Povestirile istorice în versuri în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Cronicile versificate şi îndeobşte povestirile istorice în versuri, care încearcă să fixeze, într-o limbă înţeleasă de toţi şi într-o formă uşor de reţinut, evenimente memorabile din viaţa ţărilor române, cunosc, în epoca pe care o îmbrăţişăm, o neobişnuită înflorire, urmată de declinul lor grabnic şi definitiv. Ele se datorează deopotrivă, unor cărturari mărunţi, rămaşi anonimi, cât şi unor reprezentanţi instruiţi ai boierimii şi sunt redactate în româneşte, dar şi în limba greacă. Atitudinile pe care le dezvăluie merg de la reculegerea pioasă în faţa morţii năpraznice a unor puternici ai zilei, până la satirizarea caustică a oamenilor şi moravurilor unor vremuri de adânci şi repezi prefaceri.

Faţă de aceeaşi personalitate, cum e voievodul muntean Nicolae Mavrogheni, apartenenţa de clasă a autorilor ne lămureşte de ce, în unele alcătuiri aflăm numai laude interesate, iar în altele contestarea - în ton aspru sau glumeţ - a oricăror merite ce s-ar putea atribui aceluiaşi domn sau apropiaţilor săi. Cu vremea însă, povestirea de ton popular lasă tot mai mult locul pamfletului politic şi social, îmbrăcat în veşmântul versurilor, pe care-l vom întâlni şi în perioada următoare revoluţiei din 1848. Naraţiunile anonime versificate încep să devină numeroase odată cu războiul ruso-turc din 1768-1774 şi se continuă până în primele decade ale veacului al XIX-lea. Ele sunt expresia interesului cu care micii cărturari de la oraşe încep să privească evenimente care dau măsura vremurilor noi în care păşesc principatele.

Cel mai înalt nivel, atât sub raportul informaţiei istorice, cât şi al realizării literare, îl vor atinge naraţiunile versificate consacrate domniei lui Nicolae Mavrogheni (1786-1790). Atât anonimul, publicat de N. Docan, cât şi tot atât de puţin cunoscutul pitar Hristache, care-şi redactează, în 1817, povestirea sa mavroghenească, înfăţişează pe larg evenimentele politice şi militare şi se opresc îndelung asupra caracterului inegal al lui Mavrogheni şi asupra străinilor dornici să parvină cu care se înconjurase. Sub raport literar, pitarul Hristache e superior anonimului prin humorul şi vivacitatea scenelor zugrăvite, precizia şi pitorescul portretelor, - cum este acela al favoritului domnesc Dumitrache Turnavitul - cât şi prin versificaţia curgătoare şi sprintenă.

Pe poziţiile boierimii - mai ales greceşti - care ţinea să păstreze bune raporturi cu domnul fanariot devotat turcilor, se situează căminarul Manolachi Persianos, care dă la lumină, într-o broşură grecească, tipărită în 1789 la Bucureşti, o cronică în versuri a vieţii şi domniei lui Mavrogheni, un adevărat poem encomiastic. După 1821, povestirea istorică în versuri cunoaşte, odată cu Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovei întâmplare, după răzvrătirea grecilor, 1821, a vornicului Alecu Beldiman, cea mai masivă şi - sub anumite raporturi - mai semnificativă realizare. Opera interesează mai cu seamă prin poziţia de clasă pe care Beldiman o trădează, prezentând în chip caricatural desfăşurarea mişcării eteriste în Moldova şi pomenind cu dispreţ de mişcarea lui Tudor Vladimirescu.

Suntem de altfel într-o epocă în care naraţiunea versificată lasă locul satirei, ca în alcătuirea lui Vasile Pogor-tatăl despre Vedenia schimnicului Varlaam de la Secu, în 1821, sau Eteriada aceluiaşi. Alteori, un anonim ca autorul Trâmbiţei româneşti, scrisă după 1821, cultivă poemul patriotic antiotoman, în care datele de istorie contemporană sunt de-a dreptul disparente. La fel şi în Plângerea şi tânguirea patriei asupra nemulţumirii străinilor ce au dărăpănat-o, versuri de mare circulaţie ale unui autor neidentificat, care într-o prosopopee avântată, pune Patria să rostească imprecaţii în stil biblic împotriva eteriştilor, fără ca accentele lirice să mai lase loc şi informaţiei istorice.

Check Also

Cultura în ţările române în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Însemnatele prefaceri prin care au trecut ţările române în a doua jumătate a secolului al …

Decadenţa băniei craiovene şi înflorirea oraşului în epoca destrămării feudalismului

În epoca destrămării feudalismului s-au produs importante schimbări şi în domeniul instituţional. Bănia craioveană nu …

Efectele cuceririi Angliei. Feudalitatea şi viaţa economică

De pe vremea regilor saxoni existaseră ţărani şi seniori, colibe şi castele, dar spiritul saxon …

Filologia şi folclorul în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Problema limbii a fost abordată, în epoca de descompunere a feudalismului, cu o vigoare nemaiîntâlnită. …

Gândirea filozofică, economică şi socială în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Gândirea filozofică se dezvoltă în Transilvania, începând cu a opta decadă a secolului al XVIII-lea, …