Rolul omului în creşterea producţiei agroecosistemelor

Activitatea economică a omului în agroecosisteme

Practicând o agricultură intensivă, omul poate obţine de pe aceeaşi suprafaţă cultivată o producţie vegetală crescută, cunoscând necesităţile plantelor de cultură în apă şi săruri minerale. Apa trebuie să se găsească în sol în timpul ciclului de dezvoltare a culturilor. Omul contribuie indirect la păstrarea şi pătrunderea apei în sol (prin executarea de arături adânci şi praşile, împiedicarea spulberării zăpezii de pe ogoare pe timp de iarnă prin parazăpezi), şi direct asigurând necesarul de apă al plantelor (mai ales pe timp de secetă) prin irigaţii.

Sărurile minerale sunt asigurate de om prin procesul de fertilizare a solului, folosindu-se îngrăşăminte chimice şi organice (gunoi de grajd). Rotaţia culturilor se practică pentru a evita sărăcirea solului în anumite săruri, ştiut fiind că fiecare cultură are cerinţe specifice în săruri minerale. Omul cultivă soiuri de plante productive, raportându-le la condiţiile de climă şi sol, precum şi la rezistenţa la dăunători.

Protecţia plantelor de cultură

Protecţia plantelor de cultură se face prin combaterea dăunătorilor cu diverse mijloace.

  • combaterea chimică se bazează pe folosirea unor substanţe chimice capabile să distrugă sau să stăvilească înmulţirea şi răspândirea dăunătorilor (buruieni, insecte şi alţi dăunători);
  • combaterea biologică se referă la distrugerea dăunătorilor prin utilizarea prădătorilor şi a paraziţilor naturali ai acestora;
  • combaterea integrată constă într-un ansamblu de mijloace şi metode; este necesară cunoaşterea ciclului de dezvoltare al dăunătorului pentru a şti când este eficace lupta biologică; această metodă se completează cu lupta chimică pentru a ţine populaţiile de dăunători la un nivel scăzut.

Culturile protejate şi importanţa lor

Culturile protejate sunt agroecosistemele care diferă între ele prin componenţa biocenozelor (legume, plante decorative); ele se realizează în răsadniţe, solare, sere. Răsadniţele sunt amenajate pentru a obţine răsaduri necesare plantării în câmp. Solariile permit obţinerea unor recolte timpurii de roşii, castraveţi, varză etc. Serele protejează plantele pe toată perioada lor de dezvoltare. Astfel, se obţin şi în anotimpul rece culturi necesare aprovizionării populaţiei pe timp de iarnă.

Cultivarea plantelor fără sol

De multă vreme, oamenii cultivă unele plante (cum ar fi, de pildă, roşiile) în sere fără sol. În locul solului există nişte dispozitive prin care circulă soluţii nutritive, asigurând dioxidul de carbon necesar fotosintezei. Rădăcinile plantelor cresc în aceste soluţii; randamentul producţiei este superior culturilor agricole tradiţionale. Şi pe această cale se obţin producţii crescute de roşii necesare oamenilor mai ales pe timpul iernii. Activitatea economică a omului este un factor hotărâtor al producţiei vegetale. Omul trebuie să acţioneze chibzuit pentru a proteja solul şi celelalte medii de viaţă.