Samson L. Bodnărescu

Samson L. Bodnărescu (27 iunie 1840, Voitinel, judeţul Suceava - 3 martie 1902, Pomârla, judeţul Botoşani) - poet, prozator şi dramaturg. Era cel de al optulea născut în familia ţăranului Alexandru Bodnar. A urmat şcoala primară în Vicovul de Jos, liceul la Rădăuţi şi apoi la Cernăuţi. Trece bacalaureatul în 1865, după care se îndreaptă, în iarna aceluiaşi an, spre Bucureşti. Chemat în anul următor la Iaşi, este pedagog la Institutele Unite şi, un timp, student bursier al Universităţii.

Din 1866, remarcat de Titu Maiorescu, este introdus în societatea Junimea, al cărei sprijin material i-a înlesnit plecarea în străinătate, pentru studii. Din toamna anului 1867 până în primăvara lui 1870 studiază la Viena. În 1870, obţine doctoratul în filosofie la Giessen, în Germania. La întoarcerea în ţară este numit bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iaşi, iar în 1874, director al şcolii „Vasile Lupu”. La începutul anului 1879, primeşte direcţia nou înfiinţatului Institut „Anastasie Başotă” de la Pomârla - lângă Dorohoi -, funcţionând în acest post, cu o corectitudine exemplară, până la moarte, dar păstrând legăturile cu prietenii din Iaşi, Mihai Eminescu, Veronica Micle, A.D. Xenopol şi Ioan Ianov.

Bodnărescu a debutat la „Convorbiri literare” (1867) cu o povestire de factură romantică, publicând apoi versuri şi piese de teatru, într-un limbaj presărat cu forme dialectale, el încearcă să autohtonizeze unele motive din romantismul german, folosind şi procedee caracteristice lui Dimitrie Bolintineanu. În perioada studiilor în străinătate, se îndreaptă spre lirica de meditaţie. Subordonând poezia căutărilor sale filosofice, introduce şi în pasteluri note meditative. În genere, utilizează imagistica obişnuită din lirica minoră a epocii, căreia încearcă să-i dea sensuri profunde. Folosirea frecventă a simbolului a făcut ca unele dintre versurile lui să nu fie apreciate decât în cercul Junimii.

Preocupat de relaţia dintre raţiune şi sentiment, Bodnărescu este chinuit de imposibilitatea aflării unui echilibru stabil şi definitiv. Întors de aceea spre sine şi spre copilărie, tânjeşte după libertatea vârstei nevinovate, răzvrătindu-se, cu o violenţă sinceră, rar întâlnită la alţi poeţi români ai vremii, atât împotriva lui însuşi, cât şi împotriva credinţei. Din dorinţa de a valorifica posibilităţile oferite de genul liric, a alcătuit epigrame în metru antic.

Sub influenţa romantismului german, nuvelele Suferinţe (Din ziarul unui june) şi Mici escursiuni apelează frecvent la tonul patetic wertherian, insistând asupra sensibilităţii bolnăvicioase a eroilor. Sedus de ritmul prozei, scriitorul se adresează legendelor şi basmelor populare, de la care împrumută un şir de elemente specifice, constituind temelia a două legende în proză. Legendele sale, cea mai reuşită dintre ele fiind Vidra şi Simion, au îmbogăţit galeria personajelor feminine voluntare din literatura noastră, prin portrete sugestive şi pline de savoare folclorică (Vidra, Laura). O pasiune constantă a arătat Bodnărescu pentru teatru, considerând că aici se află adevărata lui vocaţie.

Proiectele dramatice îi erau vaste, încă din liceu plănuia o dramă în cinci acte, Puterea şi inima sau Roman şi Viorica, pe care a abandonat-o în favoarea piesei Rienzi, la care a început să lucreze în aceeaşi vreme. Apărută în „Convorbiri literare”, în 1868, piesa are în centru figura tribunului italian Cola da Rienzi. Fără a reuşi să contureze cu prea multă vigoare personalitatea lui Rienzi, Bodnărescu a creat totuşi un tip de posedat, a cărui viaţă nu are preţ decât în măsura în care slujeşte unui scop. Rienzi e un idealist care se bizuie pe vise şi iluzii. El se socoteşte un iluminat, venit să propovăduiască „omenia” într-o lume pe care o consideră „oarbă”. Declarativ şi juvenil, rămâne totuşi un personaj interesant prin poezia care îl însufleţeşte, dar care nu poate susţine o compoziţie şubredă.

Superioară este drama Lăpuşneanu-Vodă, apărută tot în „Convorbiri literare” (1878-1879). Liniile generale ale subiectului sunt luate din cronici şi documente istorice şi o singură scenă, uciderea lui Motoc, e împrumutată din nuvela omonimă a lui Costache Negruzzi. În amănunte, drama se depărtează cu totul de istorie: doamna Ruxandra e îndrăgostită de Stroici, care, la rândul lui, o iubeşte; Alexandru Lăpuşneanu e urmărit tot timpul de ura Anei Peuker - pe al cărei soţ îl ucisese - şi a lui Şraiber.

Piesa este o înfruntare deschisă de patimi, după model shakespearian, desfăşurată pe un fundal de intrigi, pentru care autorul are o slăbiciune deosebită. În piesele sale, intrigantul este un personaj decisiv, care conduce, practic, acţiunea. Un oarecare relief are Alexandru Lăpuşneanu, din care scriitorul face o figură de obsedat. Personajul se manifestă ca un răzvrătit împotriva lui însuşi şi împotriva lumii. Neaflând răspuns la întrebările pe care şi le pune, el se lasă cuprins de o exasperare tulbure, domolită numai prin cruzime.

Ca şi Rienzi, Lăpuşneanu-Vodă este scrisă în versuri albe, ceea ce permite compunerea de fraze ample, bogate şi echilibrate, covârşite, uneori, de afluxul metaforelor. Bodnărescu a alcătuit şi un ciclu intitulat Urmaşii lui Alexandru cel Bun în drame istorice, din care nu a scris decât episodul Ilie-Vodă, în cinci acte. Singurul merit al acestei piese ar fi că precede, prin temă, drama Despot-Vodă a lui Vasile Alecsandri, Vlaicu-Vodă a lui Alexandru Davila şi Ringala a lui Victor Eftimiu.

Opera literară

  • Rienzi, Iaşi, 1868;
  • Lăpuşneanu-Vodă, Cernăuţi, 1884;
  • Din scrierile lui Samson Bodnărescu, Cernăuţi, 1884;
  • Scrieri, ediţie îngrijită de Aurel Petrescu şi Paul Lăzărescu, prefaţă de Aurel Petrescu, Bucureşti, 1968.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …