Tag Archives: Cultură

Cultura Wietenberg

Numită aşa după aşezarea de pe dealul Wietenbeig (numit şi „Dealul Turcului”) pe malul Târnavei Mari lângă Sighişoara, această cultură reprezintă grupul caracteristic pentru epoca mijlocie a bronzului din podişul Transilvaniei, pe care îl ocupă în întregime şi fără a-l depăşi în nici o direcţie. Este cunoscută mai ales prin materiale descoperite întâmplător şi puţin studiate. A luat naştere foarte probabil pe baza fondului local al culturii Coţofeni şi al celei cu „ceramică cu împunsături succesive”, dar primind – cum s-a menţionat deja – dinspre sud-est, prin cultura Tei, influenţe care i-au determinat aspectul deosebit. Centrul mai restrâns de formare …

Read More »

Cultura Vădastra

La începutul neoliticului mijlociu se formează în părţile de sud-est ale Olteniei şi în ţinutul vecin de peste Dunăre o nouă cultură, care va acoperi cu evoluţia sa toată etapa, pătrunzând deopotrivă şi în cea următoare. E vorba de cultura Vădastra, denumită aşa după localitatea cu acelaşi nume din raionul Corabia, cunoscută în literatura de specialitate de până acum sub numele de Vădastra I şi Vădastra II, dar care este în realitate o cultură unitară, cu patru faze de dezvoltare. Purtătorii culturii Vădastra locuiau în aşezări deschise, care se găseau în imediata apropiere a apelor sau pe înălţimile din vecinătatea …

Read More »

Dezvoltarea culturii în România între cele două războaie mondiale

Dezvoltarea generală a României în perioada care începe cu desăvârşirea unităţii naţionale se împleteşte în chip firesc cu dezvoltarea culturii. Realizarea unităţii naţionale depline a contribuit în măsură deosebită la dezvoltarea învăţământului şi a instituţiilor culturale, la avântul creaţiei ştiinţifice şi literar-artistice, nu numai prin eliberarea unor mari energii spirituale, ci şi prin crearea cadrului necesar acestui avânt. Totodată, cultura a reflectat ascuţirea contradicţiilor sociale şi politice, prin adâncirea conflictului ideologic dintre teoriile cercurilor reacţionare ale burgheziei şi concepţia revoluţionară despre lume şi societate, promovată de Partidul Comunist Român, exponentul celei mai înaintate clase sociale – proletariatul. Deceniile III şi …

Read More »

Protectoratul religios şi identitatea culturală în spaţiul românesc. Statul, Biserica şi diaspora

Organizarea bisericească Experienţa generală a creştinismului arată că organizarea ierarhică s-a impus peste tot numai cu sprijinul unor autorităţi politice. La începutul Evului Mediu în spaţiul românesc lipseau structuri politice capabile să sprijine organizarea Bisericii. Elementul original al creştinismului medieval timpuriu în spaţiul românesc a fost absenţa unor structuri ierarhice proprii. Creştinarea în spaţiul românesc s-a realizat precumpănitor pe cale naturală, de la om la om, pornind de la categoriile de jos, într-un proces care a durat mai multe secole. Din acest punct de vedere românii se deosebesc de toţi vecinii, care s-au creştinat, la termene precise, sub influenţa conducătorilor. …

Read More »

Mijloacele culturale şi economice ale modernizării României în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea

Cultura a fost un alt aspect de seamă al modernizării României. Literaţi, artişti, oameni de ştiinţă au deschis drumuri noi şi au înfiinţat instituţiile culturale fundamentale pentru un stat modern. Ei au cultivat valorile artistice şi ştiinţifice care au sincronizat şi integrat România în lumea civilizată. Academia Română Înfiinţată ca „Societatea literară română” (1866), ulterior Societatea Academică Română, Academia Română primeşte această titulatură în anul 1879. Ea avea trei secţii: literatură, istorie, ştiinţe. Din iniţiativa unor oameni de cultură din toate provinciile locuite de români se forma, în 1866, o societate literară care avea ca scop iniţial stabilirea ortografiei, gramaticii …

Read More »

