Ruinarea proprietăţii ţărăneşti şi creşterea celei feudale în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Încă din a doua jumătate a veacului al XV-lea, gospodăria ţărănească a fost atrasă în oarecare măsură în producţia de mărfuri pentru piaţa internă, iar în prima jumătate a veacului următor îşi intensifică producţia de cereale şi cea a industriei casnice, pentru vânzare. Atragerea ţărănimii în economia de mărfuri a fost un factor hotărâtor în destrămarea obştii ţărăneşti, prin accentuarea diferenţierii de avere între ţărani. Obştea continuă să se destrame şi prin pătrunderea în interiorul ei a unor elemente străine, în special feudali, interesaţi în lărgirea stăpânirii lor.

Proces de mai lungă durată, destrămarea obştii libere a luat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea un ritm accelerat, când sute de sate de moşneni şi răzeşi şi-au pierdut pământul şi libertatea. În epoca de care ne ocupăm, dezagregarea obştii ţărăneşti s-a manifestat prin împărţirea pământului pe bătrâni, pe funii şi pe locuri, şi chiar prin delimitarea pe teren a unor părţi din pământul obştesc, părţi pe care şi le desfac fie unii din cei mai înstăriţi din obşte, fie feudalii care reuşiseră să pătrundă în obşte.

Actele interne încep să pomenească tot mai des agrimensura. Măsurătorile cu pasul şi cu stânjenul, ca şi falcea, pogonul, ogorul, răzorul etc., reprezintă delimitarea pe teren a unor părţi individuale din moşia satului. În sânul obştii libere se înmulţesc tranzacţiile dintre ţărani. Cei ajunşi în nevoie îşi vând părţile celor mai cu stare, iar aceştia, devenind economiceşte mai puternici, ocupă locurile de conducere în obşte, şi, mai târziu, îşi aleg părţile şi ies din devălmăşie. Marii proprietari feudali, boierii şi mănăstirile, atunci când nu pot aservi întregul sat de moşneni, caută să pătrundă pe diferite căi în interiorul obştii săteşti, că apoi, cu încetul, după delimitarea părţii ce le revenea, să acapareze şi părţile celorlalţi săteni, pe care, în majoritatea cazurilor, îi aserveau.

Încă din prima jumătate a veacului, atraşi în schimbul de mărfuri şi în producţia de cereale-marfă, boierii au dus o politică susţinută de acaparare a pământurilor ţăranilor liberi, care continuă şi în perioada următoare. Ei pătrund în obşte prin cumpărare, înfrăţire, zălogire, plata birului altora etc. Cumpărarea părţilor de ocină ale unor săteni se putea face numai cu respectarea dreptului de preempţiune, atunci când ceilalţi membri ai obştii refuzau să cumpere. Feudalii obţin părţile celor ce nu-şi plătesc dările către stat, plătindu-le în locul lor.

Înfrăţirile şi zălogirile sunt cele mai adesea nişte vânzări deghizate, căi de ocolire a dreptului de preempţiune al celorlalţi membri ai obştii. Cunoscute din epoca anterioară, ele se practică acum pe o scară mult mai întinsă. Ţăranii, copleşiţi de nevoi şi în special de povara dărilor, fie din cauza neputinţei celorlalţi devălmaşi de a cumpăra ei, fie tentaţi de suma mai mare de bani ce li se oferea dinafară obştii, calcă obiceiul „protimisis”-ului, înfrăţind pe partea lor de ocină străini, mai ales boieri şi clerici, dar şi negustori. Adesea ţăranii îşi zălogesc ocina, pe termene scurte, în schimbul unor sume de bani, sub valoarea ei. Neputând înapoia banii la termen, ocina trecea pe seama creditorului.

Devenit astfel devălmaş în sat, feudalul, atât prin cumpărări dese - de data aceasta mai uşor de făcut, nemaiîntâlnind nici o opoziţie - cât mai ales prin cotropiri, ajunge să stăpânească mai multe părţi în vatra satului, în câmp, pădure etc. Cu ajutorul domniei, el reuşeşte să şi le aleagă de restul proprietăţii devălmaşe, iar în cazul ogoarelor disparate, să şi le comaseze, alcătuindu-şi un trup de moşie, pe care fie că îl dă în dijmă ţăranilor rămaşi liberi, fie că, mai ales, îl transformă în rezervă cultivată, în folos exclusiv, cu munca ţăranilor aserviţi.

O cale mai lesnicioasă de pătrundere în obşte a feudalilor a fost cea a cumpărărilor de curături ţărăneşti, făcute de aceştia pe terenul obştii nepus încă în valoare prin cultivare şi care se vindeau cu mai multă uşurinţă, îndeosebi în Moldova. Marea proprietate boierească şi mănăstirească, precum şi domeniul domnesc, înregistrează în această epocă o creştere însemnată, în dauna proprietăţii ţărăneşti libere. Domeniul feudal se măreşte acum nu atât prin danii domneşti şi colonizări pe ocine pustii, obţinute de la domnie, cât mai ales prin cotropiri şi cumpărări de sate libere.

La sfârşitul secolului al XVI-lea existau în Moldova şi Ţara Românească numeroase domenii întinse, cuprinzând de la 20 până la 100 de sate, cu o populaţie de vecini şi robi ce ajungea la câteva mii de suflete. După spusele lui Sivori, în Ţara Românească erau destui boieri care posedau câte 50 de sate şi peste o mie de ţărani dependenţi. Creşterea domeniului feudal s-a făcut îndeosebi prin violenţă. Din cele 54 de sate ale mănăstirii Tismana, de pildă, 35 sunt obiect de contestaţii. Actele veacului al XVII-lea cuprind numeroase date cu privire la calea obişnuită de creştere a domeniului - a rumânirilor cu sila, a vânzărilor forţate etc. - urmată în cursul veacului al XVI-lea, dar mai ales în ultimele două decenii.

Structura domeniului continuă să rămână, în mare, aceeaşi: de o parte, delniţele ţărăneşti, de cealaltă, rezerva stăpânului. Aceasta din urmă cunoaşte o importantă creştere, fie prin defrişări, fie prin cumpărări de ocine fără vecini, sau prin cotropirea unor pământuri de cultură ale ţăranilor liberi etc. Odată cu creşterea domeniului şi lărgirea rezervei cultivate, aparatul domenial de administrare, supraveghere şi constrângere se diferenţiază oarecum după sarcini.

Check Also

Prefacerile politice din Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Apariţia unei noi boierimi A doua jumătate a veacului al XVI-lea este frământată de un …

Consolidarea poziţiei internaţionale a Moldovei (1365-1400)

Statul feudal moldovean s-a consolidat şi şi-a desăvârşit organizarea în a doua jumătate a secolului …

Cauzele interne şi externe ale înfrângerii Revoluţiei din 1848 în Ţara Românească

Înfrângerea revoluţiei a fost determinată de faptul că în ţară capitalismul era slab dezvoltat şi …

Criza fărâmiţării feudale în Moldova (1432-1457)

Perioada cuprinsă între moartea lui Alexandru cel Bun şi urcarea pe tron a lui Ştefan …

Întărirea presiunii otomane asupra Ţării Româneşti (1496-1521)

La sfârşitul secolului al XV-lea şi în prima jumătate a secolului al XVI-lea, istoria Ţării …