Tag Archives: Bătălii din istoria României

Bătălia de la Cernăuţi (3-5 iulie 1941)

Bătălia de la Cernăuţi s-a desfăşurat la scurt timp după angajarea armatei române în cel de-al Doilea Război Mondial (22 iunie 1941), în contextul în care Grupul german de armate „Sud”, comandat de feldmareşalul Gerd von Rundstedt, înregistra succese pe frontul din Galiţia. Acest lucru l-a determinat pe Hitler să ordone trecerea efectivă la ofensivă şi cu forţele Grupului de armate „general Ion Antonescu” (armatele 3, 4 române şi 11 germană, dislocate în partea de est a României, în cadrul operaţiei „Munchen”). Misiunea de a executa, începând cu 2 iulie 1941, un „atac peste Prut, din spaţiul de la est …

Read More »

Bătălia de la Cehrin (iulie-august 1678)

Imperiul Rus devenise, la mijlocul secolului al XVII-lea, principala forţă militară din răsăritul Europei. Cu ajutorul cazacilor de la Don, ameninţa în mod permanent Imperiul Otoman şi Hanatul Crimeei. Poarta fusese silită să intre în defensivă în zona nord-pontică, ca rezultat al războiului de 25 de ani (1645-1669) cu Veneţia, al revoltei Ţărilor Române (1657-1662) şi al conflictului cu Imperiul Habsburgic (1663-1664). Rezolvarea problemei ucrainene şi lansarea unei ofensive otomane împotriva Rusiei nu mai suferau amânare pentru că hatmanul cazacilor, Petru Doroşenko – care acceptase suzeranitatea Porţii (1669) – s-a răsculat şi a trecut de partea Rusiei (1676). Campaniile otomane …

Read More »

Bătălia de la Călugăreni (13/23 august 1595)

După victoria de la Şerpăteşti, din ianuarie 1595, Mihai Viteazul a continuat acţiunile militare pe aliniamentul fluviului Dunărea, cel mai important succes fiind cucerirea Brăilei (10 aprilie 1595) în urma unui lung asediu. Concomitent, gruparea tătărească, aflată la Vidin, împreună cu un detaşament de mercenari sârbi, au executat un puternic atac asupra Craiovei, apărată de numai 160 de oşteni sub comanda căpitanului raguzan Deli Marcu. Situaţia creată în cele două principate româneşti l-a determinat pe noul sultan Mehmed al III-lea, ce preluase tronul imperiului, în ianuarie 1595, după moartea tatălui său, Murad al II-lea, să ia măsuri energice. El intenţiona …

Read More »

Bătălia de la Cameniţa (august 1672)

Expediţiile otomane erau îndeobşte îndreptate către „mărul de aur” – fruct oprit la care visa orice sultan – reprezentat mai întâi de Constantinopol sau Roma şi apoi de Viena. Dacă direcţia principală de atac era îndreptată, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, către Viena, direcţia vitală pentru Poartă devenise axa nord-sud. Era necesar să fie asigurată protecţia Hanatului Crimeei, cu atât mai mult cu cât, în secolul al XVII-lea, forţa militară a Rusiei devenise o ameninţare atât pentru Republica Nobiliară Polonă, cât şi pentru Imperiul Otoman. Securitatea Porţii era asigurată numai atât timp cât zona Mării Negre se afla …

Read More »

Bătălia de la Budapesta (29 octombrie 1944 – 13 februarie 1945)

După ocuparea părţii de est a Ungariei, Comandamentul suprem sovietic a conceput operaţia „Budapesta”. Misiunea de a executa lovitura principală a fost încredinţată Frontului 2 ucrainean, în cadrul căruia a acţionat şi Corpul 7 armată (întărit cu Regimentul 114 artilerie antitanc sovietic), comandat de generalul Nicolae Şova. După ce a trecut Divizia 9 cavalerie la vest de Tisa, în noaptea de 28 spre 29 octombrie 1944, acesta a atacat spre Budapesta, în dimineaţa zilei de 30 noiembrie, de pe aliniamentul Ujkekske, Alpar, pe un front de 13 km, în subordinea Armatei 7 de gardă sovietice. Succesiv, diviziile române au rupt …

Read More »

Bătălia de la Bucureşti (23-28 august 1944)

La 23 august 1944, în momentul trecerii României de partea Naţiunilor Unite, în Bucureşti şi în împrejurimi se afla cea mai mare grupare de forţe germane din „zona de interior” a României: circa 8.000, respectiv, 6.000 de militari germani. Pentru înfrângerea lor, Comandamentul Militar al Capitalei (comandant: generalul Iosif Teodorescu) a constituit două grupări de forţe: „interioară” (comandant: generalul Constantin Constantin) şi „exterioară” (comandant: generalul Gheorghe Rozin), care urmau să desfăşoare acţiuni militare în Capitală şi mai ales la nord de oraş şi să nu permită intervenţia puternicei grupări inamice din zona Băneasa-Otopeni. Pentru a asigura succesul deplin al acţiunii, …

Read More »

Bătălia de la Braşov (10 iulie 1611)

Principele Transilvaniei, Gabriel Bathory (1608-1613), nutrind ambiţii nemăsurate de dominaţie, a reluat planul „dacic” al lui Sigismund Bathory, plan care urmărea supunerea Ţării Româneşti şi a Moldovei. Deşi era legat printr-un tratat, încheiat la 31 mai 1608, de domnul Ţării Româneşti, Radu Şerban (1602-1611), principele a făcut pregătiri minuţioase pentru a-l înlătura pe domn în ultimele luni ale anului 1610. Cunoscând intenţiile principelui, Radu Şerban a reluat relaţiile cu imperialii, în octombrie 1609, şi cu regele Poloniei, Sigismund al III-lea (1587-1632), la 10 iulie 1610, şi s-a aliat cu domnul Moldovei, Constantin Movilă (1607-1611), care îl asigura că, în caz …

Read More »

Bătălia de la Belgrad (iulie 1456)

Sultanul otoman Mehmed al II-lea (1444-1446 şi 1451-1481) a imprimat un plus de dinamism politicii Porţii. Cucerirea Constantinopolului (1453) i-a conferit cognomenul de Cuceritorul (Fatih) şi a dat lovitura de graţie Imperiului Bizantin. Otomanii au devenit stăpânii de necontestat ai Strâmtorilor şi apoi ai Mării Egee şi ai Mării Negre. În Balcani, sultanul a invadat Serbia şi a cucerit cetatea Ostroviţa (1454), unde se afla tezaurul despotului Gheorghe Brankovici. Scopul Cuceritorului era zdrobirea oricărei rezistenţe în Balcani şi la Dunăre. Iscoadele lui Iancu de Hunedoara au surprins pregătirile febrile de război în atelierele din zona Usktib (Skoplje), iar între timp …

Read More »

Bătălia de la Baia (14/15 decembrie 1467)

După urcarea sa pe tron, Ştefan cel Mare a îmbunătăţit relaţiile cu Polonia, vecinul nordic al Moldovei, care, în anii anteriori, cunoscuseră momente de tensiune. Expresia acestei orientări a fost tratatul de la Overchelăuţi (4 aprilie 1459), prin care Ştefan s-a recunoscut vasal numai regelui polon Cazimir al IV-lea Jagello (1447-1492), obţinând, în schimb, îndepărtarea lui Petru Aron, fostul domn, de graniţele Moldovei. Un asemenea gest a stârnit animozitatea regatului ungar, condus de Matia Corvin (1458-1490). Relaţiile cu acesta au devenit şi mai tensionate după ce Petru Aron s-a refugiat în Transilvania (1460), fapt ce l-a determinat pe Ştefan să …

Read More »

Al doilea război dintre Traian şi Decebal (vara 105 – vara 106 d.Hr.)

Decebal nu a respectat condiţiile grele impuse prin pacea din 102. El a reluat înarmarea dacilor, a început refacerea cetăţilor (la Sarmizegetusa, Blidaru şi Piatra Roşie există urme de refacere după demantelare), a restabilit legăturile cu potenţialii aliaţi (marcomani, bastarni) şi i-a atacat pe iazigi, aliaţii romanilor din Banat. Garnizoana romană de la Sarmizegetusa fusese retrasă după ce începuse demantelarea fortificaţiei. Probabil tot în această perioadă, Decebal a încercat să intre în contact cu regele Pacorus al părţilor pentru o acţiune comună contra Imperiului Roman, dar mesajul a fost interceptat. Informaţiile despre încălcarea tratatului din 102 au determinat Senatul roman …

Read More »