Tag Archives: Caracterizări de personaje

Caracterizarea personajului Nae Ionescu din schiţa „Petiţiune…”, de I.L. Caragiale

Nae Ionescu, din schiţa Petiţiune…, de I.L. Caragiale, posesorul acestui nume pe cât de comun pe atât de grozav, dacă ne gândim la unul dintre iluştrii săi purtători din ultimele decenii ale primei jumătăţi de secol XX, este provincialul agasant care năvăleşte la ghişeul, iar mai apoi, înlăuntrul biroului „registraturii generale a unei mari administraţiuni” chiar Regia Monopolurilor Statului, unde Caragiale însuşi a fost o vreme funcţionar – terorizându-l pe impiegatul de serviciu cu solicitări repetate „pentru un pahar cu apă”, neapărat rece pentru că „e cald al dracului”. În pofida încercărilor, aşijderea repetate, ale conştiinciosului funcţionar de a-l determina …

Read More »

Caracterizarea personajului Nevasta directorului din schiţa „25 de minute…”, de I.L. Caragiale

Nevasta directorului din schiţa 25 de minute…, de I.L. Caragiale, este personajul care întârzie la întâlnirea din gară cu Vodă, Doamna şi suita regală, înalţii oaspeţi efectuând în orăşelul Z…, pe ruta către străinătate, o escală de 25 de minute. Întârzierea consoartei, copiilor şi amicului familiei, profesorul, îi provoacă directorului prefecturii, responsabil cu organizarea festivităţilor („districtul neavând deocamdată titular”) o nelinişte mai mare decât ceremonia în sine, el devenind, pe măsură ce timpul se scurge, agitat, febril, emoţionat peste poate şi solicitând imperativ feroviarului însărcinat cu tragerea semnalului de plecare a trenului amânarea cu orice preţ a celui de al …

Read More »

Caracterizarea personajului Nae Ipingescu din drama „O noapte furtunoasă”, de I.L. Caragiale

Nae Ipingescu din comedia O noapte furtunoasă, de I.L. Caragiale, este ipistatul de poliţie care comite un singur gest important şi, realmente, funcţional în economia acţiunii piesei: recunoaşte în „bagabontul” surprins în casa prietenului său Dumitrache Titircă pe autorul articolului din „Vocea patriotului naţionale”, savurat în comun seara fapt ce deturnează intenţiile coercitive şi contondente ale gazdei şi ale lui Chiriac într-un happy end matrimonial de toată frumuseţea în beneficiul cuplului Rică-Ziţa. În rest, Ipingescu este un simplu partener fie de dialog (memorabilă scena lecturii ziarului!), fie de mişcare fizică al lui Jupân Dumitrache, un însoţitor lipsit de impulsuri sau iniţiative proprii, în măsură …

Read More »

Caracterizarea personajului Nae Girimea din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Nae Girimea din comedia D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale, este un „frizer şi subchirurg”, don Juan de cartier, Bibicul care le „încurcă” pe cele două femei, Miţa Baston şi Didina Mazu, într-o relaţie de amantlâc simultan stă la originea intrigii comediei. Nu se ştie care sunt calităţile ce îi asigură succesul la sexul slab – în piesă nu depistăm nici un indiciu convingător în acest sens. Dimpotrivă: textul biletului expediat Didinei, prin care îi cere imperativ să nu lipsească de la carnaval, deşi aminteşte vag de limbajul lui Rică Venturtano („Prea iubita mea angelă” trimite numaidecât cu gândul la „Angel …

Read More »

Caracterizarea personajului Nae din schiţa „Situaţiunea”, de I.L. Caragiale

Nu există studiu, articol, pre- sau postfaţă, filă de istorie literară, pagină de dicţionar sau simplă trimitere bibliografică la Momente din care să lipsească măcar una dintre frazele memorabile rostite de acest considerat cel mai miticesc personaj al lui I.L. Caragiale: „- Prost, monşer… Este o criză, mă-nţelegi, care poţi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă…”; „- Este o criză care, ascultă-mă pe mine, (…), când te gândeşti, te-apucă groaza, monşer, groaza!…”; „- Ce recoltă, nene, ce recoltă? Dumneata n-ai văzut rapiţa?”; „- Las” că şi guvernul… Dumnezeu îl ştie pe el, care toate gazetele urlă …

Read More »

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai chinoviei de la Schitu Mărului, „un ţigan mut şi palavatic”, pe deasupra şi suferind de epilepsie. Apariţie exterioară mizeră şi dizgraţioasă: „E un zaplan grozav de neţesălat: barba şi pletele încâlcite; picioarele goale, nişte labe noduroase; îmbrăcat numai cu o pereche de iţari ce putrezesc pe trupu-i, cu o ghebă de piele, lăsând să se vază pieptul jupuit de scărpinături, şi încins cu un crâmpei de frânghie…”. Rostul lui la mica mănăstire constă în efectuarea muncilor domestice şi cărăuşiei cu spatele: „cară apă, taie lemne, …

Read More »

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi întâmplător în acţiune (ultimii doi), fie funcţionează ca reactivi într-un imbroglio în care mai mult suportă decât determină volutele acţiunii (ceilalţi), Miţa Baston din comedia D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale, alături de Iancu Pampon şi Mache Razachescu, reprezintă segmentul activ, ofensiv, generator de epică teatrală, de motivări şi dezvoltări ale acţiunii scenice. Gelozia ei (lor) declanşează conflictul, îl întreţine şi-i augmentează tensiunea, fără impulsul revanşard al Miţei et comp., vertijul comic al lumii din D’ale carnavalului nu s-ar produce, lumea respectivă rămânând, ca potenţialitate literară, …

Read More »

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce îmbracă adesea veşmântul incitant al paradoxului. Primul paradox – statistic: impresia cvasiunanimă şi perenă cum că freneticul, eternul, indispensabilul Mitică, „bucureşteanul par excellence”, cel pe care „îl întâlnim atât de des – în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus – în fine pretutindeni”, bântuie cu aceeaşi furie itinerantă şi prin paginile momentelor şi schiţelor este, în bună măsură, falsă. Numericeşte vorbind, eroul care a dat, prin miticism, un nume balcanismului în varianta carpato-danubiană este …

Read More »

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. Iată-l în Ţal!…, de I.L. Caragiale, caşetând timid drama eşuării din neşansă a vocaţiei de elită în meschinăria unei ocupaţiuni pedestre: „- Eu, nene Iancule, n-am avut noroc să dispun de părinţi care să-nţeleagă de ce fel de copil dispuneau, pe onoarea mea! Păcat că nu m-au dat să-nvăţ filosofia! eu ieşeam filosof, să nu crezi că spun mofturi: asta era nacafaua mea, nu negustor!”. Avem aici de-a face cu o durere înăbuşită autentică, amplificată, prin sugestie, de împrejurarea că malaxarea ei se consumă auster …

Read More »

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, ezoterică la graniţa cu Thanatosul, un veritabil anti-Mitică. Îl aflăm în „odăiţa din fund” a unei solitudini din care refuză să fie extras în pofida strădaniilor amicilor, înfăţişarea lui este a unui înger căzut, extatic, asangvin şi misterios, redus la câteva mişcări mecanice, descompuse: „La lumina spălăcită a becului Auer, chipul camaradului seamănă cu icoana unui martir în urma chinurilor: e alb ca varul cu umbre albastre; fălcile-i sunt încleştate; nasul tras; ochii pierduţi în extaz. În mâna-i, asemenea albă, ca şi cum pe sub …

Read More »