seama că opera de refacere avea să fie lungă şi grea, din pricina „lipsei de locuitori” Poarta însăşi îi recomandase să strângă la căminele lor pe cei risipiţi, pentru ca ţara să-şi poată împlini funcţia de grânar al imperiului. Experienţa perioadei precedente dovedise că mijlocul cel mai sigur de a …

Read More »

Boierimea şi marele domeniu feudal din Moldova şi Ţara Românească în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Clasa dominantă în Ţara Românească şi Moldova era alcătuită din boierii mari, posesori de întinse domenii, din clerul înalt şi din boierimea mica şi mijlocie. După formarea statelor de sine stătătoare Ţara Românească şi Moldova, proprietatea feudală – baza relaţiilor de producţie feudale – a crescut, s-a consolidat şi a căpătat un caracter ierarhic. Structura ierarhică a proprietăţii feudale constituia expresia repartizării ei şi a rentei, ca formă economică în care se realiza această proprietate în sânul clasei dominante; în acelaşi timp, ea dădea acestei clase putere asupra ţăranilor dependenţi, putere întărită prin constrângerea extraeconomică. Ierarhia funciară era, totodată, o …

Read More »

Mişcarea revoluţionară din 1848 în Moldova

Forţele revoluţionare În ajunul anului 1848, forţele de producţie şi raporturile capitaliste, ajunsese tot mai mult în conflict cu feudalismul, împingeau societatea din Moldova la înlăturarea orânduirii feudale şi la înlocuirea ei prin orânduirea burgheză. Intensificarea legăturilor economice dintre Moldova şi Ţara Românească a impus instituirea uniunii vamale a celor două ţări. Uniunea vamală, pusă în aplicare chiar în ianuarie 1848, a avut un important rol în procesul de creare a pieţii interne unice, bază economică a formării statului naţional român. Chiar Adunarea obştească a Moldovei, în anaforaua ei din 15/27 martie 1848 către domn, atrăgea atenţia că încheierea convenţiei …

Read More »

Marea mişcare populară din 1655 din Moldova şi Ţara Românească

Răscoala seimenilor din Ţara Românească Contradicţiile din orânduirea feudală, agravate de regimul nobiliar din Ţara Românească şi de apăsarea fiscala, au dus la izbucnirea răscoalei aşa-numite a seimenilor, care în realitate a fost o mişcare socială antifeudală. Seimenii, mercenari în mare parte sârbi şi bulgari, erau aşezaţi atât în oraşe, mai ales în Bucureşti şi Târgovişte, cât şi la sate, şi aveau legături de rudenie în sânul populaţiei săteşti şi orăşeneşti locale. Mişcarea lor s-a împletit nu numai cu ridicarea roşilor, darabanilor şi lefegiilor pământeni, dar şi cu o răscoală ţărănească şi orăşenească. Istoricii burghezi au văzut în „răscoala seimenilor” …

Read More »

Unirea Moldovei cu Ţara Românească şi formarea statului naţional român (1859-1862)

Convenţia de la Paris n-a ţinut seama de hotărârea Adunărilor ad-hoc, cea mai fierbinte dorinţa a poporului român: înfăptuirea Unirii celor două principate. Deşi chiar în primul articol al Convenţiei, cele două ţări erau numite „Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti”, ele au fost menţinute ca două state deosebite, având organe ale puterii de stat şi administrative separate. Prin articolul 49 al Convenţiei se stabilea câte o conducere provizorie în fiecare dintre cele două principate, numită comisie vremelnică sau căimăcămie, care avea două misiuni principale: să facă pregătirile necesare în vederea constituirii pe cale de alegeri a unor Adunări …

Read More »

Moldova şi Ţara Românească în sistemul politic otoman în secolul al XVIII-lea

Caracterul regimului turco-fanariot în Ţara Românească şi Moldova Regimul turco-fanariot în Moldova şi Ţara Românească reprezintă o perioadă de maximă exploatare turcească şi de noi îngustări ale autonomiei politice. Dominaţia otomană s-a exercitat în această epocă prin intermediul cârmuirii fanarioţilor, domnitori recrutaţi dintre vârfurile societăţii greceşti din Imperiu. La instaurarea domniilor fanariote, un rol important l-a avut, după cum s-a arătat, criza regimului nobiliar, revelată atât de încercarea lui Dimitrie Cantemir de a realiza o nouă formă de guvernare a statului feudal în Moldova, cât şi de agravarea în Ţara Românească a conflictelor din sânul clasei conducătoare, cărora ie-a căzut …

Read More »