Tag Archives: Bătălii din istoria României

Bătălia de la Kosovopolje (Câmpia Mierlei) (17-19 octombrie 1448)

Insuccesele militare din anii 1444-1445 nu l-au determinat pe Iancu de Hunedoara să schimbe orientarea politicii sale externe. În anul 1447 a desfăşurat o amplă activitate diplomatică pentru constituirea unei largi coaliţii otomane, în care Papalitatea a avut un rol important, încheiată fără rezultate concrete, între altele, având informaţii despre o înţelegere a lui Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, cu otomanii, a intervenit, către sfârşitul anului, cu armata la sud de Carpaţi. În satul Bălteni, Vlad Dracul şi fiul său Mircea au fost ucişi, Iancu de Hunedoara ocupând apoi Târgovişte. Aici l-a instalat domn pe Vladislav al II-lea, din familia …

Read More »

Bătălii din istoria României

Existenţa omului, de la apariţia sa şi până astăzi, a fost marcată de război şi de conflictele armate. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au pus mâna pe arme, indiferent care au fost acelea, de la simpla bâtă până la mijloacele ultrasofisticate de acum, pentru a-şi rezolva problemele dintre ei. Cel mai adesea motivele apelului la violenţă au constat în confiscarea/apărarea avutului colectivităţilor umane, deposedarea de unele poziţii naturale sau, dimpotrivă, apărarea acestora, impunerea supremaţiei sau a unui mod de viaţă şi refuzul acestora etc. După apariţia statului, cauzele recurgerii la violenţă s-au diversificat, iar conflictul armat şi-a modificat, de …

Read More »

Ofensiva din Transilvania (august-septembrie 1916)

Proiectul de operaţiune în vederea unui război contra Puterilor Centrale şi a Bulgariei. România aliată cu Quadrupla înţelegere, cunoscut sub forma Ipoteza „Z”, detalia concepţia politico-strategică a statului român în vederea intrării în război. Pus de acord cu aliaţii, planul de campanie reflecta situaţia geostrategică a României, prinsă între cele două mari coaliţii de forţe. Documentul stipula că armata va duce acţiuni pe două fronturi, în Transilvania şi în Dobrogea, ceea ce crea din start un mare handicap. Pe frontul transilvan, cel principal, determinat de obiectivul politic, au fost dislocate trei din cele patru armate create la mobilizare – de Nord, …

Read More »

Luptele dintre Vladislav Vlaicu şi Ludovic de Anjou (1368-1369)

Relaţiile dintre Ţara Românească şi Ungaria au devenit din nou încordate după ce voievodul Nicolae Alexandru (1352-1364), spre sfârşitul domniei sale, rupsese legăturile de vasalitate. Aceeaşi politică de independenţă a fost continuată de fiul său, Vladislav Vlaicu (1364-1377). În consecinţă, regele Ungariei Ludovic de Anjou (1342-1382) a decis, la începutul anului 1365, declanşarea unui atac contra Ţării Româneşti. Totuşi, acest fapt nu s-a petrecut atunci, în schimb, Ludovic s-a orientat spre un teritoriu care aducea un avantaj sporit pentru politica de expansiune spre sud-est a Ungariei: taratul bulgar de la Vidin, care era condus de Ivan Straţimir (1360-1365, 1369-1396). El …

Read More »

Luptele dintre Ţaratul Româno-Bulgar şi Imperiul Latin de Constantinopol (1205-1207)

Împărţirea statului bizantin de către cruciaţi în 1204 a favorizat expansiunea statului româno-bulgar spre sud, iar consolidarea acestui stat i-a permis lui Ioniţă Asan să revendice titlul imperial. Papa Innocenţiu III (1198-1216) nu a acceptat însă decât recunoaşterea titlului de rege al bulgarilor şi românilor. Ambiţiile imperiale ale lui Ioniţă Asan l-au făcut să intre în conflict cu Balduin de Flandra, primul împărat latin de Constantinopol, şi cu alţi principi occidentali care se înstăpâniseră pe teritoriile foste bizantine. Iniţiativa războiului i-a aparţinut suveranului de la Târnovo, care a decis să răspundă chemării locuitorilor din Adrianopol. Aceştia fuseseră ocupaţi de Veneţia …

Read More »

Lupta de la Kuban (august-septembrie 1942 şi februarie-septembrie 1943)

Acţiunile militare desfăşurate de trupele germane şi române în Kuban în 1942 au permis pătrunderea în Caucaz. Iniţial, în zonă a acţionat Gruparea germană „Ruoff” (corpurile 49 – diviziile 4 munte, 73 şi 298 infanterie – şi 5 armată – diviziile 9, 73, 125 şi 198 infanterie – germane şi Armata 3 română, care a asigurat flancul drept al forţelor germane cucerind litoralul estic al Mării de Azov şi al Mării Negre. După trecerea Donului (la 4 august), Corpul de cavalerie român a intrat în front înlocuind Divizia 2 munte cu Divizia 5 cavalerie. Apoi a înaintat de la Timoşevskaia …

Read More »

Expediţia lui Tettius Iulianus la nord de Dunăre (88 d.Hr.)

Pentru a răzbuna înfrângerea catastrofală suferită de armata lui Cornelius Fuscus, Domiţian a declanşat o nouă expediţie în Dacia, cu efective sporite, puse sub comanda generalului Tettius Iulianus. Pentru trecerea Dunării a fost ales un punct situat undeva în zona Banatului. Cu ocazia acestei campanii au fost ocupate două capete de pod la Pojejena şi Drobeta, aşa cum o demonstrează cercetările arheologice. Armata romană cu efective de peste 50.000 de militari (legiunile I Adiutrix, II Adiutrix, I Italica, IV Flavia Felix, V Macedonica, VII Claudia, XIII Gemina, XIV, XV) a înaintat pe valea Cernei spre capitala Daciei. Decebal a organizat …

Read More »

Expediţia lui Cornelius Fuscus la nord de Dunăre (87 d.Hr.)

După extinderea administraţiei sale asupra întregului mal drept al Dunării în anul 46 d.Hr., Imperiul Roman a încercat să asigure securitatea provinciei Moesia prin plata unor subsidii conducătorilor barbari de la nord de fluviu. Prin ridicarea de castre şi prin constituirea unei flote fluviale, linia Dunării era puternic apărată. Prezenţa armatei romane la Dunăre era însă un motiv de îngrijorare pentru statul dac. Teama că împăratul Domiţian (81-96) va stopa subsidiile a provocat însă încălcarea păcii de către regele Daciei, Duras Diurpaneus. Consolidarea prezenţei romane la Dunăre făcea inevitabilă declanşarea unui conflict cu Dacia. În iarna anului 85-86 d.Hr., regele …

Read More »

Expediţia lui Alexandru Macedon între Balcani şi Dunăre (335 î.Hr.)

Regatul macedonean era ameninţat de regatul tracic al tribalilor situat la nord de Munţii Balcani, în nord-vestul Bulgariei actuale (centrul de putere era la Oescus, în prezent Gigen-Bulgaria). Aceşti tribali îl înfrânseseră pe regele Filip II în cursul retragerii sale din expediţia contra sciţilor din 339 î.Hr. Pentru a descuraja agresiunile tribalilor în perioada când pregătea marea campanie contra perşilor, Alexandru cel Mare a declanşat un atac contra regelui tribalilor Syrmos. Armata macedoneană a înaintat pe valea râului Nestos (Mesta) şi a pătruns în Munţii Balcani, cel mai probabil prin trecătoarea Şipka. Între timp, o flotă a fost trimisă de …

Read More »

Expediţia dacică din Moesia Inferior (primăvara-vara anului 102)

Retras în defensivă în zona capitalei, dar păstrând contacte cu aliaţii buri şi roxolani, Decebal a încercat în iarna 101-102 răsturnarea situaţiei critice în care se afla printr-o manevră strategică de învăluire a armatei romane, care a constat în declanşarea unui atac în provincia Moesia Inferior. Scopul era de a determina retragerea forţelor romane care ocupaseră o parte din Dacia. Traian nu intenţiona reluarea ofensivei înainte de începerea primăverii. Informaţiile despre această campanie au fost deduse exclusiv din studierea reprezentărilor de pe Columna lui Traian şi de pe monumentul triumfal de la Tropaeum Traiani (Adamclisi). Nici un izvor narativ nu …

Read More »