Rusaliile, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Rusaliile, de Vasile Alecsandri, este un vodevil.

Scris la Mirceşti, în luna octombrie 1860 (conferă scrisoarea adresată lui Ion Ghica din Mirceşti, la 26 octombrie 1860), vodevilul satirizează demagogia liberalilor, ostili reformelor democratice ale lui Al. I. Cuza, şi, în acelaşi timp, exagerările latiniste ale etimologiştilor ardeleni. Charles Drouhet identifica pentru pedantul Galuscus modelul pedanţilor lui Moliere, dar Alecsandri avea modele mai apropiate în „sapienţii” noştri, în ale căror concepţii lingvistice vedea o primejdie pentru limba noastră strămoşească (conferă şi scrisoarea din 1 noiembrie 1869 adresată lui Iacob Negruzzi).

El îşi preciza încă o dată modelul şi ţinta satirei în scrisoarea către Alexandru Hurmuzachi din 14 martie 1863: „Acum mă ocup cu tipărirea unui mic vodevil într-un act, intitulat Rusaliile în satul lui Cremine, o piesă ce s-a jucat zilele trecute la Bucureşti şi care a indignat pe Nichipercea. Acest giurnal caraghios mă declară om fără de moral şi mă plânge că mi-aş fi terminat reputaţiunea de autor.

În curând ţi-oi trimite acea grozăvie fatală reputaţiunii mele şi vei videa în cuprinsul ei cum au agiuns de stropşită biata limbă românească în gura unor pedanţi ce se cred mai români când îşi adaugă un us în coada numelui lor. Personagiul cel mai comic este un profesor de sat, anume Ion Găluşcă, dar care au găsit de cuviinţă a se numi Ionus Galuscus, subt cuvânt că s-ar trage dintr-un general roman ce-a făcut războiul cu Galia pe timpul lui Cezar. Am aflat că toţi ardelenii aflători în Bucureşti au rămas furioşi asupra mea, lucru de care puţin îmi pasă, căci mai am încă destule săgeţi în tolbă” (conferă Vasile Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori).

Vasile Alecsandri

Piesa s-a reprezentat pentru prima dată la Iaşi, în primăvara anului 1861, probabil după textul aflat în manuscrisul Bibliotecii Academiei Române nr. 809, datat 1860: „... Apariţia unor noi lucrări de teatru ale lui Vasile Alecsandri - scrie Ioan Massoff -, un moment eliberat de însărcinările sale diplomatice, a înviorat într-o măsură viaţa teatrală a Iaşilor. S-au reprezentat astfel Rusaliile în satul lui Cremene [...], canţonetele Clevetici şi Sandu Napoilă, precum şi piesa Lipitorile satelor din Moldova, localizare după o lucrare franţuzească” (dările de seamă: Rusaliile în satul lui Cremine, comedie în un act de V.A., în „Dacia”, nr. 15-19 din 1861 şi Anonim, Lipitorile satului din Moldova, vodevil în patru acte de V.A., în Ţăranul român, 1861).

Tot Ioan Massoff ne informează că premiera piesei la Teatrul cel Mare din Bucureşti a avut loc în stagiunea următoare, în februarie 1862, citându-l pe actorul Ştefan Vellescu care relata astfel, în Memoriile sale (vol. II - Muzeul Teatrului Naţional), împrejurările în care s-a produs acest eveniment: „... Rusaliile, piesă originală de Alecsandri, satiră politică, care cu toate acestea nu a avut succes şi înţeleg prea bine aceasta; Alecsandri, cu ideea de a satiriza pe inimicii săi politici, a uitat cel mai principal lucru: că o piesă, mai înainte de orice, cată să aibă o intrigă şi un interes oarecare dramatic; piesa nu răspunde, cu toate acestea, deloc la aşteptarea generală. Millo îmi spune că Curtea, care a cerut cu stăruinţă ca să se reprezinte această piesă, în seara de reprezentare se temea ca piesa să nu fie fluierată”.

Alecsandri remaniase poate sau a remaniat ulterior piesa, cum se poate constata din compararea manuscrisului din 1860 cu ediţiile, dar numai în ceea ce priveşte stilul, intriga rămânând aceeaşi.

Reprezentarea şi tipărirea piesei în 1863 au stârnit violente atacuri împotriva lui Alecsandri, în presa liberală, care îl acuza că ar fi ostil reformei agrare (conferă Independenţa română, nr. 73 din 1863). De fapt, campania era îndreptată indirect împotriva lui Al. I. Cuza şi era dusă de mai multe publicaţii: „Nichipercea”, „Ţăranul român”, „La voix de la Roumanie” şi „Ateneul român”.

Rusaliile (intitulată la început Satul lui Cremine - conferă manuscrisul Bibliotecii Academiei Române nr. 809, copie autografă a piesei, dăruită Academiei de Ion Ghica apoi Rusaliile în satul lui Cremine şi, în fine, Rusaliile) s-a tipărit mai întâi în broşură separată (Rusaliile în satul lui Cremine. Vodevil într-un act Iaşi, 1863. Repertoriul dramatic), apoi în volumul II al Repertoriului dramatic (Lipitorile satului, Rusaliile, Zgârcitul risipitor, Ultra-demagogul, Ultra-retrogradul), Iaşi, 1863 şi în Opere complete, 1875.

Check Also

Drumul de fer, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Drumul de fer, de Vasile Alecsandri, este un vodevil. Comedia a fost scrisă în iarna …

Paraclisierul sau Florin şi Florica, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Paraclisierul sau Florin şi Florica, de Vasile Alecsandri, este un vodevil. Comedia a fost scrisă …

Millo director sau Mania posturilor, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Millo director sau Mania posturilor, de Vasile Alecsandri, este un vodevil. „Comedia cu cântice într-un …

Arvinte şi Pepelea, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Arvinte şi Pepelea, de Vasile Alecsandri, este un vodevil. Scrisă în iarna 1863-1866, „povestea în …

Agachi Flutur, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Agachi Flutur, de Vasile Alecsandri, este un vodevil. Scrisă în 1863 (după datarea din manuscrisul …