Tag Archives: I.L. Caragiale

Bacalaureat, de I.L. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Schiţa Bacalaureat face parte din volumul Momente şi schiţe al lui I.L. Caragiale şi are ca temă familia românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Ideea este că o societate fără de principii şi fără de morală se constituie prin mecanismul formării membrilor săi. Ne prezintă un moment al drumului arivistului la putere, atunci când el primeşte şansa socială, deschiderea spre un rol social important. Este semnificativă absenţa eroului Ovidiu Georgescu. El nu face nimic, fiindcă este parazitul, este doar o marionetă într-un mecanism denumit semnificativ: lumea eroilor lui Caragiale. Tânărul Ovidiu Georgescu este lipsit de principii morale, de aceea …

Read More »

Opera lui I.L. Caragiale

Opera lui I.L. Caragiale cuprinde teatru, nuvele şi povestiri, momente şi schiţe, publicistică, parodii şi poezii. Ca dramaturg a scris comedii: O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D’ale carnavalului, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, C.F.R., şi o dramă, Năpasta. Ca prozator a scris nuvele, momente, schiţe, povestiri: nuvele şi povestiri: în vreme de război, O făclie de Paşti, Două loturi, La hanul lui Mânjoală, La conac, Păcat; Kir Ianulea, Calul dracului, Abu-Hassan etc; momente şi schiţe: Telegrame, Proces verbal, Căldură mare, Bubico, Dl Goe, Lanţul slăbiciunilor, Vizită, Urgent, Highlife, Bacalaureat, Diplomaţie; reportajul: O vizită la castelul Mia Haşdeu; pamfletul: 1907 …

Read More »

Schiţele lui I.L. Caragiale

O temă frecventă a schiţelor lui I.L. Caragiale este educaţia copiilor în familie şi în şcoală. Caracteristica acestor schiţe este contrastul dintre aparenţă şi esenţă, adică dintre ceea ce vor să pară personajele şi ce sunt ele în realitate. Ar fi greşit să credem că satira lui Caragiale este specifică numai epocii sale, pentru că în comedii şi în schiţe, el surprinde situaţii şi caractere general umane. Bacalaureat, Dascăl prost şi Un pedagog de şcoală nouă sunt cele mai cunoscute schiţe ale lui I.L. Caragiale inspirate din viaţa şcolii.

Read More »

I.L. Caragiale, romanticul

Există doi autori – Mihai Eminescu şi I.L. Caragiale – faţă de care intelighenţia românească (n-am spus doar critica literară din România!) are o fundamentală datorie comună: urgenta coborâre de pe soclurile mortificante unde idolatria şi indolenţa de spirit comunitare i-au plasat contraproductiv şi redarea lor, în egală măsură, circuitului viu al culturii naţionale şi lor inşile în ipostaza de repere active şi personalizate ale literaturii contemporane. Dramaticul strigăt eminescian „Pe mine, mie redă-mă!” îmbracă o actualitate dureroasă; amânarea demersului, din indiferent ce motiv, riscă să genereze consecinţe nefaste incalculabile pe termen mediu şi lung. Prima absolut necesară operaţiune, în …

Read More »

Tren de plăcere, de I.L. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

I.L. Caragiale a rămas, până astăzi, cel mai mare dramaturg din literatura română, dar numele său este legat şi de inegalabilele Momente şi schiţe, în care se vădeşte un analist lucid şi ironic al societăţii româneşti din vremea sa, un scriitor realist şi moralizator, dovedind un spirit de observaţie necruţător pentru cunoaşterea firii umane. Înzestrat cu o „inteligenţă spăimântătoare” (Garabet Ibrăileanu) şi cu o imaginaţie ieşită din comun, el foloseşte cu măiestrie ironia, satira şi sarcasmul pentru a ilustra moravurile societăţii româneşti şi a contura personaje dominate de o tară (defect) morală reprezentativă pentru caracterul uman. Întrucât Caragiale a dat …

Read More »

Vizită…, de I.L. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

I.L. Caragiale a rămas, până astăzi, cel mai mare dramaturg din literatura română, mai ales prin comediile: O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută şi D-ale carnavalului, în care prezintă aspecte caracteristice ale societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Numele său este legat şi de inegalabilele Momente şi schiţe, în care prezintă, într-o viziune comică, întâmplări la care participă personaje reprezentative din societatea contemporană autorului. Scriitor realist, I.L. Caragiale creează o galerie de tipuri umane reprezentative nu numai pentru epoca sa, ci care trăiesc oricând, de aceea inegalabilul scriitor este considerat „contemporanul nostru”. Schiţa este o operă epică – …

Read More »

D-l Goe…, de I.L. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul epic, specia literară schiţă I.L. Caragiale a rămas, până astăzi, cel mai mare dramaturg din literatura română, mai ales prin comediile: O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută şi D–ale carnavalului, în care prezintă aspecte caracteristice ale societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Numele său este legat şi de inegalabilele Momente şi schiţe, în care prezintă, cu mijloacele comicului şi într-o viziune satirică, întâmplări la care participă personaje reprezentative din societatea contemporană autorului. Schiţa este o operă epică – o naraţiune – în proză, de mici dimensiuni, în care se relatează o singură întâmplare semnificativă …

Read More »

Urgent, de I.L. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

I.L. Caragiale a rămas, până astăzi, cel mai mare dramaturg din literatura română, mai ales prin comediile: O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută şi D-ale carnavalului, în care prezintă aspecte caracteristice ale societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Numele lui Caragiale este legat şi de inegalabilele Momente şi schiţe, în care se relevă un analist lucid şi ironic al societăţii româneşti din vremea sa, un scriitor realist şi moralizator, dovedind un spirit de observaţie necruţător pentru cunoaşterea firii umane. Înzestrat cu o „inteligenţă spăimântătoare” (Garabet Ibrăileanu) şi cu o imaginaţie ieşită din comun, el foloseşte cu măiestrie ironia, …

Read More »

Kir Ianulea, de I.L. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Nuvela Kir Ianulea, de I.L. Caragiale, a fost publicată în volumul de Schiţe nouă din 1910, fiind reproducerea povestirii despre Belfegor a lui Machiavelli, aşa cum Caragiale însuşi afirma într-o notă din finalul volumului mai sus menţionat: „Această poveste se găseşte în Giovanni Brevio, Roma 1545, intitulată «Novella di Belfegorx»; mai târziu, în 1549, apare cu acelaşi titlu sub numele lui Machiavelli. […] Un savant bibliograf englez, John Dunlop, crede că originalul lui Belfagorx se găsea într-un manuscript latinesc al Bibliotecii St. Martin din Tours, manuscript dispărut pe vremea războaielor civile”. Opera este o nuvelă fantastică, deoarece îmbină planul real …

Read More »

Două loturi, de I.L. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Nuvelele lui I.L. Caragiale se situează între tragic şi grotesc, între comic şi macabru, construind un impresionant spectacol al lumii prin creaţii realiste, psihologice sau fantastice. Nuvelele realiste ilustrează eroi ce se află la limita dintre comic şi tragic, aşa cum sunt cei din Două loturi, Inspecţiune şi Cănuţă, om sucit. În proza psihologică şi realistă, Caragiale este un creator de stări sufleteşti, iar în comedii este un necruţător critic de moravuri sociale şi defecte caracteriale. Garabet Ibrăileanu afirma: „ca satiric, Caragiale e un pictor de moravuri; ca tragic, un pictor de stări sufleteşti, cu alte cuvinte, satira lui este …

Read More »