Tag Archives: Campanii

Campaniile lui Burebista (60-45 î.Hr.)

Evoluţia statală a triburilor nord-tracice din teritoriul întins între Munţii Balcani, Tisa, Carpaţii Nordici şi Nistru a cunoscut un apogeu către mijlocul secolului I î.Hr., prin cuceririle realizate de către regele get Burebista. Domnia sa a început în jurul anului 82 î.Hr. Până în prezent nu s-a putut decide unde s-a aflat nucleul din care a pornit această acţiune politico-militară: în sud-vestul Transilvaniei sau în sudul Munteniei. Totuşi, faptul că Strabon îl denumeşte „get” înclină balanţa spre originea sudică, deoarece acest autor cunoştea deosebirea geografică dintre geţi şi daci. Nu este exclus ca centrul iniţial să se fi aflat mai …

Read More »

Campaniile antibizantine ale românilor şi bulgarilor din nordul Peninsulei Balcanice (1185-1201)

Înmulţirea domeniilor denumite pronoia (acordate viager în schimbul serviciului militar) a favorizat tendinţele centrifuge în Imperiul Bizantin, iar înrolarea în armată a redevenit tentantă pentru ţărani. Un asemenea domeniu i-a fost solicitat împăratului Isaac II Anghelos (1185-l195) de către doi fruntaşi ai românilor din zona de est a Munţilor Balcani, Theodor (care apoi a luat numele Petru) şi Asan, în toamna anului 1185. Refuzul împăratului i-a transformat în rebeli, iar chemarea la luptă adresată românilor şi apoi bulgarilor a găsit răspuns, deoarece creşterea bruscă a dărilor către statul bizantin petrecută în acelaşi an i-a lovit pe aceşti proprietari de turme şi ţărani. …

Read More »

Campania terestro-navală a armatei otomane împotriva ţărilor române (1420)

Înfrângerea şi căderea în prizonierat a sultanului otoman Bayezid I de către hanul Timur Lenk în lupta de la Ankara (1402) au declanşat în Imperiul Otoman o criză a succesiunii la tron. Sultanul Mehmed I Celebi (1413-1421) a avut o reacţie extrem de violentă la iniţiativele politice ale domnului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân (1386-1418), care sprijinise pe concurenţii la tron şi fraţii lui Mehmed, Musa şi Mustafa, şi pe şeicul reformator Bedr-ed-Din, conducătorul unei puternice mişcări religioase din Imperiul Otoman. Odată cu dispariţia temutului Mircea şi urcarea la tron a fiului lui, Mihail I (1418-1420), în Ţara Românească au …

Read More »

Campania romană din Dacia din 101 d.Hr. şi a doua bătălie de la Tapae

Dacia rămânea un duşman potenţial pentru Imperiul Roman după încheierea tratatului din 89, foarte avantajos pentru ea. Venirea la putere a împăratului Traian (98-117) a marcat o schimbare radicală a politicii faţă de Dacia. Traian a decis încălcarea tratatului şi declanşarea războiului, deoarece creşterea puterii regatului dac era o ameninţare pentru frontiera dunăreană a imperiului. De asemenea, s-au luat în calcul avantajele economice care puteau fi aduse prin anexarea Daciei şi prin stoparea subsidiilor care continuau să fie plătite către acest stat. Împăratul roman a pregătit războiul printr-o inspecţie pe linia Dunării (la începutul anului 99), urmată de o intensă …

Read More »

Campania otomană din Moldova (1538)

Conflictul militar al lui Petru Rareş pentru Pocuţia (1531) şi faptul că a pornit la luptă împotriva oastei regelui Poloniei, Sigismund I, nesocotind porunca sultanului au condus la deteriorarea situţiei internaţionale a Moldovei. Cu toate tratativele duse cu reprezentanţii Poloniei, Petru Rareş nu a consimţit să renunţe la pretenţiile sale asupra Pocuţiei. Rareş a participat cu oaste la capturarea şi uciderea, la Mediaş, a lui Aloisio Gritti (1534), trimis de sultanul Suleyman Magnificul să mijlocească o împăcare între Ioan Zapolya şi Ferdinand de Habsburg. De fapt, Gritti plănuia unificarea „Daciei”, deci să ia în stăpânire ţările române. Aşteptându-se la reacţia …

Read More »

„Campania cea lungă” (septembrie 1443 – ianuarie 1444)

Papa Eugeniu al IV-lea (1431-1437) reuşise să obţină la conciliul de la Florenţa, din 1439, ca împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) şi înalţii prelaţi ai bisericii ortodoxe să recunoască unirea cu biserica catolică. Acest gest simbolic era determinat de necesitatea stringentă a unui ajutor împotriva otomanilor. Papa va insista pentru organizarea unei cruciade, cu atât mai mult cu cât otomanii au asediat Constantinopolul din primăvara până în toamna anului 1442, iar victoriile lui Iancu dovediseră că oastea sultanului poate fi înfrântă. Cardinalul Giulio Cesarini, legat papal în Ungaria, a mijlocit un armistiţiu între grupările rivale din Regatul Sf. …

Read More »

Campania regelui Ioan Albert în Moldova (1497)

Pregătită din vreme, campania regelui Ioan Albert din toamna anului 1497 a reprezentat pentru Moldova cea mai mare desfăşurare de forţe inamice pe teritoriul sau, cunoscută de la expediţiile lui Mahomed al II-lea şi Baiazid al II-lea. Ea întrunea oştile feudale ale numeroaselor provincii supuse coroanei Poloniei, având în ajutor până şi pe cavalerii teutoni. Scopul mărturisit era acela de a elibera din stăpânirea turcească Chilia, Cetatea Albă, ba chiar şi Caffa; cel nemărturisit îl privea însă pe Ştefan, care trebuia înlocuit din scaun cu fratele mai mic al regelui, Sigismund – singurul Iagellon, în afară de cardinalul Frederic, rămas …

Read More »

Mişcarea antidinastică de la Ploieşti şi campania contra lui Strousberg

În primăvară, agitaţia contra capitaliştilor prusieni şi a agentului lor cuprindea masele orăşeneşti. Simţind că se apropie furtuna, Carol I a înlăturat guvernul lui A.G. Golescu, socotit incapabil s-o înfrunte, şi a încredinţat formarea noului guvern lui Epureanu la 20 aprilie / 2 mai 1870. Epureanu, mare moşier şi fabricant, era un fost liberal moderat devenit conservator după 1866, îngrijorat de ofensiva burgheziei. Toţi ceilalţi miniştri erau membri ai organizaţiei conservatoare de centru Juna dreaptă, a cărei gazetă, „Terra”, ataca demagogic pe Carol şi pe Strousberg, pentru a-şi lărgi cercul cititorilor. Guvernul Epureanu era însă cu totul impopular. Peste câteva …

Read More »

Campania din 1601 şi asasinarea lui Mihai Viteazul

Trecând prin Beiuş, Oradea, Debreţin, Bratislava, Mihai ajungea la 12 ianuarie 1601 la Viena. Era hotărât să convingă curtea imperială de dreptatea cauzei sale. Forţele care aduseseră pierderea Transilvaniei, Moldovei şi Ţării Româneşti, Basta şi magnaţii din Transilvania, continuau campania de discreditare, împotriva acestor minciuni şi pentru a obţine ajutorul de care avea nevoie ca să continue războiul antiotoman, Mihai alcătuieşte două importante memorii: către împăratul Rudolf al II-lea şi către ducele Toscanei. Aceste memorii conţin o trecere în revistă a faptelor sale de arme, justificarea acţiunilor sale politice şi militare, analiza răspunderilor pentru evenimentele din toamna anului 1600, şi …

Read More »

Campania regelui Matei Corvin din 1467. Criza politică din Moldova

Dacă planul turcesc din 1465 de a ataca Moldova a rămas o simplă ameninţare, o primejdie adevărată s-a abătut asupra ţării curând după aceea, la sfârşitul anului 1467. Ea venea din partea regelui Ungariei şi a prilejuit dezvăluirea unor puternice contradicţii între domn şi o bună parte a boierimii. Pretenţiile de suzeranitate ale regelui Ungariei asupra ţării vecine – pe care şi-o disputa cu regele Poloniei – luarea Chiliei de la domnul Ţării Româneşti, amestecul probabil al domnului Moldovei în mişcarea care a avut loc în Transilvania în vara anului 1467, cunoaşterea situaţiei interne din Moldova şi prezenţa unor pretendenţi …

Read More »