Tag Archives: Caracterizări de personaje

Caracterizarea personajului secundar Lepădat Budulea din nuvela „Budulea Taichii”, de Ioan Slavici

Ioan Slavici, prozator ardelean, înaintaş al lui Liviu Rebreanu, este un autor realist şi moralizator, un creator de tipologii şi un fin psiholog. După cum el însuşi mărturiseşte, este adept înflăcărat al lui Confucius (551-479 î.Hr.), creatorul unui sistem filozofic etic şi social, cu valoroase idei umaniste. Conceptul fundamental în etica sa îl constituie „omenia” („jen”), adică „respectarea omului în om”. Ioan Slavici aplică în opera sa principalele virtuţi morale exprimate de confucianism: curajul, dreptatea, prudenţa, cumpătarea, cinstea, voinţa, buna-credinţă, hărnicia, omenia, iubirea de adevăr etc. Întreaga creaţie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral, pentru chibzuinţă şi …

Read More »

Caracterizarea personajului secundar Leonida Pascalopol din romanul „Enigma Otiliei”, de George Călinescu

În 1932, George Călinescu susţinea necesitatea apariţiei – în literatura română – a unui roman de atmosferă modernă, deşi respingea teoria sincronizării obligatorii a literaturii cu filozofia şi psihologia epocii, argumentând că literatura trebuie să fie în legătură directă cu „sufletul uman”. Prin romanele lui, Călinescu depăşeşte realismul clasic prin atribuirea unor dimensiuni sociale şi psihologice caracterelor dominate de o trăsătură definitorie, construind astfel personaje realiste tipice. Scriitorul modernizează tehnica narativă, foloseşte detaliul în descrieri arhitecturale şi în analiza personajelor, înscriindu-se astfel în realismul modern al secolului al XX-lea, cu trimitere certă către creaţia lui Balzac prin istoria unei moşteniri, …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Lefter Popescu din nuvela „Două loturi”, de I.L. Caragiale

I.L. Caragiale a rămas în literatura română ca dramaturg şi prozator remarcabil, operele artistice fiind rodul unei inteligenţe sclipitoare şi al unui spirit de observaţie ieşit din comun, conectat în permanenţă la realitatea socială. Dimensiunea tragică a existenţei umane, în care I.L. Caragiale se dovedeşte acelaşi artist desăvârşit ca şi în universul comicului, se manifestă mai ales în drama „Năpasta” şi în nuvele. Situate între tragic şi grotesc, între comic şi macabru, nuvelele lui Caragiale conturează un impresionant spectacol al lumii prin creaţii realiste, psihologice sau fantastice. Alături de Ioan Slavici, Caragiale este creatorul nuvelei realist-psihologice, deosebindu-se de acesta nu …

Read More »

Caracterizarea personajului Jupân Dumitrache din drama „O noapte furtunoasă”, de I.L. Caragiale

Comedia O noapte furtunoasă, de I.L. Caragiale, a fost citită la Iaşi, în cadrul cenaclului „Junimea” în ziua de 12 noiembrie 1878 şi a avut premiera la 18 ianuarie 1879, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Piesa a fost publicată în revista „Convorbiri literare” în 1879 şi inclusă în volumul Teatru din 1889. Dramaturg şi prozator, I.L. Caragiale a fost un observator lucid şi ironic al societăţii româneşti din vremea lui, un scriitor realist şi moralizator, dovedind un spirit de observaţie necruţător pentru cunoaşterea firii umane, de aceea personajele lui trăiesc în orice epocă prin vicii, impostură, ridicol şi prostie. …

Read More »

Caracterizarea personajului secundar Împăratul Verde din basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă

Ion Creangă este considerat creatorul basmului cult în literatura română, a cărui principală particularitate este caracterul realist al întâmplărilor, iar personajele sunt puternic umanizate şi individualizate. Spaţiul desfăşurării acţiunii este ancorat într-o realitate socială şi istorică determinată, iar faptele ilustrate izvorăsc din legile firii care guvernează omenirea. Povestea lui Harap-Alb este cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creangă, fiind publicat la 1 august 1877 în revista „Convorbiri literare”, reprodus apoi de Mihai Eminescu în ziarul „Timpul”. Împăratul Verde, fratele craiului şi unchiul lui Harap-Alb, este un personaj secundar şi pozitiv, erou de basm numai prin motivul popular al împăratului …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Ionel din schiţa „Vizită…”, de I.L. Caragiale

Dramaturg şi prozator, I.L. Caragiale a fost un observator lucid şi ironic al societăţii româneşti din vreme lui, un scriitor realist şi moralizator, dovedind un spirit de observaţie necruţător pentru cunoaşterea firii umane, de aceea personajele lui trăiesc în orice epocă prin vicii, impostură, ridicol şi prostie. Înzestrat cu o inteligenţă sclipitoare şi cu o imaginaţie ieşită din comun, el foloseşte cu măiestrie ironia, satira şi sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societăţii româneşti şi a contura personaje dominate de o tară (defect) morală reprezentativă pentru tipul şi caracterul uman. Întrucât Caragiale a dat viaţă unor tipuri umane memorabile, unor tipologii …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Iona din drama „Iona”, de Marin Sorescu

Iona, subintitulată de Marin Sorescu „tragedie în patru tablouri”, a fost publicată în 1968 în revista „Luceafărul” şi face parte, alături de Paracliserul şi Matca, dintr-o trilogie dramatică, intitulată sugestiv Setea muntelui de sare. Titlul trilogiei este o metaforă care sugerează ideea că setea de adevăr, de cunoaştere şi de comunicare este calea de care omul are nevoie pentru a ieşi din absurdul vieţii, din automatismul istovitor al existenţei, iar cele trei drame care o compun sunt meditaţii-parabole, realizate prin ironie artistică. Într-un interviu privind semnificaţia dramei, Marin Sorescu a declarat: „Îmi vine pe limbă să spun că Iona sunt …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Ion din romanul „Ion”, de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu este considerat creatorul romanului românesc modern, întrucât Ion este privit ca „cea mai puternică creaţie obiectivă a literaturii române” de până atunci (Eugen Lovinescu), iar Pădurea spânzuraţilor este primul roman de analiză psihologică din proza românească. Romanul Ion, de Liviu Rebreanu, a fost publicat în anul 1920, după o lungă perioadă de elaborare, aşa cum însuşi scriitorul menţionează în finalul operei, între martie 1913 – iulie 1920. Apariţia romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă, mai ales că nimic din creaţia nuvelistică de până atunci nu anunţa această evoluţie spectaculoasă a scriitorului. Eugen Lovinescu primeşte romanul Ion …

Read More »

Caracterizarea personajului secundar Ioana Boiu-Dorcani din drama „Suflete tari”, de Camil Petrescu

Camil Petrescu este un scriitor analitic atât în romane, cât şi în piesele de teatru, construind personaje frământate de idealuri ce rămân la stadiul de teorie, intelectuali trăind în lumea ideilor pure, care sunt imposibil de aplicat în realitatea concretă. Concepţia lui Camil Petrescu despre drama umană evidenţiază ideea că „o dramă nu poate fi întemeiată pe indivizi de serie, ci axată pe personalităţi puternice, a căror vedere îmbrăţişează zone pline de contraziceri”, că personajele nu sunt caractere, ci cazuri de conştiinţă, personalităţi plenare, singurele care pot trăi existenţa ca paradox: „Câtă luciditate, atâta existenţă şi deci atâta dramă.” Ioana …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Ilie Moromete din romanul „Moromeţii”, de Marin Preda

Romanul Moromeţii, de Marin Preda, a fost precedat de un lung şir de experienţe, mărturisite ulterior în romanul autobiografic Viaţa ca o pradă (1977), de unde răzbate strădania ferventă depusă de scriitor în procesul de elaborare a acestei opere cu adâncimi nesperate în perioada creaţiei, ceea ce demosntrează realismul romanului. Atmosfera din povestirile volumului de debut Întâlnirea din Pământuri (1948), din nuvela O adunare liniştită ori din schiţa Salcâmul se regăseşte în Moromeţii prin întâmplări şi personaje, prin motivele şi tehnicile de reconstituire a satului românesc din Câmpia Dunării, aşa cum vieţuia în perioada interbelică. Alcătuit din două volume, apărute …

Read More »