Tag Archives: Istoria României

Bătălia de la Vidin (12/24 ianuarie – 23 ianuarie / 4 februarie 1878)

După cucerirea Plevnei, modul de desfăşurare a operaţiilor forţelor româno-ruse a fost discutat la Pordim, în ziua de 30 noiembrie / 12 decembrie, într-un consiliu de război la care au luat parte ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei, domnitorul Carol I al României, alţi ofiţeri ruşi şi români. S-au exprimat două puncte de vedere. Unul, susţinut de generalul rus E.J. Totleben, preconiza suspendarea sau încetinirea operaţiilor până în primăvara anului următor. Marele duce Nicolae a fost, însă, de părere ca acţiunile să continue pentru a nu lăsa răgaz adversarului şi a se evita implicarea altor puteri în conflict. A prevalat …

Read More »

Bătălia de la Verbia (17-18 noiembrie 1561)

Ultimii ani ai primei domnii a lui Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561) au fost marcaţi de accentuarea nemulţumirilor unei părţi din marea boierime moldoveană, care acţiona pentru aducerea unui nou domn. Printre pretendenţi s-a înscris şi Iacob Heraclid Despotul, un aventurier de origine greacă, născut cel mai probabil în Insula Creta, la începutul secolului al XVI-lea. A studiat la Universitatea de la Montpellier (Franţa), unde şi-a format o cultură temeinică, a colindat pe la curţile princiare europene, a luptat alături de Carol Quintul în bătălia de la Renty (1554), împotriva armatelor franceze, comandate de regele Franţei, Henric al II-lea. La începutul anului …

Read More »

Bătălia de la Vaslui (Podul Înalt) (10 ianuarie 1475)

La mijlocul secolului al XV-lea, pe tronul Moldovei se urcase, cu ajutor militar de la Vlad Ţepeş, fiul lui Bogdan al II-lea, învingătorul de la Crasna (1450). Ştefan a rămas în cronici cu numele de „cel Mare” pentru faptele sale strălucite de arme şi pentru gloria obţinută ca urmare a 34 de victorii din cele 36 de lupte purtate. Politica domnului Ştefan (1457-1504), de rezistenţă în faţa expansiunii otomane, s-a integrat războiului dintre Imperiul Otoman şi o largă coaliţie condusă de Veneţia (1463-l479). Alături de Veneţia se aflau Ungaria, albanezii lui Skanderbeg şi hanul Akkoyunlu („Cei cu oile albe”), Uzun …

Read More »

Bătălia de la Varna (9-10 noiembrie 1444)

Victoria repurtată de voievodul Transilvaniei Iancu de Hunedoara în fruntea armatei cruciate în „campania cea lungă” din toamna anului 1443 în Serbia a obligat Imperiul Otoman să accepte încheierea unei păci pe 10 ani, la 12 iulie 1444, la Szeged. Regele Ungariei Vladislav I Jagello (1440-1444) a decis însă la scurt timp încălcarea tratatului şi continuarea luptei, deoarece sconta pe participarea flotei veneţiene, care ar fi putut interzice accesul otomanilor în Marea Neagră. El a încălcat pacea la îndemnul cardinalului Giuliano Cesarini, care exprima voinţa papei Eugeniu IV (1431-1447) de continuare a cruciadei. Din păcate, cele 24 de nave veneţiene …

Read More »

Bătălia de la Valea Albă (Războieni) (26 iulie 1476)

Marea victorie de la Vaslui (10 ianuarie 1475), repurtată de Ştefan cel Mare, a rămas fără urmări în plan strategic, pentru că în primăvara aceluiaşi an, Veneţia, aflată în război cu Imperiul Otoman, a încheiat un armistiţiu de şase luni cu sultanul. Astfel, Mehmed al II-lea a beneficiat de un răgaz pentru a-şi îndeplini nestânjenit proiectele sale pontice în zona Crimeei genoveze. Rând pe rând au fost cucerite cetăţile Caffa, Tana şi Mangop. În anul 1475 au fost ocupate nu numai coloniile genoveze de pe coasta nordică a Mării Negre, dar Hanatul Crimeei a devenit dependent faţă de Imperiul Otoman. …

Read More »

