Tag Archives: Literatura universală

Caracteristici ale romanului interbelic în literatura română şi universală

Continuitate şi discontinuitate: Romane care continuă formulele tradiţionale: John Galsworthy, Forsyte Saga; Roger Martin du Gard, Familia Thibault; Mihail Sadoveanu, Baltagul, Fraţii Jderi; George Călinescu, Enigma Otiliei. Romane care inovează: Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut; Thomas Mann, Muntele vrăjit; Camil Petrescu, Patul lui Procust; Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach. Surprinderea multiplelor planuri ale existenţei (cicluri romaneşti, romanul-frescă, romanul familiilor): John Galsworthy, Forsyte Saga; Georges Duhamel, Cronica familiei Pasquier; Cezar Petrescu, Cronica românească a veacului XX ; Hortensia Papadat-Bengescu, „Ciclul Hallipilor”; Constantin Stere, În preajma revoluţiei. Explorarea zonelor profunde ale psihicului: Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut; William …

Read More »

Contribuţia literaturii române la dezvoltarea patrimoniului literaturii universale

În literatura universală se încadrează numai acele opere literare „care prin însemnătatea lor în dezvoltarea socială a omenirii, prin perfecţiunea lor artistică, prin larga lor difuziune şi – când este vorba de opere scrise în epoci anterioare – prin lunga durată a influenţei şi reputaţiei lor au ajuns să fie considerate ca un bun comun al tuturor popoarelor şi deţin un loc în formula de cultură generală a tuturor oamenilor cultivaţi de astăzi”. (Tudor Vianu) Aşadar, noţiunea de literatură universală nu cuprinde în sfera ei totalitatea producţiilor literare ale tuturor popoarelor din toate timpurile, ci numai acele creaţii artistice care, …

Read More »