Superlativul, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Superlativul, de Mircea Sântimbreanu, este o schiţă care face parte din volumul Recreaţia mare, a cărui primă ediţie a fost publicată în 1965 la Bucureşti.

Recreaţia mare, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Mircea Sântimbreanu

Fragment

La ora şapte dimineaţa, în spălător, cu pijamaua spânzurată pe un umăr, ca o statuie abia dezvelită, era cel mai frumos din lume. I-o spunea oglinda cojită pe la colţuri, care îi reflecta faţa rotundă, freza năclăită şi mai ales zâmbetul larg, atât de larg încât părea agăţat de urechi cu un gumilastic.

... Pe la ora zece devenea cel mai puternic. Era de ajuns pentru aceasta - după împrejurări - să calce pe coadă motanul costeliv, şi acesta să-i ţâşnească dintre picioare îngrozit, să ia în şpiţ o castană, să trântească o uşă. Fiind el cel mai frumos şi cel mai puternic din lume, devenea dintr-o dată (şi pe deasupra) cel mai deştept. Era clipa când - după ce se uita în orar - îşi făcea ghiozdanul pregătindu-se de şcoală fără să deschidă o carte. Pleca.

Pe la şase, se întorcea. Ziua îl năpădise ca o cenuşă. La ora întâi, celui mai frumos băiat din lume i se ceruse să îşi taie unghiile. Erau atât de lungi şi atât de murdare... La ora a doua,

părăsea arena şi cel mai puternic. Ciudat, chiar la ora de educaţie fizică. Se prăbuşise la cea de-a treia flotare. Fix după o oră, cununa de laur de pe fruntea celui mai deştept băiat din lume îşi lepăda, veştejită, ultima frunză. Chiar la lecţia despre frunză.

- Nervurile? Da, ştiu! Apar atunci când frunzele sunt nervoase.

Clasa râdea şi el nu ştia dacă nu cumva a devenit, subit, cel mai spiritual băiat din lume. Pentru cincizeci de minute doar, căci era timpul să devină şi cel mai isteţ la ora următoare, când spunea că şi-a uitat acasă carnetul de note. (Dacă tovarăşul profesor îi dă voie acasă, îl poate aduce în două minute, dar se întorcea după douăzeci şi spunea că e uşa închisă.)

Se terminau orele şi el se întorcea acasă. Amurgul, oboseala, foamea îi ţineau tovărăşie. Se oprea lângă motan şi îl mângâia, în timp ce acesta torcea, costeliv şi murdar.

- Ce suflet bun am! cugeta el. Sunt cel mai bun băiat din lume...

Intra apoi în casă; îşi întindea pe o felie de pâine untură şi boia, apoi, neavând ce face, deschidea o carte... la întâmplare. Gramatica...

- Ce avem noi la română? Superlativul?

Începea să citească; „Superlativul este unul din gradele de comparaţie ale adjectivului care exprimă că un obiect are o însuşire în cel mai înalt grad. El se formează din comparativul de superioritate al adjectivului precedat de articolul demonstrativ cel, cea, cei, cele...”

Se oprea din citit şi ofta.

- Superlativul... Tţ, greu al naibii! Cel mai greu lucru din lume...

Şi azvârlea cât colo cartea.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …