Tag Archives: Cultură

Cultura Vatina

Acest grup cultural, numit după o localitate din Banatul iugoslav, este răspândit în Banat şi mai spre vest, până în Sirmia şi Slovenia. În stadiul actual al cercetărilor el este greu de separat pe de o parte de cultura Periam-Pecica, pe de alta de cea Gârla Mare. Sunt însă suficiente indicii că el s-a desprins la un moment dat – greu încă de precizat din grupul Periam-Pecica, acesta din urmă rămânând să se dezvolte ca atare doar în bazinul inferior al Mureşului. Grupul Vatina se constituie pare-se şi în strânsă legătură cu cel Verbicioara din Oltenia, după cum arată înrudirea …

Read More »

Cultura Tisa II

În neoliticul mijlociu se dezvoltă a doua fază a culturii Tisa, cunoscută în Ungaria şi sub denumirea de aspectul Tiszapolgar. Pe teritoriul Transilvaniei, faza Tisa II (etapa mijlocie a culturii Tisa) este documentată, printre altele, la Viştea, lângă Cluj (suburbia Ceangăi), la Oradea, la Băile Herculane, elemente ale sale fiind semnalate în ultima vreme până la Reci, lângă Sf. Gheorghe. Noul aspect cultural s-a dezvoltat nemijlocit din faza anterioară. Aşezările continuă a fi de înălţime şi de şes. Caracteristică este acum folosirea obiectelor de cupru, printre care se numără şi securi-ciocane. Uneltele de piatră se înmulţesc, în special topoarele perforate. …

Read More »

Spiritul critic în cultura română în secolul al XIX-lea

Cultura română a fost multă vreme una de imitaţie. Constituită la început mai mult din traduceri şi din opere de multe ori stângace, către mijlocul secolului literatura avea nevoie de un nou impuls, ca şi de un spirit critic în stare să deosebească adevăratele valori de cele doar închipuite şi să îndrume scrisul literar spre creaţia autentică. Aşa se face că apar acum criticii imitaţiilor facile, care socotesc că un popor nu poate supravieţui cu o cultură de împrumut, că menirea scriitorilor este să scrie opere originale într-o limbă bogată şi subtilă. Modernizarea societăţii şi a culturii române Veacul al …

Read More »

Cultura Monteoru

Cultura Monteoru este cunoscută mai ales prin săpăturile îndelungate făcute la Sărata Monteoru (judeţul Buzău), dar şi din alte locuri, de exemplu la Poiana pe Siret, Costişa în lângă Buhuşi etc. Ea s-a format pe fondul Glina III – Schneckenberg, desprinzându-se anume din faza iniţială a acestui complex şi asimilând eventual elementele Cucuteni B (varianta Monteoru) din regiunea de dealuri de la cotul Carpaţilor. S-a dezvoltat de-a lungul a două etape principale, fiecare cuprinzând mai multe faze, care au putut fi identificate stratigrafie în aşezarea eponimă. Este o cultură a regiunilor de dealuri, reprezentanţii ei necoborând decât în mod excepţional …

Read More »

Dezvoltarea culturii în ţările române în secolul al XV-lea

Cultura populară Cultura românească în general se îmbogăţeşte în această perioadă în chip substanţial cu noi motive de inspiraţie, cu noi creaţii în toate domeniile. Cultura populară, a poporului român şi a populaţiilor conlocuitoare, este foarte receptivă îndeosebi temelor cu caracter social, dar şi celor care exprimă lupta pentru libertate a poporului. Epica populară a păstrat momente însemnate din luptele pentru independenţă, din faptele de vitejie ale promotorilor acesteia: Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, Pavel Chinezul etc. Poeţi şi rapsozi populari din toate cele trei ţări au transmis, din generaţie în generaţie, asemenea episoade. Construcţiile în lemn, mai ales …

Read More »

Cultura Precucuteni

Cele mai importante aşezări descoperite până acum sunt acelea de la Izvoare, Larga Jijiei, Traian-Dealul Viei (Zăneşti) etc.; unele sunt situate pe boturi de deal dominante (Zăneşti), altele dimpotrivă, pe locuri joase, dar întotdeauna în apropierea unor izvoare sau cursuri de apă. Nu se cunosc încă suficiente date în legătură cu planul aşezărilor. La Zăneşti s-au găsit locuinţe la suprafaţa solului, unele cu platforme de lut ars aşternut în straturi de câţiva centimetri pe un pat de nuiele, frunziş şi mai puţine bârne – care pot fi considerate cele mai vechi locuinţe construite după acest procedeu. Pereţii erau desigur făcuţi …

Read More »

Dezvoltarea culturală şi luptele ţărăneşti în Ardeal în secolele XVII-XVIII

Pe când Constantin Brâncoveanu, încunjurat de români şi greci, conducea în mod strălucit soarta Ţării Româneşti ea domn vasal fără putere militară, Austria îşi alipise prin puterea armelor ţara Ardealului. Ultimul principe ungur al provinciei, tânărul Apaffy al II-lea, abdicase, şi în pacea de la Carlovăţ (1699) chiar şi suzeranii turci, care până atunci sprijiniseră pe Tokoly, „regele Ungariei”, împotriva imperialilor, îl lăsară să cadă. Austriecii însă se apucară să dea o administraţie frumoasă ţării cucerite. Erau acolo trei naţiuni recunoscute, dintre care însă una, cea a secuilor, decăzuse foarte mult; membrii ei se pierduseră în cea mai mare parte …

Read More »

Cultura Tisa (faza veche)

Pe cursul mijlociu şi superior al Tisei s-a dezvoltat o cultură neolitică denumită cultura Tisa, care a avut o evoluţie proprie destul de înfloritoare şi de lungă durată. Ea a luat naştere pe fondul liniar-ceramic, prin absorbirea supravieţuirilor culturii Criş (Koros) şi din contactul unei grupe culturale dinspre răsărit care folosea vase de lemn, a căror decoraţiune a trecut în ceramica noii culturi. Aria locuită de triburile culturii Tisa s-a întins din centrul ei de formare nu numai spre vest, spre nord şi nord-est, unde se întrepătrundea cu aria culturii Bukk – în mare parte contemporană cu cultura Tisa şi …

Read More »

Dezvoltarea culturii în ţările române în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Caracteristicile principale ale culturii Cultura ţărilor române în secolul al XVII-lea se dezvoltă pe câteva coordonate majore comune. Mai întâi se impune ca limbă dominantă a culturii limba vorbită de popor, limba română în toate cele trei ţări româneşti, alături de care în Transilvania se manifestă limbile maghiară şi germană. În al doilea rând, cultura laică este prevalentă în raport cu cea bisericească nu numai în istoriografie, care se impune prin cele mai valoroase creaţii originale, dar şi în alte domenii: literatura juridică, geografică, lingvistică, etnografică, filozofică, poetică şi chiar în predosloviile cărţilor cu caracter bisericesc. Cultura românească este tot …

Read More »

Cultura Hamangia

În vreme ce în aria culturii Vinca-Turdaş procesul de cristalizare a vieţii neolitice se adâncea din ce în ce mai mult, în Dobrogea se desfăşura un fenomen similar şi de aceeaşi adâncime. El se efectua în cadrul dezvoltării comunităţilor omeneşti care au creat cultura Hamangia. Aceasta va dobândi formele sale cele mai tipice în cursul etapei mijlocii a neoliticului, din care cauză se va trata acolo această cultură. În 1952, în cadrul cercetărilor din Dobrogea, a fost identificată o nouă cultură neolitică în România, căreia i s-a dat numele după acela al gării Hamangia, lângă Constanţa. În stadiul actual al …

Read More »