Cultura Tei

Cultura Tei, numită aşa după o aşezare de pe malul lacului Tei din Bucureşti, este răspândită în principal în Muntenia, unde ocupă, potrivit cu documentarea existentă astăzi, regiunea de câmpie de la sud şi vest de Călmăţui, până pe linia Dunării şi spre Olt, unde a fost oprită de presiunea peste Olt a culturii Verbicioara. Spre nord, spre Carpaţi, ea pătrunde până în preajma regiunii de dealuri la sud de Târgovişte, pe valea Dâmboviţei. Într-o fază mai veche, a ei, un grup Tei a pătruns, probabil pe Dâmboviţa şi Prahova, şi dincolo de munţi, unde în ţara Bârsei sunt cunoscute …

Read More »

Cultura Criş

La baza neoliticului vechi de pe teritoriul României stă cultura Criş. Ea este răspândită în părţile de nord şi de nord-vest ale Peninsulei Balcanice, în ţinuturile de răsărit ale Serbiei – unde poartă denumirea de Starcevo, după o localitate de pe stânga Dunării, nu departe de Pancevo -, în răsăritul Ungariei, în nord-vestul Bulgariei, unde prezintă aspectul numit Kremikovci, după o localitate din apropierea oraşului Sofia, şi ajunge spre răsărit până în bazinul mijlociu al Bugului sudic. Spre nord-vest cultura Criş este semnalată, cel puţin, sub formă de influenţe, până în Slovacia de răsărit. Un neîntrerupt lanţ de aşezări leagă …

Read More »

Cultura în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Reforma, un nou stadiu în lupta ideologică împotriva feudalismului Mişcarea iniţiată de Martin Luther în 1517 la Wittenberg, cu scopul de a reforma biserica, deschidea o nouă fază în lupta antifeudală îmbrăcată în haină religioasă. Înfricoşat însă de forţele sociale ridicate în cursul războiului ţărănesc german, Luther şi-a dirijat mişcarea, în scurtă vreme, pe calea înţelegerii cu principii germani; de aceea dezvoltarea în continuare a reformei a trecut în mâinile preotului de la Zurich, Ulrich Zwingli. Curentul elveţian (sacramentarian), iniţiat de Zwingli, cu toate că avea multe trăsături comune cu luteranismul, se deosebea de acesta în probleme fundamentale teologice şi …

Read More »

Cultura Boian

În această etapă s-a dezvoltat una dintre cele mai caracteristice culturi ale neoliticului mijlociu: cultura Boian, numită aşa după lacul Boian, comuna Vărăşti, lângă Călăraşi, unde se găseşte aşezarea de pe „Grădiştea Ulmilor”. Într-o anumită etapă de dezvoltare, triburile culturii Boian au locuit şi în regiunea dintre Balcani şi Dunăre, în nordul Bulgariei. Spre răsărit, ele se învecinau cu comunităţile culturii Hamangia. Triburile culturii Boian au ocupat la început regiunile de sud şi de centru ale Munteniei, din valea Dunării până în ţinutul de dealuri (Aldeni, la N de Buzău). Aceasta este aria în care s-a format cea mai timpurie …

Read More »

Cultura Cucuteni-Ariuşd

Purtând numele unor aşezări din judeţele Iaşi şi Covasna, cultura Cucuteni-Ariuşd este cea mai cunoscută cultură arheologică a neoliticului târziu. Ea cuprindea Muntenia, nord-estul Moldovei şi sud-estul Transilvaniei şi este atestată încă din mileniul al IV-lea î.Hr., ajungând până la începutul mileniului al II-lea î.Hr. Mediocră în ceea ce priveşte nivelul calitativ al uneltelor din piatră şlefuită, cultura Cucuteni-Ariuşd este remarcabilă datorită ceramicii sale pictate. Vase, castroane, ceşti, cupe cu picior, fructiere, suporturi impresionează prin eleganţa formelor şi a ornamentaţiei. Motivele decorative în spirală sau meandre, dispuse pe întreaga suprafaţă a vaselor, sugerează uneori elemente zoomorfe (animaliere) stilizate şi chiar …

Read More »