Tag Archives: Mircea cel Bătrân

Mircea cel Mare şi solii, de Dimitrie Bolintineanu (comentariu literar, rezumat literar)

Mircea cel Mare şi solii, de Dimitrie Bolintineanu, este o legendă istorică, în care elemente de ficţiune artistică dau strălucire personajului central, un moment din lupta marelui domnitor pentru ţară. Pentru Bolintineanu, zugrăvirea faptelor de arme şi a eroilor din trecutul istoric de luptă al poporului nostru este un mijloc de educare a conştiinţelor în spiritul dragostei de ţară. Cu mijloace sobre, dar convingătoare, poetul cântă virtuţile patriotice, curajul în luptă, setea de libertate naţională. Portretul plin de maiestate al lui Mircea este conturat cu ajutorul unor metafore şi epitete deosebit de sugestive: încărcat de ani, un stejar, bătrânul munte, …

Read More »

Umbra lui Mircea. La Cozia, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar, rezumat literar)

Grigore Alexandrescu este un poet romantic autentic, atât în poeziile patriotice, cât şi în elegii şi meditaţii. El cultivă cu strălucire motivele romantice ale ruinelor, mormintelor, peisajelor nocturne şi fantastice, reînviind eroii istoriei naţionale. Grigore Alexandrescu a preluat din romantismul european modalităţile artistice, pe care însă le-a adaptat spiritualităţii româneşti, transpunându-le în idealurile înflăcărate ale generaţiei de la 1848 şi urmărind sensibilizarea contemporanilor pe”htru împlinirea idealurilor de libertate şi independenţă naţională. Alături de Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri în Moldova, Ion Heliade Rădulescu, Vasile Cârlova, Cezar Bolliac în Muntenia şi Timotei Cipariu, George Bariţiu, Andrei Mureşanu în Transilvania, Grigore …

Read More »

Adevărata organizare a statelor româneşti de către Mircea cel Bătrân în Ţara Românească şi de către Alexandru cel Bun în Moldova. Certurile lăuntrice între pretendenţii la coroana domnească. Luptele cu turcii

Când Mircea cel Bătrân luă în dibacele sale mâni puterea unică, necontestată, pentru a o mânui, aproape totdeauna cu noroc, timp de 30 de ani încheiaţi – el a fost numai o singură dată învins şi alungat, şi nu recunoscu niciodată un alt suveran, ci apare totdeauna ca „dominus” al ţării sale -, graniţele erau încă peste tot deschise, spre nord ca şi spre sud, şi-şi aşteptau strămutarea de către un nou domn cu năzuinţe de înaintare. Abia în anul 1387 principele-consort Sigismund luă în mâna sa frânele puterii în Ungaria, după 7 ani de anarhie. Îndată ce unifică din …

Read More »

Raporturile Ţării Româneşti cu Moldova, Polonia şi Ungaria în timpul lui Mircea cel Bătrân

Pentru a lupta cu succes împotriva primejdiei otomane, Mircea cel Bătrân a căutat să întreţină raporturi bune cu ţările vecine şi sa-şi asigure, în caz de nevoie, sprijinul acestora. Cu domnii Moldovei Petru I şi Roman I, Mircea întreţine relaţii de strânsă prietenie. Cele două ţări duc în această vreme o politică comună în raporturile lor cu Ungaria şi Polonia. Prin intermediul domnului Moldovei, Mircea câştigă şi prietenia regelui Poloniei. După 1395, însă, datorită politicii pe care o duce Ştefan, domnul de atunci al Moldovei, de sprijinire a duşmanilor interni ai lui Mircea şi de luptă împotriva aliaţilor acestuia, relaţiile …

Read More »

Ultimii ani ai domniei lui Mircea cel Bătrân şi personalitatea sa

Printre forţele care au contribuit la întreruperea ofensivei româneşti, în 1412, alături de negustorii italieni, de Bizanţ şi de boierii din [ara Românească, un rol însemnat a jucat şi acţiunea politică negativă a lui Sigismund în această vreme. Ajuns împărat, el devine un apărător tot mai zelos al intereselor în numele cărora primise noua sa demnitate. Din această pricină, el duce şi un război împotriva lui Vladislav Iagello şi a aliaţilor lui, printre care erau şi domnii români, terminat, de altfel, cu înfrângerea cavalerilor teutoni în bătălia de la Grunwald (15 iulie 1410). Urmează o împăcare între Sigismund şi Vladislav, …

Read More »

Ţara Românească în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân (1386-1418)

În 1383, turcii îşi reîncep ofensiva împotriva unor teritorii pe care le mai deţinea Bizanţul în Peninsula Balcanică, precum şi a unor state şi stătuleţe sârbeşti şi bulgăreşti. Turcii atacă la început Salonicul, care rezistă cu dârzenie mai mulţi ani, apoi pe unii feudali albanezi şi bulgari, pătrunzând până în ţinuturile muntoase din Pind şi Zeta, şi ocupând poziţii strategice importante. În 1386, ei cuceresc prin surprindere cetatea Niş, una din cele mai importante chei ale căilor de comunicaţie din centrul Peninsulei, ceea ce le înlesneşte posibilitatea de a-şi întări presiunea asupra unui întins teritoriu, ce mergea de la Adriatica …

Read More »

Titulatura lui Mircea cel Bătrân

Titulatura lui Mircea cel Bătrân este revelatoare sub două aspecte: exercitarea puterii şi hotarele Ţării Româneşti. Exercitarea puterii se face, potrivit formulei „singur stăpâni-torul”, asupra întregului teritoriu al ţării. Sursa puterii domneşti este una divină, „Io” însemnând „cel ales de Dumnezeu”. Domnitorul are de asemenea şi o funcţie militară exprimată în formula „mare voievod”. Cât priveşte hotarele Ţării Româneşti, titulatura arată limpede că Mircea cel Bătrân a stăpânit nu numai teritoriul dintre Carpaţi şi Dunăre, Ungro-Vlahia, (însemnând Valahia vecină cu Ungaria spre a o deosebi de celelalte Vlahii existente, mai ales cele sud-dunărene). Acestui teritoriu i se adăugau „părţile tătăreşti” …

Read More »

Dezvoltarea economică a Ţării Româneşti şi măsurile politice, administrative şi militare iniţiate de Mircea cel Bătrân în a doua parte a domniei (1400-1418)

Integrarea luptei Ţării Româneşti în cadrul acţiunii duse de celelalte forţe din întreg sud-estul Europei împotriva cotropirii otomane capătă, în anii care au urmat bătăliei Nicopole, un conţinut nou, evidenţiind una dintre caracteristicile cele mai de seamă ale primei faze din istoria războiului turco-român. Necesitatea unei uniri balcanice împotriva cotropitorilor turci se vădise limpede încă de la jumătatea veacului al XIV-lea. Ea a crescut în deceniile următoare, în ciuda condiţiilor grele pe care le crease accentuarea fărâmiţării feudale la sudul Dunării. Rolul Ţării Româneşti a crescut, de asemenea, treptat, în procesul bătăliei desfăşurate împotriva înaintării otomane; intervenţiile oştilor sale au …

Read More »

Ofensiva împotriva turcilor şi amestecul lui Mircea cel Bătrân în frământările interne ale Imperiului Otoman

După victoria din 1396-1397, Baiazid ajunsese să stăpânească un imperiu a cărui întindere o depăşea de câteva ori pe cea avută sub înaintaşii săi. Pentru guvernarea unui asemenea imperiu erau necesare mijloace înaintate, pe care sultanii, datorită înapoierii în care se găsea societatea turcească, nu le aveau. Pentru acest motiv, la sfârşitul secolului al XIV-lea, clasa conducătoare otomană a făcut eforturi deosebite pentru aflarea căilor celor mai potrivite de organizare a noului imperiu. În ce îi privea pe feudalii turci, ei ar fi dorit să joace rolul pe care îl aveau în Europa marii baroni, să-şi întărească drepturile de stăpânire …

Read More »

Bătălia de la Nicopole din 1396. Reînscăunarea lui Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii

În vara anului 1396, se realizează expediţia cruciată împotriva turcilor pe care Sigismund o plănuise cu câţiva ani în urmă. Peste zece mii de nobili, veniţi din Burgundia, Anglia, Germania, în tabăra de la Timişoara, făuresc planuri îndrăzneţe de cucerire a întregului imperiu turcesc. Din Transilvania coboară de asemenea oşti, cu misiunea de a ajuta cruciata, dar şi de a întări poziţiile lui Mircea cel Bătrân, pe al cărui sprijin Sigismund se bizuia destul de mult. Se ajunge la unele ciocniri cu oastea lui Vlad, care însă n-au rezultate decisive. Vlad continuă să stăpânească cea mai mare parte a ţării, …

Read More »