Spirit de observaţie, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Spirit de observaţie, de Mircea Sântimbreanu, este o schiţă care face parte din volumul Recreaţia mare, a cărui primă ediţie a fost publicată în 1965 la Bucureşti.

Recreaţia mare, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Mircea Sântimbreanu

Fragment

N-aş putea spune cu precizie cine şi în ce împrejurare l-a gratulat prima oară pe Tase cu această întemeiată şi întru totul firească sintagmă:

- „Băiete, ai spirit de observaţie!”

Ceea ce contează e faptul că lui Tăsică i-a plăcut expresia, l-a surprins şi l-a bucurat, înviorându-i ca un înţepător sifon al mândriei, ţâşnit pe neaşteptate în toată fiinţa sa. Şi tot atât de sigur este că aceste banale cuvinte i-au schimbat mult timp cursul vieţii de banal şcolar în clasa a V-a, stârnindu-i o sete nebună de a-i fi repetate, ca gratularea să fie re- şi răsconfirmată. În orice caz, din acea clipă, în viaţa băiatului s-a produs, cum se zice, o „mutaţie”. Întâi că nu se mai simţea singur, căuta cu înfrigurare un partener, şi nu un fitecine, unul din ţângălăii ce ţopăiau ca iezii în spatele blocului. Nu! Tase căuta un partener de discuţie, un om mare, serios, cât mai serios, se lipea de el şi îşi muncea creierul să facă acea observaţie care să stârnească admiraţia pentru... spiritul său de observaţie. Şi dacă acest lucru se întâmpla, mica lui fiinţă nici nu mai avea nevoie de altceva. Era fericit ca sub o ninsoare de decoraţii, ca ridicat pe un scut nevăzut, deasupra tuturor şi chiar deasupra sa, la înălţimi ameţitoare...

Cu timpul se şi specializase, într-un fel renunţase la observaţiile copilăreşti de felul „vine tramvaiul 26”, „e lume pe scări” etc. Era în stare de adevărate, nebănuite performanţe. Spunea, de pildă, arătând în zare:

- Observaţi pe omul acela? Omul acela cu un neg deasupra sprâncenei stângi, cu cheutoarea desfăcută la al treilea nasture de la vestă...

- Ce om? Care vestă?

- Lângă pomişorul pe care s-a aşezat vrabia... Vrabia aceea care se confundă cu a patra frunză uscată de pe al doilea ram, dacă numărăm din dreptul băţului de chibrit de lângă acul cu gămălie din crăpătura trotuarului...

- Care crăpătură? Ce gămălie?

- Acolo, în capătul aleii, la vreo 1500 de metri... Nu observaţi? Şi nu o dată, ca într-o pălărie întinsă, îi pica moneda laudei de care era însetat.

- Ai spirit de observaţie, băiete!

Un singur om, ochit de multă vreme în parcul de vizavi şi, după toate aparenţele, client ideal pentru secreta lui strategie, rămânea nesimţitor la toate performanţele băiatului. Era un bărbat între două vârste, serios, amabil, venea zilnic în parc, se aşeza pe o bancă - totdeauna aceeaşi - niciodată zorit, iar Tase îi împuia capul cu observaţii de o fineţe premeditată. Zadarnic. Omul dădea din cap, zâmbea, se şi mira uneori (,4-auzi, i-auzi!”), dar cuvintele vrăjite, atât de aşteptate, nu picurau de pe buzele lui. Şi Tase era din ce în ce mai îndârjit, ca un alpinist ce nu poate să-şi desăvârşească, la doi paşi de pisc, escaladarea. Piscul era de necucerit? Nu pentru Tase! Deci, la atac, un nou atac al vârfului inaccesibil... Cu această supremă ambiţie i se şi adresă băiatul de cum îl zări, în acea zi:

- Timpul e minunat, nu? Vedeţi însă norişorul acela ce pare un colac de fum de ţigară deasupra coşului fabricii? Observaţi dunga roz-portocalie din moţul norişorului? Asta înseamnă schimbarea vremii...

Omul zâmbea ca de obicei, clătina din cap parcă neîncrezător, cu admiraţie parcă, apoi lăsând privirea în jos se uită în pământ.

Ura! care va să zică, aici, la sol, va câştiga Tase victoria. Porni din nou la atac:

- Observaţi firele de iarbă, vedeţi cum se mişcă, tremură parcă de la sine şi, fiţi atent, nu vi se pare că îşi schimbă văzând cu ochii culoarea? Ştiţi de ce?

Normal, omul tăcea. Şi Tase îşi şi savura biruinţa. De unde avea să ştie? O să-i spună el, Tase, o să-i smulgă, în sfârşit, râvnita recunoaştere. Cu degetul întins, emoţionat, continuă:

- Undeva, sub pământ, la rădăcina lor, e o cârtiţă, sapă un canal. Din această cauză firele de iarbă se mişcă, bruma invizibilă se topeşte... Observaţi cum îşi schimbă culoarea? Da? Dar omul nu reacţiona potrivit aşteptării. Mormăi doar un „i-auzi, i-auzi” şi începu să-şi privească bastonul. „Bastonul! Deci asta îl interesa”, tresări Tase. Să-i spună ceva despre baston... Dar ce? Că are o crăpătură? I-a spus-o ieri. Că e alb? I-a spus-o alaltăieri. Că a mai văzut undeva asemenea baston?

- Foarte curios... Bastonul dumneavoastră este... foarte curios, parcă, scuzaţi, e baston de orb...

Şi, într-adevăr, curios, abia la această banală observaţie omul tresări şi cuvintele atât de mult timp aşteptate se făcură auzite.

- Ai spirit de observaţie, tinere, zise. Şi plecă.

În sfârşit! învinsese!! Piscul fusese escaladat întreaga lui fiinţă fu invadată parcă de acordurile unei fanfare ce intona „onor la general”. Victoria, neaşteptată, îl zăpăci. Nici nu-şi dădu seama când omul dispăruse. Acum îl zărea, traversând strada cu bastonul alb ridicat Maşinile opreau, îl ocoleau...

Şi, deodată, Tase înţelese, observă: omul era într-adevăr nevăzător. Şi deodată se simţi mic şi prost, mai ales prost şi vinovat, îi venea să dispară, să se ascundă undeva de ruşine, oriunde în crăpătura trotuarului, la rădăcina firelor de iarbă, în moţul roz-portocaliu, al norişorului, şi se trezi mormăind:

- Halal spirit de observaţie! Mare dobitoc sunt!

Şi parcă se simţi mai uşurat.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …