Spiru Haret şi modernizarea învăţământului românesc

Spiru Haret (1851-1912) s-a născut la Iaşi, în familia unui funcţionar. A fost bursier al Liceului „Sf. Sava” şi student la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. În 1878, a obţinut la Paris, unde se afla ca bursier, titlul de doctor în ştiinţe matematice. Întors în ţară, a fost profesor de mecanică raţională, algebră şi geometrie analitică la Universitatea din Bucureşti. În 1892, a devenit membru al Academiei Române.

Activitatea sa politică în PNL este legată de educaţie şi învăţământ: inspector general, secretar general al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, apoi de trei ori ministru în mai multe guverne liberale între anii 1897 şi 1910. În această calitate, a condus reforma învăţământului secundar şi superior din 1898, înfiinţând cele trei secţiuni ale claselor V-VIII (cursul superior) clasică, modernă şi reală.

Legea din 1898 a instituit certificatul de absolvire (bacalaureatul) şi a stimulat metodele noi în predarea tuturor disciplinelor. Profesorii erau numiţi în funcţie de valoare. Un an mai târziu, Haret a propus spre votare o lege a învăţământului profesional cu planuri de instrucţii şi statute speciale pentru şcolile de arte şi meşteşuguri, liceele militare, seminarele teologice.

Pentru a da învăţătorilor o pregătire adecvată, Haret a reorganizat şcolile normale. În programe au fost introduse lucrările practice agricole, considerându-se că „învăţătorul să fie sătean el însuşi şi prin urmare să păstreze iubirea pământului şi deprinderea de a-l lucra”. A înfiinţat, tot pentru învăţători, „Biblioteca pedagogică”, în cadrul căreia se tipăreau, prin Casa Şcoalelor, traduceri din literatura pedagogică.

Prin circularele sale repetate, a determinat sporirea localurilor de şcoală: între 1897 şi 1910, s-au ridicat în toată ţara 2.343, din care 1.980 cât timp Haret a fost ministru. Pentru că bugetul statului şi al comunelor nu îngăduia gratuitatea unor cărţi necesare şcolilor, a dispus ca editarea lor să fie făcută de minister pentru a le ieftini.

Spiru Haret este cel care a înfiinţat grădiniţele de copii din România, a încurajat concursurile de cărţi didactice. A susţinut reviste ca „Şcoala română”, „Convorbiri didactice” etc., a creat şcoli de adulţi şi cantine pentru copiii săraci şi a iniţiat turismul şcolar. În 1904, a înfiinţat Şcoala Superioară de Arhitectură şi Comisia Monumentelor Istorice. Supranumit „omul şcolii” pentru opera sa reformatoare, Spiru Haret este considerat organizatorul şcolii moderne româneşti.