Structura compoziţională a basmului

Definirea basmului subliniază ca notă caracteristică, prezenţa miraculosului, fantasticului, deci desfăşurarea epică a acestuia cuprinzând întâmplări supranaturale. Tatăl Ilenei Sânziene, pentru a-i încerca vitejia, ridică poduri de aramă, argint şi aur şi, prefăcându-se în lup, leu sau balaur, o înfruntă. Sfătuită de calul ei cel năzdrăvan, fata iese învingătoare.

Naraţiunea, împletind miraculosul şi fantasticul cu realul, se structurează într-un anumit tipar compoziţional. Termenii „fantastic” şi „miraculos” sunt doar parţial sinonimi, în sensul că exprimă imaginarul, irealul, incredibilul, fictivul.

Miraculosul este propriu unor situaţii, întâmplări sau eroi care aparţin unei lumi supranaturale. În acest sens, sunt semnificative personajele lui Ion Creangă din Povestea lui Harap-Alb: Flămânzilă, Setilă, Gerilă, Ochilă, sau Păsări-Lăţi-Lungilă care apar înzestrate cu însuşiri ieşite din comun. Basmul depăşeşte astfel, concretul, ridicându-se, prin abstractizare, la „figuri şi simboluri” [H. Wallon (Prefaţă la A. Braumer), Nos livres d’enfants ont menti].

În cadrul relaţiei basm-element miraculos, acesta din urmă devine un auxiliar preţios, în subordinea eroului principal: lac, pădure, stâncă, munte, năframă, cutie (cute) etc. Când un erou nu poate ieşi din impas pe căi naturale... recurge la obiecte năzdrăvane miraculoase. (George Călinescu, Estetica basmului)

Făt-Frumos din basmul lui Mihai Eminescu, pentru a ieşi din impas, aruncă înaintea babei, care-l urmăreşte o perie, o cute şi o năframă, care devin pe rând, pădure, stâncă, lac etc.

Basm

Dezideratul de a fi invulnerabil prin hainele de tinereţe ale împăratului se soluţionează printr-o năframă vrăjită.

„O astfel de năframă năsădită şi vrăjită capătă de la Sfânta Joi, Petre, cine-o poartă, fulgerul nu-l ajunge, sabia nu-l taie şi gloanţele sar de pe trupul lui...”. (Ioan Slavici, Zâna Zorilor).

Miraculosul include şi personaje sau întâmplări care aparţin unei lumi supranaturale. Confidenţii eroului pot fi Sfânta Miercuri, Sfânta Duminică, calul sau personajele cosmogenice: Zorilă, Murgilă, Miez de Noapte, Decuseară etc.

Adversarii sunt zmeii, balaurii, diferiţi monştri, fraţii ipocriţi, mamele vitrege, Jumătate-de-Om-pe-Jumătate-de-Iepure-Şchiop, Sfarmă-Piatră, Strâmbă-Lemne, Muma Pădurii, Spânul etc.

Situarea personajelor la antipod, caracterizarea lor prin intermediul antitezei potenţează înţelegerea mesajului etic şi estetic. Chiar dacă sfârşitul este previzibil, prezenţa fabulosului, a miraculosului şi a supranaturalului, care include, de fapt, primii doi termeni, menţine treaz interesul ascultătorului pe tot parcursul desfăşurării firului epic.