Bătălia de la Turtucaia (18/31 august – 24 august / 6 septembrie 1916)

Bătălia de la Turtucaia este prima mare confruntare de pe segmentul sudic al frontului românesc, după intrarea României în Primul Război Mondial (15/28 august 1916). Localitatea Turtucaia, de pe malul drept al Dunării, aflată în dreptul Olteniţei, a intrat în componenţa statului român prin Tratatul de pace de la Bucureşti (28 iulie / 10 august 1913), care punea capăt celui de-al Doilea Război Balcanic. Turtucaia avea un rol strategic semnificativ, fiind punctul de legătură între Silistra şi Rusciuc, două poziţii care au jucat un rol foarte important în războiele ruso (austriece) – otomane din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. …

Read More »

Bătălia de la Timişoara (15 iulie 1514)

Pentru a scăpa de iobăgie, zeci de mii de ţărani din Transilvania şi Ungaria au cerut să se înroleze în armata care se mobiliza la Buda, ca urmare a apelului la cruciadă lansat de papa Leon X (1513-1521), făcut cunoscut la 16 aprilie 1514 de către arhiepiscopul primat al Ungariei. Această părăsire masivă a domeniilor şi primejdia ca iobagii vor păstra armele au provocat reacţia nobilimii, care a încercat să-i oprească pe ţărani să plece la Buda. Cei care deja ajunseseră în tabăra de pe câmpia Rakos de lângă Buda, aflând despre aceasta, s-au revoltat şi au pornit la luptă …

Read More »

Bătălia de la Şoplea (26 iunie 1655)

Seimenii erau mercenari, în mare parte sârbi şi bulgari, ale căror efective, în special în oastea Ţării Româneşti, dar şi a Moldovei, crescuseră substanţial, atât ca urmare a ameninţărilor externe, cât şi a luptelor dintre domnii Matei Basarab şi Vasile Lupu. Aceşti mercenari (lefegii) erau aşezaţi atât în oraşe, mai ales în Bucureşti şi Târgovişte, vechea capitală a Ţării Româneşti, cât şi pe moşiile boiereşti şi mănăstireşti, fiind scutiţi de dări şi de clacă. După instaurarea păcii între domnii Moldovei şi ai Ţării Româneşti, pentru seimeni exista pericolul ca, nemaifiind necesari pentru domni, să nu-şi mai primească soldele şi, chiar …

Read More »

Bătălia de la Şerpăteşti (23 ianuarie 1595)

După un an de domnie, Minai Viteazul a declanşat revolta antiotomană, gest cu totul neobişnuit pentru acea epocă de dominaţie absolută a Porţii. O asemenea acţiune extrem de îndrăzneaţă s-a bazat, în primul rând, pe situaţia deosebit de grea a ţării datorată fiscalităţii excesive impuse de puterea suzerană, dar şi pe angajamentele externe. Ocolit de soliile Papei şi ale Habsburgilor, care făceau eforturi pentru închegarea unei coaliţii antiotomane, deoarece era considerat fidel Porţii, Mihai-vodă a aderat, din proprie iniţiativă, la Liga Sfântă. Din această alianţă pontico-militară făceau parte Imperiul Habsburgic, ducatele italiene Mantua, Ferrara şi Toscana, Transilvania şi Moldova. La …

Read More »

Bătălia de la Şelimbăr (18/28 octombrie 1599)

În urma eşecului intervenţiilor militare repetate pentru înlocuirea domnului Ţării Româneşti, Mihai Viteazul (1593-1601), Imperiul Otoman a adoptat faţă de domnul român o atitudine de conciliere. După alianţa domnului cuimperialii, încheiată la 9 iunie 1598 la Dealu (Târgovişte), şi victoriile împotriva otomanilor, obţinute în acelaşi an de Mihai Viteazul la Nicopol şi Vidin, Poarta a încheiat pace, la 16 octombrie 1598, recunoscându-l pe Mihai domn al Ţării Româneşti şi pe fiul său, Pătraşcu, moştenitor al tronului. Astfel, Viteazul a obţinut nu numai înlăturarea pericolului transformării Ţării Româneşti în paşalâc, ci şi independenţa ei de facto în raporturile cu Imperiul Otoman. Dar, ca …

Read More »