Regimul juridic al oraşelor pontice sub stăpânirea romană

Încă înainte de această dată, în situaţia ţinuturilor de la Dunărea de Jos se petrecuseră şi alte schimbări, dintre care cea mai importantă e transformarea în anul 45 a regatului clientelar trac în provincia romană a Traciei.

Ca urmare, Dobrogea, despre care s-a arătat înainte că - cu excepţia cetăţilor greceşti - continua să facă parte din posesiunile regilor odrizi, e anexată provinciei Moesia, în timp ce oraşele de pe litoral - Histria, Tomis, Callatis - beneficiază mai departe de regimul statornicit pentru ele la data înglobării în imperiu. Cu privire la acest regim, informaţiile de care dispunem nu sunt nici suficient de numeroase, nici suficient de limpezi.

Mai abundente pentru Histria, ele lipsesc aproape cu totul în cazul celorlalte oraşe, în legătură cu care nu se pot face decât presupuneri întemeiate pe analogii. Fie că au beneficiat de condiţia unor „cetăţi aliate” (civitates foederatae), fie de aceea a unor „cetăţi libere şi scutite de dări” (civitates liberae et imrnunes), toate s-au bucurat oricum de o autoadministraţie care prelungeşte pe aceea din epoca anterioară cuceririi romane.

Fiecare oraş dobrogean îşi păstrează controlul asupra unui teritoriu delimitat cu stricteţe, în fiecare colegii de magistraţi purtând denumirile tradiţionale continuă să exercite atribuţiile cunoscute. Chiar din secolul I d.Hr., când stăpânirea romană asupra Sciţiei Mici se întăreşte şi se desăvârşeşte, în Tomis şi Callatis (probabil şi în Histria) reîncepe baterea monedei de bronz, care va dura până spre mijlocul secolului al III-lea.

Îndată după transformarea în provincie a regatului trac, de altă parte, de-a lungul malului Dunării ca şi de-a lungul coastei mării, se organizează reţeaua de puncte vamale pomenită în documente sub denumirea de „vama ţărmului trac” (portorium ripae Thraciae). Prima ei menţiune se citeşte într-o scrisoare adresată autorităţilor din Histria de guvernatorul Moesiei Flavius Sabinus (în jurul anului 50 d.Hr.), prin care fratele viitorului împărat Vespasianus confirmă oraşului „îngăduinţa de a pescui în gura Peuce (actualul braţ Sf. Gheorghe) şi de a aduce lemn de facle… fără plata vreunei taxe”.

Amintită şi în mesajele altor guvernatori ai Moesiei dintre anii 46 şi 68, această scutire ne lasă să înţelegem că, cu prilejul intrării Histriei în imperiu, locuitorii ei primiseră făgăduinţa de a li se respecta nu numai integritatea teritoriului stăpânit „din zilele strămoşilor” (cum se exprimă scrisoarea lui Tullius Geminus), dar şi larga imunitate fiscală ce trebuie să le fi fost recunoscută în limitele acestui teritoriu.

Cât priveşte soarta ulterioară a „vămii Dunării”, se poate arăta că în prima jumătate a secolului II aceasta a suferit o schimbare în modu-i de organizare. După cum rezultă din inscripţii, la o dată ce trebuie căutată între domniile lui Traian şi Antoninus Pius (după toate probabilităţile, în timpul domniei lui Hadrian) „vama ţărmului trac” avea să se contopească cu „vama celor două circumscripţii ale Illyricului” (publicum portorii Illyrici utriusque), formând de aci înainte o organizaţie unică cu numele de publicum portorii Illyrici utriusque et ripae Thraciae.

Check Also

Oraşele şi corporaţiile din Anglia

Pentru a înţelege cum, după Marea Cartă, controlul feudal s-a transformat cu încetul în control …

Dezvoltarea mineritului şi meşteşugurilor, a comerţului şi oraşelor în Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Alături de agricultură şi de creşterea animalelor, o dezvoltare deosebită a înregistrat în acest timp …

Dezvoltarea comerţului şi a oraşelor în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Sporul cantitativ pe care-l cunoaşte producţia Moldovei şi Ţării Româneşti în secolul al XVIII-lea a …

Oraşele greceşti din Dobrogea în timpul stăpânirii romane (secolele I-III d.Hr.)

Cât priveşte oraşele greceşti pontice, romanii le-au protejat încă de la început, nu numai fiindcă …

Regimul politic, monopolul ideologic şi „producţia culturală”

Regimul politic Modelul cuceririi puterii de către comuniştii români, mai putini de o mie în …