Românii şi poezia lor, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Studiul, scris, după cum notează Vasile Alecsandri la sfârşit, la Paris în 1848, s-a publicat pentru prima dată în revista Bucovina a lui Hurmuzachi, în 1849 (părţile I şi a II-a) şi 1850 (fragmente din partea a III-a), fiind reluat apoi în volumele Salba literară, 1857, şi Proză, 1876.

Poate că nu e întru totul întemeiată afirmaţia pe care o face Bogdan-Duică: „Din Franţa, Alecsandri se întorsese (1839) cu o înţelegere deplină a însemnătăţii literaturilor populare” (Vasile Alecsandri, 1926), dacă luăm în considerare însemnarea poetului însuşi din 1842: Voyage aux montagnes. Decouverte des tresors de la poesie populaire” (conferă Marie G. Bogdan, Autre fois et aujourd’hui).

Nu trebuie însă ignorat faptul că încă din secolul al XVIII-lea literaturile populare fuseseră descoperite şi primite cu mult entuziasm. Puternicele ecouri stârnite de Ossian în Franţa şi Germania îi erau cunoscute şi lui Alecsandri, care-l citează în studiul său (conferă Gheorghe Bogdan-Duică).

În timp ce se afla la Paris, nu se poate să nu fi auzit de culegerea Stimme der Volker in Lieder, publicată de Herder in 1779, de activitatea fraţilor Grimm, care întrevedeau în poezia populară posibilitatea unei noi ştiinţe, de aceea a lui Vuk Karagic, care publicase în 1823 o culegere de poezii populare sârbeşti; adunând cu acest prilej şi un număr de poezii populare româneşti, Karagic le dăduse lui Asachi, pe care-l întâlnise la Viena (Nicolae Petraşcu, Vasile Alecsandri, 1894).

Indiferent însă de momentul în care literatura populară îi stârneşte interesul, adevăratul descoperitor - „Cristofor Columb al literaturii populare române”, cum îl numeşte Hasdeu - este Vasile Alecsandri. Strădania lui de a aşeza la locul ce i se cuvenea acest nepreţuit izvor de inspiraţie, fenomen de autentică artă, îi atrăgea atenţia şi preţuirea unor contemporani ca Henry Stanley, în Anglia, în 1856; Kotzebue care, în 1857, publica volumul Rumanische Volkspoesie, tălmăciri după culegerea lui Alecsandri din 1852-1853; Prosper Merimee etc. (I.D. Bălan, L’Homme qui a decouvert le folklore roumaine, în Astrado. Revue bilingue de Provence, nr. 3 din 1967; număr închinat lui Alecsandri la 75 de an de la moartea sa).

Datorită lui, literatura noastră populară intrase în circulaţia europeană. Titu Maiorescu, student la Berlin, notează în 15/27 februarie 1859, printre cărţile citite de când se afla la Berlin, şi „Alecsandri - Rom.[anische] Volkspoesie” (Însemnări zilnice, vol. I, Bucureşti, 1937).

Vasile Alecsandri

Descoperirea poeziei populare are o influenţă covârşitoare şi asupra lui Alecsandri însuşi, care mi scrisese până atunci nici un vers în limba română. Primele sale creaţii în româneşte sunt puternic înrâurite de poezia populară: Baba Cloanţa, Strunga, Doina, Hora şi Crai-nou.

„Publicarea unora din aceste bucăţi într-un calendar pe 1843 - îi scria el mai târziu lui Ubicini - dădu loc unui mare număr de critici. În saloanele lumii li se zicea poezii de colibă. O singură persoană, care abia mă cunoştea [e vorba de Elena Negri] şi care mai apoi a exercitat o înrâurire dumnezeiască asupra tinereţii mele, îmi scrise de departe o scrisoare încântătoare în care îmi spunea: Continuă cum ai început; cel mai frumos titlu de glorie la care trebuie să râvnească un poet este acela de poet naţional şi popular!” (manuscrisul nr. 3.370).

Studiul asupra poeziei populare a fost scris mai înainte ca Alecsandri să fi rânduit într-un volum creaţiile populare culese în decurs de mai mulţi ani. Aflat în emigraţie la Paris, spre sfârşitul anului 1848, după eşuarea mişcării revoluţionare din Moldova, regăsindu-şi manuscrisele, îşi aduce, probabil, aminte de făgăduiala pe care o făcuse lui Hurmuzachi de a colabora la revista sa.

Aflat în faţa poeziilor culese în peregrinările lui prin munţi, se gândeşte că este momentul să Ie dea la iveală, să releve marea lor valoare artistică. Astfel ia naştere studiul Românii şi poezia lor, care deschidea drumul publicării poeziei populare. Prin acest act literar, Alecsandri îşi dobândea „un nou drept la recunoştinţa patriei pentru o asemene îmbogăţire a literaturii naţionale” - cum spunea nota „Bucovinei” care însoţea studiul (G.C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri).

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …