Studii gramaticale asupra limbei dacilor. Genitiv şi dativ, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Studii gramaticale asupra limbei dacilor. Genitiv şi dativ, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie a fost publicată în „Columna lui Traian” nr. 6 din 1874. Normele ortografice nu diferă de cele din Istoria critică a românilor.

În afară de Miklosich, Schuchardt şi Hasdeu, ipoteza că omonimia genitiv-dativ e un fapt de substrat în limbile balcanice a fost susţinută, între alţii, de Kr. Sandfeld, Linguistique balkanique. Problèmes et résultats, Paris, 1930. După învăţatul danez, în greacă s-ar fi impus genitivul asupra dativului, pe când în română, albaneză şi bulgară, invers, dativul a devenit şi genitiv. Dat fiind faptul că în latina vulgară exemplele de omonimie a genitivului cu dativul sunt numeroase, astăzi se susţine mai ales ipoteza că avem de-a face cu un fenomen propriu latinei.

Theodor Capidan, observator atent al trăsăturilor prin care se defineşte „uniunea lingvistică balcanică”, crede că „înlocuirea genitivului cu dativul era un fenomen cunoscut în latina vulgară, prin urmare nu este nevoie să admitem o influenţă greacă” (Theodor Capidan, Limbă şi cultură, cap. Romanitatea balcanică, Bucureşti, 1943).

Ipoteza aceasta, care aparţine, de fapt, lui W. Meyer-Lübke (Rumänisch und Romanisch, în „Analele Academiei Române”, tomul V, 1930), a fost reluată de romaniştii de astăzi: „procesul de constituire a unei forme unice de genitiv-dativ s-a efectuat sub influenţa dativului asupra genitivului”; Iancu Fischer, Latina dunăreană. Introducere în istoria limbii române, 1985: „genitivul tinde să se confunde cu dativul, cu predominarea celui dintâi”).

B.P. Hasdeu

Sandfeld (credea, şi nu fără temei, că e vorba de o tendinţă a latinei vulgare de a unifica genitivul cu dativul întâlnită cu una similară în limbile antice din Balcani.

Hasdeu greşeşte punând pe seama unei „moşteniri din antica limbă tracică” identitatea genitivului cu dativul în limba maghiară. Mai întâi că la venirea ungurilor în Panonia (secolul al X-lea), traca dispăruse de mult; apoi, maghiara e o limbă de alt tip decât româna, bulgara, albaneza şi neogreacă, prin urmare, ea trebuie scoasă din discuţie când e vorba de trăsăturile flexionare comune limbilor balcanice.

Privitor la originea art. -lui, -lu, vezi Rosetti, Istoria limbii române: -lui < illui; -lu < illo; -ei < illaei. Mai recent, Ion Coteanu, Morfologia numelui în protoromână (româna comună), Bucureşti, 1969: lu > lui prin analogie cu formele pronominale acelui, acestui, cărui etc.; „lui nu a existat în protoromână”.

În transcrierea actuală: ketij, kesaj, atij, asaj, ty. Hasdeu transcrie diftongul ij [ij] sau numai semivocala j [j]. Camarda (Saggio di grammatologia comparata sulla lingua albanese, Livorno, 1864) crede că Hahn reda prin ty un -e mut presupus în analiza etimologică a formei verbale. La fel cu Hahn transcrisese mai devreme diftongul ij sau numai pe j J. Ritter von Xylander (Die Sprache der Albanesen oder Schkipetaren, Frankfurt an Main, 1835): ceny (= atij „lui”), acrai’y (-asaj „ei”), Kexiy (= ketij „acestuia”); la pers. I sing. a indicativului prezent, y final reda, după Xylander, nazalizarea finalei, pentru că desinenţa -j provine de la -nj (tip. punonj „muncesc”), care se aude încă în albaneza de sud.

Aşadar, nu putem vorbi de o desinenţă h la genitiv-dativul pronumelui albanez şi nici la verbe, după cum susţine Hasdeu. În gramaticile albaneze din secolul al XIX-lea (gramatica lui Kristoforidhi, din 1882) nu se vorbeşte de o desinenţă h; aceasta nu e relevată nici de cercetările dialectale actuale.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …