Sat cu doi popi, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Sat cu doi popi, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Din copilărie în 1956.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Sosisem în satul natal după-amiaza târziu şi după cină, vărul meu, Ilarie, începu să-mi povestească întâmplările mai însemnate, de când n-am mai fost acasă.

Stăteam la masă lângă un pahar de vin, cu lumina stinsă, pentru că lampa fumega tare. Dar luna era plină, bătea în geamuri şi lumina în cameră, dând umbră lucrurilor.

Ilarie îmi aduse la cunoştinţă tot ce crezuse el că-i mai vrednic de povestit. Apoi tăcu şi mai golirăm păhărelele.

- Nu mi-ai spus nimic de părintele Isaia, nici de celălalt preot, parcă-l cheamă Andrei! începui eu să întreb.

- Preoţii din sat? Aşa-i chema odată, dar acum numele lor nu le mai afli decât pe crucile din cimitir. Oare nu erau morţi şi când ai venit mai pe urmă acasă?

M-am gândit un răstimp. Nu! Nu erau morţi. Îmi adusei limpede aminte că am vorbit cu amândoi.

- Sunt morţi amândoi, bădiţă Vasilie! Întâi şi-a lăsat cârja părintele Isaia, înainte cu vreo nouă-zece ani. Bătuse în cap optzeci. Şi la trei ani a pornit după el şi părintele Andrei, în vârstă numai de şaptezeci de ani. Se părea că s-a grăbit să-l ajungă, să aibă cu cine se certa şi pe lumea cealaltă. Preotul unit, care veni în locul părintelui Isaia, e un om tânăr şi nu-i place cearta şi gâlceava. Când sărea părintele Andrei cu gura la el şi-şi bătea joc de „uniţi”, el se făcea că nu aude, şi din cât putea i se ferea din cale. Ce şi-a zis părintele pravoslavnic? Mă duc să-l aflu pe Isaia. El ştiu că nu se va feri din drumul meu. După ce, la o înmormântare, n-a putut nicicum să-l supere pe popa cel unit, s-a dus acasă, s-a pus la pat de inimă rea şi nu s-a mai sculat. A patra zi era pe urmele lui Isaia.

- Da, da, era un om rare pornit împotriva uniţilor, a greco-catolicilor. Mi-aduc şi eu aminte.

- Cum să nu-ţi aduci, bădiţă Vasilie, că era nărăvaş rău şi înfrunta pe uliţă pe toţi uniţii pe care îi întâlnea şi pe copii: „- Mă, voi sunteţi păgâni că vă faceţi cruce aşa: în numele Tatălui şi al Fiului şi al sfântului spirt. Cu «spirt» sunteţi botezaţi!”

- Hei, zic eu să fi fost de faţă părintele Andrei, numaidecât i-ar fi răspuns: iar voi sunteţi botezaţi cu lapte acru!

Am zâmbit amândoi, aducându-ne aminte de felul cum se mâncau din vorbe cei doi popi din satul nostru.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …