Raţa în copac, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Raţa în copac, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată

A apărut pentru prima oară în volum în Din munţi şi din câmpii, 1957.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Pădurarul Nicodim mă duce, pe înserate, la un fel de lac - mai mult baltă decât lac -,înconjurat de trestiiş des, printre care abia se zăreau, unde şi unde, clipiri de apă. Până la marginea trestiişului nu putea răzbate privirea.

- Zadarnic am mai ostenit până aici, bădiţă Nicodime! Nu ne putem apropia de luciul bălţii. Dac am avea o luntre!

- Nu-i nevoie de nicio luntre! Crezi că cu ea am putea răzbate prin trestiiş? Apoi, nu se împuşcă raţele pe faţa apei.

- Dar unde?

El ridică braţul.

- În zbor, pe sus, când se apropie să se coboare în trestiiş, unde-şi au cuiburile şi unde dorm noaptea.

- Dacă-i aşa, eu îmi pot vedea de drum. Încă n-am împuşcat în aer nicio pasere. Nu mă pricep!

- Vei învăţa şi te vei pricepe şi dumneata, că nimeni nu se naşte învăţat! Acum vei încerca, altădată vei nimeri!

- Şi ce te faci dacă nimereşti una şi cade în trestiiş sau în baltă? Cum o afli şi cum o scoţi?

- Dumneata, domnule doctor, încă nu ai vânat la raţe?

- Nu!

- Nu le caută şi nu le scoate vânătorul, ci cânele.

- Păi Bălan al dumitale e câne de oi, nu de vânat!

- O să vezi dumneata cum scoate raţa. L-am învăţat! Odată cu înserarea au început să vâjâie prin văzduh şi pâlcurile de raţe care se coborau spre lac. Puşca bădiţii Nicodim începu să trăznească sec de lângă mine, trăgeam şi eu, abia având răgaz să schimb umplutura, atâtea pâlcuri treceau peste capetele noastre. Cânele sărise de mult în trestiiş şi, din când în când, se ivea înotând cu câte-o raţă în gură.

Mirosea a pulbere arsă, fumul se împânzea deasupra trestiişului şi, o vreme, n-am mai ştiut pe ce lume sunt, trăgând mereu cu arma.

Cânele ne aduse patru raţe şi doi răţoi mari şi grei.

- Ai văzut cum se-nvaţă vânătorul să nimerească paserea în zbor?

- Ei, parcă am nimerit ceva! Dumneata le-ai împuşcat. Am tras şi eu aşa!

- Ba ai tras foarte bine! Două raţe au căzut din focul dumitale. Nu glumesc, am văzut cu ochii mei.

Pădurarul şi-a mângâiat cânele, a cântărit în mână raţele pe rând şi, foarte mulţumit, şi-a aprins pipa, părând a cădea pe gânduri.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …