Savin Bratu

Savin Bratu (15 mai 1925, Roman, judeţul Neamţ - 4 martie 1977, Bucureşti) - critic şi teoretician literar. Este fiul Perlei şi al lui Filip Baraş, angajat al Teatrului Naţional din Iaşi.

Bratu (al cărui nume la naştere este Raul) a absolvit Liceul Naţional din Iaşi, tot aici începând Facultatea de Litere, pe care o termină la Bucureşti (1950), unde devine apoi cadru didactic. Debutase în „Moldova liberă”, din Iaşi (1945), colaborând apoi la reviste ca „Naţiunea”, „Revista literară”, „Gazeta literară”, „Tânărul scriitor”, „Viaţa românească” şi „Contemporanul”. Editorial, debutează cu broşura Cum participă tineretul sovietic la întrecerile socialiste (1949), continuând în acelaşi registru sociologist-vulgar cu Vasile Roaită (1949).

Înscriindu-se ca început al unui traseu critic marcat proletcultist, volumul Eroul timpurilor noastre în proza din ultimii ani (1955), care „îşi propune să discute, în lumina experienţei adânci, dezvăluite în dezbaterile Congresului Scriitorilor Sovietici, unele probleme ale creării eroilor pozitivi”, promovează, într-o manieră obedientă, mai toate comandamentele partinice ale artei ca propagandă: „Pentru scriitor, reflectarea forţelor organizatorice transformatoare ale partidului nu e numai firească, ci şi obligatorie. În acest sens, în crearea personajelor care poartă în caracterul lor propriu, individual, semnificaţia forţei partidului, se pune în primul rând problema figurilor de comunişti. [...] E evident că, fără să creăm la un înalt nivel artistic chipul luminos al omului de partid, nu putem respecta adevărul istoric, adevărul realităţii societăţii noastre actuale, în care rolul de frunte al partidului în întreaga luptă a poporului chezăşuieşte dezvoltarea socială”.

Cu Moştenirea lui Ibrăileanu (1955) şi Cronici (I-II, 1957-1958), Bratu se apropie de teme şi metode mai consistente, deşi sociologismul vulgar, schematismul continuă să impieteze judecăţile asupra unor personalităţi şi orientări culturale majore. Titu Maiorescu şi Junimea sunt sancţionaţi pentru „concepţia reacţionară”, în timp ce Garabet Ibrăileanu şi Constantin Dobrogeanu-Gherea, colaboratorii revistei „Contemporanul” sunt valorizaţi numai ca promotori ai ideilor progresiste: Ibrăileanu, omul (1959) şi Contemporanul şi vremea sa (în colaborare cu Zoe Dumitrescu, 1959).

După monografia Mihail Sadoveanu. O biografie a operei (1963), o menţiune specială trebuie acordată masivei lucrări Ion Creangă (1969), o reluare a biografiei marelui humuleştean pe o bază documentară ce tinde spre exhaustiv. Încărcătura bibliografică, departe de a îngreuna lectura, este astfel selectată şi expusă, încât textul devine o alertă poveste, imitând în acest sens, s-ar spune inspirat, maniera biografiei călinesciene.

Elocvente sunt capitole ca Întâlnirea cu Maiorescu, Răzvrătirea, Întâlnirea cu Eminescu, ca şi ultimele secţiuni în care sunt relatate debutul şi evoluţia dramatică a bolii, ca şi sfârşitul vieţii scriitorului. Deşi vrea să dea o biografie, Bratu emite şi unele consideraţii asupra operei, avansând, mai ales în final, idei frapante. Astfel, el constată că Junimea nu l-a înţeles pe Ion Creangă, apreciind la el doar partea anecdotică. Maiorescu însuşi l-a preţuit ca scriitor abia după apariţia Amintirilor din copilărie, pentru că „nu-şi dădea seama că tocmai în ţărănosul elev de la şcoala preparandală, pe care-l formase ca pe un fiu din popor bun să instruiască poporul, zăcea clasicul cel mai apropiat de propriul său clasicism”.

În ultima parte a vieţii sale, sfârşită prematur la cutremurul din 1977, Bratu a abordat probleme de teorie literară. Un studiu consacrat lui Sainte-Beuve (Ambiguitatea revelatoare a parfumului) e publicat ca prefaţă la un volum tradus din Charles Augustin Sainte-Beuve, Portrete literare (1967).

Participă la volumul colectiv Analiză şi interpretare (1972), consacrat noilor metode din critica literară, semnând un capitol despre Lingvistica structurală şi critica literară, unde, după ce schiţează genul proxim, sensul conceptelor de structură şi structuralism, prezintă concepţia lingvistică a lui Ferdinand de Saussure şi Louis Hjelmslev, punând în valoare scheme şi idei valide în critica şi teoria literară.

De succinte dar precise caracterizări beneficiază Şcoala Formalistă Rusă şi Cercul de la Praga. Asemenea lucrări pregătesc temerara întreprindere Fundamentele criticii literare, primul volum, De la Sainte-Beuve la noua critică (1974), fiind o „panoramă a curentelor şi tendinţelor criticii franceze moderne” (Florin Mihăilescu); volumul al doilea ar fi urmat să se ocupe de critica germană şi de cea americană.

Opera literară

  • Eroul timpurilor noastre în proza din ultimii ani, Bucureşti, 1955;
  • Moştenirea lui Ibrăileanu, Bucureşti, 1955;
  • Cronici, I-II, Bucureşti, 1957-1958;
  • Ibrăileanu, omul, Bucureşti, 1959;
  • Contemporanul şi vremea sa (în colaborare cu Zoe Dumitrescu), Bucureşti, 1959;
  • Mihail Sadoveanu. O biografie a operei, Bucureşti, 1963;
  • Ion Creangă, Bucureşti, 1969;
  • Ipoteze şi ipostaze, Bucureşti, 1973;
  • Fundamentele criticii literare, vol. I: De la Sainte-Beuve la noua critică, Bucureşti, 1974.

Ediţii

  • Garabet Ibrăileanu, Studii literare, prefaţa editorului, Bucureşti, 1957;
  • Raicu Ionescu-Rion, Datoria artei, prefaţa editorului, Bucureşti, 1959;
  • Mihail Sadoveanu, Corespondenţa debutului, prefaţa editorului, Bucureşti, 1977.

Traduceri

  • Cervantes, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha (prelucrare de Jose Gonzales), Bucureşti, 1949 (în colaborare cu Ion Frunzetti);
  • Albert Thibaudet, Fiziologia criticii, introducerea traducătorului, Bucureşti, 1966;
  • Andre Gide, Jurnal. Pagini alese, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1970.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …