Regalitatea şi religia în Dacia

În secolele I î.Hr. - I d.Hr., societatea geto-dacică a cunoscut o perioadă de apogeu, înfloritoarea civilizaţie a fierului - temei al unei economii prospere - structurarea tot mai clară a societăţii s-au reflectat în plan politic prin apariţia statului dac. Acesta a fost o monarhie militară, având uneori un caracter teocratic.

Burebista

 

Ajutat de marele preot Deceneu, Burebista a adus sub ascultarea sa triburile geto-dace, creând un stat cu centrul situat în zona Munţilor Orăştiei. Aici el a ridicat un puternic sistem de fortificaţii alcătuit din cetăţi ale căror vestigii se găsesc la Blidaru, Costeşti, Piatra Roşie şi Căpâlna. Pentru a da o forţă sporită statului întemeiat de el, Burebista a încercat să impună noi norme morale şi juridice.

Bazându-se pe o forţă militară redutabilă, regele get a dus o politică externă activă, cucerind şi integrând teritorii întinse, cum au fost cele locuite de celţi, sciţi şi bastarni sau coloniile pontice greceşti, de la Olbia până la Apollonia. Statul lui Burebista constituia astfel în epocă o mare putere ce ajungea în nord până la Carpaţii Păduroşi, în vest până la Dunărea Mijlocie şi Slovacia, spre sud până la Munţii Haemus (Balcanii de astăzi), iar spre est până la gurile Bugului.

Un stat de o asemenea întindere şi putere, învecinat cu Imperiul roman, nu putea să-i lase multă vreme indiferenţi pe conducătorii acestuia. Confruntat aşadar cu pericolul roman ce ameninţa Dobrogea şi întreaga linie a Dunării, Burebista s-a amestecat în războiul civil dintre Caesar şi Pompei, trimiţând ajutor militar şi solie celui din urmă. Învingător, Caesar a preconizat o expediţie de pedepsire a lui Burebista, care n-a mai avut loc însă, conducătorul roman fiind asasinat în anul 44 î.Hr.

De la Burebista la Decebal

După moartea lui Burebista marea sa stăpânire s-a destrămat: coloniile greceşti şi triburile de alt neam şi-au proclamat neatârnarea, iar triburile geto-dacilor s-au desprins în regate mai mici. Tradiţia politică moştenită din vremea lui Burebista a fost continuată însă în zona Munţilor Orăştiei de regi precum Deceneu, Comosicus, Coryllos-Scorilo, Duras.

Profitând de slăbirea forţei militare a dacilor, romanii au integrat în acest interval în imperiul lor teritoriul de pe cursul mijlociu al Dunării constituind provincia Pannonia, apoi cel dintre Dunăre şi Munţii Haemus, transformat în provincia Moesia, căreia i s-a adăugat în anul 46 şi teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, cucerit ceva mai devreme.

Decebal

Pe fondul agravării pericolului roman, urmaşul lui Duras a refăcut unitatea statului dac. Deşi mai restrâns ca arie geografică, noul stat era mai puternic şi mai bine organizat. Progresele înregistrate în acest răstimp de societatea dacică erau multiple şi importante: o populaţie numeroasă şi grupată în jurul multor „dave” în care pulsa o vie activitate economică, strânse legături comerciale cu lumea greco-romană, o cultură înfloritoare cu puternice elemente originale.

Regele dac a avut mai multe războaie cu romanii, între care cele cu generalii Cornelius Fuscus şi Tettius Iulianus. Deşi înfrânt în ultimul conflict de către romani, Decebal a încheiat în anul 89 o pace avantajoasă cu împăratul Domiţian, devenind client al Romei. Aceasta a sporit şi mai mult forţa economică şi militară a noului stat dac, mărind totodată temerile imperiului.

Confruntările dintre daci şi romani au reînceput în timpul lui Traian, când au avut loc două războaie grele şi sângeroase, a căror desfăşurare este redată pe basoreliefurile Columnei lui Traian. Victorioşi în primul război, romanii au impus în anul 102 o pace grea pentru Dacia: Decebal trebuia să dărâme zidurile cetăţilor, să cedeze o serie de teritorii şi să renunţe la orice independenţă în politica externă. Atacată din nou în anul 105 din mai multe direcţii, Dacia a fost cucerită, în urma celui de-al doilea război, în anul 106. Cea mai mare parte a teritoriului statului dac a fost transformată atunci în provincie romană.

Deceneu

La marile succese politice şi militare ale lui Burebista o contribuţie importantă a adus-o sfetnicul său apropiat, marele preot Deceneu. Slujitor al cultului lui Zalmoxis, acesta s-a angajat alături de Burebista la opera de închegare a statului dac. Centrul spiritual al statului era pe Dealul Grădiştei, identificat de Strabon cu numele de Cogaionon („Muntele Sfânt”).

De aici i-a îndemnat el, probabil, pe supuşi la abstinenţă, sobrietate şi ascultare de porunci pe care, potrivit tradiţiei consemnate de Diodor din Sicilia, Zalmoxis le moştenise de la Hestia, zeiţa protectoare a focului şi vetrei. Politeismul dacilor includea alături de divinitatea supremă Zalmoxis şi alte zeităţi ca Bendis sau Gebeleizis, precum şi un zeu al războiului, asemănător lui Ares la greci.

Deceneu n-a fost însă un personaj exclusiv sacerdotal: după asasinarea lui Burebista el a fost urmaşul acestuia în funcţiile de rege şi judecător. Mare autoritate spirituală, sub cârmuirea lui, incinta sacră de pe Dealul Grădiştei a fost permanent îmbogăţită cu noi sanctuare, între care marele sanctuar circular care atestă la geto-daci o ştiinţă a măsurării timpului asemănătoare întrucâtva celei a egiptenilor, babilonienilor, indienilor şi grecilor.

Potrivit afirmaţiilor lui Iordanes, Deceneu i-a instruit pe daci în aproape toate ramurile filozofiei, i-a învăţat logica şi morala şi i-a instruit în ştiinţele naturii, în botanică şi medicină, dezvăluindu-le totodată secretele astronomiei.

Check Also

Caracterele generale ale perioadei de trecere la feudalism (secolele IV-X d.Hr.) în Dacia

Lupta maselor asuprite, precum şi atacurile triburilor libere dinafară, au dus la prăbuşirea sistemului sclavagist …

Monumente de artă din Dacia romană

La Sarmizegetusa, Apulum, Drobeta şi Romula s-au descoperit urmele unor monumentale băi publice (thermae), care …

Cultura slavilor în secolele VI-IX. Religia

„Orice religie – spune Engels – nu este altceva decât oglindirea fantastică în minţile oamenilor …

Năvălirea ungurilor în Dacia

Starea ţărilor de peste munţi la venirea ungurilor. Români sub voievozii bulgari De la stingerea …

Întinderea şi organizarea administrativă a Daciei

La sfârşitul celui de-al doilea război dacic întreg teritoriul care formase regatul lui Decebal era …