Sărbătorile în Dobrogea romană

De cultele amintite se leagă, de altă parte, celebrarea în cetăţile dobrogene a unor sărbători anuale după datini moştenite din strămoşi. Unele sunt pomenite în documentele epigrafice în chip explicit, caracterul altora poate fi numai presupus pe baza unor mărturii indirecte. Din numărul lor fac parte aşa-numitele Hermaia, sărbătoare în cinstea lui Hermes, celebrată îndeosebi de asociaţiile de efebi, de „tineri” şi, îndeobşte, de frecventatorii gimnaziilor; Targeliile, închinate lui Apollo şi surorii sale Artemis; Tauriile, legate de cultul lui Poseidon; Apaturiile, străveche festivitate ioniană, cu prilejul căreia copiii de ambele sexe se înscriau de părinţi în registrele fratriilor; în sfârşit, şi mai cu seamă, Dionisiile, despre al căror loc în viaţa culturală a oraşelor va mai fi vorba.

Oricare ar fi fost caracterul particular al fiecăreia, desfăşurarea tuturor prezenta anumite trăsături comune, cum ar fi o procesiune a cetăţenilor şi a familiilor lor, rânduiţi după sexe şi vârstă; sacrificiul săvârşit în faţa obştii întregi şi urmat de împărţirea între participanţi a cărnii victimelor; întreceri cu caracter muzical sau sportiv (alteori poetic) la care concurenţii reprezentau o anumită asociaţie sau o anumită diviziune a cetăţii, şi care stârneau în rândurile întregii populaţii o emulaţie uşor de închipuit.

Asemenea competiţii n-au lipsit desigur din nici o cetate dobrogeană. Dar informaţii amănunţite posedăm numai despre unele întreceri muzicale legate de cultul lui Dionysos, desfăşurate la Histria în secolele II- III d.Hr. În legătură cu ele, documentele epigrafice ne informează că erau organizate de un demnitar special - agonothetul - care prezida probabil şi alte asemenea manifestări şi al cărui nume figurează în inscripţii alături de al echipelor câştigătoare. Totul ne îndreptăţeşte să credem că în programul Dionisiilor histriene figurau cu regularitate reprezentaţii de dramă, şi că aceeaşi trebuie să fi fost situaţia şi în celelalte oraşe de pe coasta mării.

Când vorbim de sărbători, o menţiune se cuvine festivităţilor legate de cultul împăraţilor divinizaţi. Cu alt prilej, s-a amintit de templul în cinstea lui Augustus înălţat la Histria de un particular, către începutul erei noastre. Asemenea lăcaşuri de cult, câteodată simple altare, au existat cu siguranţă şi în alte locuri; la Troesmis, unde celebrarea cultului imperial era încredinţată unui colegiu de Augustali; la Callatis, unde în secolul I d.Hr. e atestată o sărbătoare specială „a Cezarilor” (Caesarea); în sfârşit, la Tomis, unde, aşa cum s-a arătat la vreme, organizarea periodică a unor manifestaţii de credinţă faţă de capii statului roman constituia îndatorirea principală a conducătorilor comunităţii oraşelor pontice. În astfel de împrejurări, ceremoniile propriu-zis religioase erau urmate de spectacole de amfiteatru - lupte de gladiatori şi vânători de fiare - celebrate sub supravegherea pontarhului şi desigur pe cheltuiala lui.

E posibil ca alături de Augustalii întâlniţi la Troesmis, alte grupuri de cetăţeni, mai mult sau mai puţin oficiale, ca gerousiile din Histria, Tomis ori Callatis, să fi contribuit şi ele la organizarea unor festivităţi şi întreceri cu caracter sportiv ori muzical. Chiar şi altfel, însă, participarea diferitelor asociaţii la viaţa culturală a oraşelor şi chiar a satelor reprezintă una din trăsăturile izbitoare ale vieţii publice în Dobrogea romană. Trebuie de asemenea subliniat rolul important pe care ele l-au jucat în răspândirea cultelor orientale şi, îndeobşte, a religiilor de „mântuire”.

Înainte de a ne ocupa de acestea, nu va fi inutil să arătăm însă că unii din zeii panteonului grec tradiţional au avut şi ei parte, în cetăţile de pe litoralul dobrogean, de un cult tainic, alături de cultul public întreţinut de obşte. Din numărul lor face parte Dionysos, despre ale cărui thiasuri callatiene, în epoca elenistică, s-a vorbit într-un capitol precedent, şi care în epoca romană e cinstit la Tomis în cadrul mai multor asociaţii a căror amintire s-a păstrat. Tot în legătură cu Dionysos, o interesantă inscripţie descoperită în ultimii ani la Histria ne-a adus informaţia că, în primii ani ai secolului III, în cetatea de pe malul lacului Sinoe funcţiona un „cerc” de închinători ai zeului, alcătuit din fruntaşi ai oraşului şi condus de un „părinte” înconjurat de mai mulţi demnitari de un rang inferior.

De un cult asemănător se bucura într-un alt port dobrogean Demeter Subpământeana, zeiţa roadelor. Către începutul erei noastre, şi desigur şi mai târziu, credincioşii ei - constituiau la Callatis o asociaţie numeroasă, ale cărei adunări votau decrete imitate după decretele cetăţii. Dacă Demeter şi Dionysos se numără printre zeii ale căror nume apar încă din poemele homerice, „Marii zei din Samothrace” sunt, aşa cum s-a arătat cu alt prilej, divinităţi traco-greceşti rezultate dintr-un lung proces de sincretism, în forma în care ni se înfăţişează în oraşele dobrogene cultul lor e precumpănitor un cult al Dioscurilor adoraţi în ipostaza de protectori ai corăbiilor şi ai corăbierilor.

Check Also

Dobrogea în timpul stăpânirii romane

Prin poziţia sa geografică şi strategică, Dobrogea romană constituie un adevărat bastion, a cărui importanţă …

Distribuţia proprietăţii în Dobrogea romană

Aşa cum s-a amintit mai sus, în satele din Dobrogea romană au apărut un mare …

Noi oraşe romane în Dobrogea

Urmele arheologice şi epigrafice descoperite în cele mai multe dintre aceste localităţi dovedesc ca, pe …

Dobrogea în perioada prăbuşirii stăpânirii romano-bizantine (602-679)

Evenimentele din anul 602 însemnau pierderea provinciilor nordice ale imperiului, care au fost luate în …

Dobrogea în timpul stăpânirii bizantine

În veacurile XI-XIII, teritoriul României dintre Dunăre şi Marea Neagră s-a aflat sub stăpânire bizantină. …