Tag Archives: Mihai Eminescu – opera literară

Călin (file din poveste), de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul epic, specia literară poem Mihai Eminescu a iubit cu patimă folclorul românesc, dragostea lui pentru literatura populară fiind evidentă în toată creaţia sa artistică. Simţirea românească a poeziei eminesciene a fost relevată şi de exegetul Rosa Del Conte, care afirma: „cuvântul liric în care se transfigurează lumea lui este scos din izvoarele tradiţiei autohtone”. (Eminescu sau despre Absolut – 1962). De altfel, Eminescu însuşi se autodefineşte ca având rădăcinile adânc înfipte în spiritualitatea românească, mărturisind pe marginea unui manuscris: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar”. …

Read More »

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul epic, specia literară poem eroic Scrisoarea III, de Mihai Eminescu, a fost începută încă din anii 1872-1873 şi a avut mai multe variante de creaţie până la forma definitivă, care a fost publicată abia în mai 1881. Poemul este, aşadar, rodul unei îndelungi perioade de elaborare şi se înscrie în seria celor cinci Scrisori, care au ca temă condiţia omului de geniu în raport cu timpul şi societatea meschină, incapabilă să aprecieze valorile spirituale. Dacă în Scrisoarea I şi Scrisoarea II geniul este întruchipat de savant, respectiv de artist, în Scrisoarea III geniul este omul politic, …

Read More »

Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu, este un basm cult, având ca sursă de inspiraţie basmul popular românesc. A fost publicat în 1870 în revista „Convorbiri literare”, apoi în volumul postum Versuri şi proză din 1890, ediţie îngrijită de V.G. Morţun. Apariţia, în 1870, a basmului Făt-Frumos din lacrimă, pe care Mihai Eminescu îl subintitulează Poveste, inaugurează în literatura română o nouă specie literară, basmul cult sau basmul de autor. Semnificaţia titlului În vremuri străvechi, trăia un împărat „întunecat şi gânditor ca miază-noapte” şi o împărăteasă „tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei”. De 50 de ani împăratul se …

Read More »

Luceafărul, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Dragostea lui Mihai Eminescu pentru folclorul naţional a fost profundă şi constantă, poetul simţindu-şi rădăcinile spirituale adânc înfipte în sufletul neamului românesc, după cum mărturisea el însuşi într-o însemnare făcută pe marginea unui manuscris: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar”. Eminescu a fost fascinat de creaţiile populare, culegând doine, legende şi basme care l-au inspirat şi i-au influenţat întreaga creaţie. Basmele culese au fost prelucrate şi versificate, uneori modificate atât în conţinut, cât şi în semnificaţii, adaptându-le universului său poetic. Din cartea folcloristului german Richard Kunisch, cuprinzând şi basme …

Read More »

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850, Botoşani – 15 iunie 1889, Bucureşti) – poet, prozator, dramaturg, publicist şi gazetar. Este al şaptelea copil al Ralucăi (fiica stolnicului Vasile Iuraşcu şi a Paraschivei Donţu, originari din judeţul Hotin) şi al căminarului Gheorghe Eminovici. Eminovicii provin pe linie paternă din Transilvania. Bunicii poetului, Vasile (1780-1844) şi Ioana (1782-1844), se stabilesc în localitatea Călineşti, lângă Suceava. Gheorghe Eminovici, tatăl, făcuse studii la Suceava şi lucrează ca administrator de moşii în Moldova. Era un om relativ instruit, ştia puţin franţuzeşte, scria curgător nemţeşte (spun cei ce au consultat documentele familiei), vorbea ruteneşte, ruseşte, leşeşte şi …

Read More »