Societatea şi structurile cotidianului în Evul Mediu

Boierii

Puterea boierilor din ţările române provenea din stăpânirea pământului. Boierimea se diferenţia în funcţie de mărimea proprietăţii şi de modalitatea în care aceasta a fost dobândită. Boierii datorau domnitorului slujbă sau credinţă şi slujbă. În schimbul acesteia, erau înzestraţi cu pământ. Pentru Evul Mediu românesc nu există mărturii privind desfăşurarea unor ceremonii în care boierul depune omagiul său domnitorului, după modelul clasic occidental. Boierul, devenit mai târziu şi dregător, datora ascultare voievodului şi primea „din mila sa” numeroase dregătorii şi pământuri.

Boierii erau obligaţi sa-l urmeze pe domnitor în campaniile militare, sa-l asiste la împărţirea dreptăţii şi în administrarea ţării. În schimb, ei se bucurau de numeroase scutiri fiscale şi de privilegiul de a nu permite agenţilor domnului să intre pe proprietatea lor, pentru a strânge taxele. Această favoare, care poartă numele de imunitate feudală, a constituit, deseori, baza puterii unor familii boiereşti.

Raporturile dintre domnitor şi boieri au fost adeseori încordate, şi nu de puţine ori domnitorul şi-a pedepsit sângeros supuşii. Astfel au acţionat Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare. Pentru Ţepeş, principala modalitate de a ţine boierimea sub ascultare era tragerea în ţeapă. Despre Ştefan cel Mare Grigore Ureche scria că era „degrabă vărsă-toriu de sânge nevinovat”.

Ţăranii

În Evul Mediu, munca ţăranului era principalul izvor de bogăţie. Astfel, valoarea unui domeniu boieresc se calcula nu în funcţie de suprafaţă, ci de numărul de sate. Fenomenul de destrămare al obştilor săteşti şi de aservire a ţărănimii s-a desfăşurat lent în spaţiul românesc. Astfel, pământul era lucrat de ţăranii liberi lipsiţi de orice proprietate şi care încheiau un acord cu boierii, în care se obligau la o seamă de redevenţe, dar mai ales de ţăranii dependenţi, care purtau denumirea de rumâni în Ţara Românească, vecini în Moldova, şerbi în Transilvania.

Ansamblul obligaţiilor ţărănimii faţă de stăpânul feudal purta numele de rentă feudală. Formele sale principale erau: renta în muncă (robota), renta în produse (dijma), renta în bani (censul). Un moment important pentru aservirea ţărănimii l-a reprezentat legarea de glie, care simboliza pierderea libertăţii juridice individuale a ţăranului, care a avui loc în 1517 în Transilvania, în 1595 în Ţara Românească şi în 1628 în Moldova.

Acest fenomen social-economic se explică, pe de o parte, prin transformările în domeniul economiei europene din secolul al XVI-lea şi, pe de altă parte, prin creşterea permanentă a fiscalităţii. Ţăranul era astfel obligat să-şi vândă pământul şi libertatea. Răscoalele ţărăneşti din Evul Mediu românesc - precum cele din 1437 şi 1514 - s-au sincronizat cu violentele conflicte din Europa Centrală şi Occidentală care au reprezentat primele semne ale crizei societăţii medievale.

Orăşenii

Orăşenimea, nu foarte bogată în Moldova şi Ţara Românească, era mai prosperă în Transilvania. Era formată din oameni liberi, meşteşugari şi negustori, ce se îndeletniceau uneori şi cu agricultura. Oraşele erau legate în marea lor majoritate de comerţul de tranzit, iar întemeierea lor era, în principal, un privilegiu al domniei. Despre o creştere demografică a lumii urbane în ţările extracarpatice se poate vorbi mai ales pentru secolul al XVII-lea, lucru remarcat şi de călătorii străini.

Locuinţa

Într-o atare societate s-a desfăşurat viaţa cotidiană a oamenilor obişnuiţi. Marea majoritate a populaţiei locuia în mediul rural, unde se îndeletnicea cu agricultura şi creşterea animalelor. Aici tipul principal de locuinţă era bordeiul semiîngropat sau locuinţa simplă, de suprafaţă, cu două încăperi. În Moldova şi Ţara Românească, aşezările urbane se compuneau din locuinţe ridicate din piatră şi cărămidă.

Curţile domneşti de la Târgovişte şi Suceava erau relativ modeste şi abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea s-au petrecut amenajările edilitare semnificative, remarcate, între alţii, de Georg Reicherstorffer sau de Franco Sivori. În schimb, în Transilvania, lumea rurală şi urbană era mult mai asemănătoare cu aceea din Europa Centrală şi Occidentală.

Cotidianul şi cultura

Bogăţiile naturale şi rezervele de alimente, în special cereale, au fost dintotdeauna apreciate. Ele ofereau hrana necesară locuitorilor din ţările române, grânele destinate aprovizionării Constantinopolului, rezervele pentru forţele armate. N-au lipsit însă perioadele de foamete, precum cele din vremea lui Radu Paisie şi Ştefan Lăcustă, agravate de invaziile străine şi de campaniile militare desfăşurate pe teritoriul românesc.

Informaţiile de care dispunem, cu precădere de la călătorii străini, ne înfăţişează un tablou viu asupra vestimentaţiei. Astfel, marea majoritate a populaţiei îşi lucra hainele din in, cânepă sau aba. Membrii clasei conducătoare, şi în principal familia domnitorului, au căutat să fie în pas cu moda. Pentru o lungă perioadă, veşmintele au fost lucrate după modelul bizantin, însă unele accesorii erau inspirate de veşmintele occidentale. În secolul al XVI-lea, costumul pentru membrii clasei dominante a suferit influenţe orientale. Era făcut din mătase, postav, velur, catifea sau atlas. Ilustrative în acest sens sunt portretele domnitorilor Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare şi Neagoe Basarab.

Domnitorii români s-au afirmat ca excelenţi patroni ai activităţii culturale, pe care au stimulat-o şi au sprijinit-o pe diferite căi. Aceasta reprezenta o modalitate importantă de consolidare a puterii domneşti în raport cu marea boierime. Principalele creaţii ale culturii medievale - cronici, letopiseţe, anale, scrieri hagiografice, coduri de legi etc. - purtau amprenta tradiţiei romanităţii şi exprimau influenţa spiritualităţii slavo-bizantine.

Check Also

Societatea civilă în România după 1989

Decembrie 1989 a reprezentat pentru români prăbuşirea societăţii închise, unde individul era sufocat de omniprezenţa …

Românii şi statele vecine în timpul Evului Mediu

Reprezentând stadii diferite de închegare a instituţiilor politico-administrative şi militare, cnezatele şi voievodatele au fost …

Biserica şi şcoala în Evul Mediu şi la începuturile modernităţii. Construcţia ecleziastică şi implicarea laică

Religia a avut un rol foarte important în evoluţia societăţii, de-a lungul timpului, în spaţiul …

Anglia la sfârşitul Evului Mediu

Care sunt, în secolul al XV-lea, trăsăturile formate până atunci ale caracterului naţional? Cu toate …

Probleme şi izvoare privind Evul Mediu

Pentru perioada evului mediu sau a feudalismului timpuriu dispunem de izvoare scrise (narative şi documentare) …