Portretul literar al personajului Mihai Viteazul din „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, de Nicolae Bălcescu

Nicolae Bălcescu a fost om politic, istoric, scriitor şi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai revoluţiei de la 1848. În opera sa, Bălcescu a slăvit vitejia românească şi a evocat figura marelui voievod Mihai Viteazul (domnitor al Ţării Româneşti între anii 1594 şi 1601), care capătă aură legendară atât pentru victoria în lupta de la Călugăreni împotriva turcilor, cât şi pentru încercarea lui de a uni ţările române.

Principala creaţie, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, sintetizează personalitatea complexă a lui Nicolae Bălcescu sub toate aspectele: istoric, sociolog, filozof şi scriitor. Figura lui Mihai Viteazul ocupă centrul cărţii, de unde reiese preţuirea şi admiraţia lui Bălcescu pentru măreţul voievod. Autorul îl venerează pe Mihai Viteazul pentru patriotismul său, pentru vitejia şi curajul de pe câmpul de luptă, pentru abilităţile de strateg militar, pentru idealul său de a uni Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

Capitolul Mihai Viteazul face parte din opera amplă intitulată Românii supt Mihai-Voievod Viteazul şi conturează portretul domnitorului, care devine personaj literar, întâmplările acestui fragment sunt plasate în secolul al XVI-lea, la Craiova.

Prin descriere, prozatorul ilustrează în mod direct trăsăturile fizice şi morale ale lui Mihai, banul (funcţie de mare dregător, conducătorul unei regiuni) Craiovei. Succinte elemente biografice (despre viaţa cuiva) dezvăluie faptul că Mihai era fiul lui Pătraşcu-Voievod, care domnise în Ţara Românească (1545-1557) şi cârmuise cu blândeţe şi dragoste poporul, de aceea fusese supranumit „cel Bun”. Faptul că este nobil prin naştere motivează şi o serie de însuşiri ale banului Craiovei, pe care prozatorul le evidenţiază în mod direct: „bărbat ales şi vestit şi lăudat prin frumuseţea trupului său”.

Descrierea portretului continuă cu enumerarea unor virtuţi remarcabile, exprimate direct de către autor prin expresii sugestive pentru însuşirile caracteriale ale protagonistului (personaj principal). Mihai se distinge prin „credinţa către Dumnezeu”, prin patriotismul înflăcărat („dragostea către patrie”), prin omenia cu care se comportă atât faţă de cei egali cu el, cât şi faţă de cei umili. Spirit justiţiar, sincer, cinstit şi darnic sunt alte însuşiri morale ale lui Mihai, care conturează „mult lăudatul său caracter”.

Trăsăturile morale, ale banului Mihai reies în continuare prin naraţiune, prozatorul povestind o întâmplare sugestivă pentru măreţia personajului. Faptele vitejeşti şi firea blândă a banului Craiovei au făcut să fie îndrăgit de popor, care şi-a pus nădejdea în curajul şi înţelepciunea lui. În acel timp, Ţara Românească era cârmuită de „crudul” Alexandru-Vodă şi viaţa românilor era plină „de chin şi de jale”. Voievodul era invidios pe succesele şi calităţile lui Mihai şi plănuieşte uciderea acestuia.

Banul descoperă la timp complotul şi încearcă să fugă la Constantinopol, dar oamenii domnitorului îl prind şi îl duc la Bucureşti, unde îl întemniţează. De teamă ca poporul să nu se revolte şi să se ridice în apărarea banului Mihai, voievodul îl condamnă la moarte. La locul osândei, gâdele (călău) nu are tăria să-i reteze capul şi, aruncând satârul (securea călăului), „fuge prin mulţimea adunată”, strigând că el nu-l poate ucide „pe acest om”.

Mulţimea este electrizată (înflăcărată, entuziasmată) de această întâmplare, consideră că a fost un semn ceresc şi cere cu „un glas detunător” milă şi iertare pentru banul Mihai. Spre sfârşitul secolului al XVI-lea, în 1594, banul Craiovei devine domnitorul Ţării Româneşti, numele fiind urmat de un epitet caracterizator şi foarte sugestiv pentru gloria sa: Mihai Viteazul.

Nicolae Bălcescu a construit cu măiestrie figura voievodului Mihai Viteazul prin intermediul personajului principal din opera Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, reunind trăsăturile fizice şi morale într-un portret literar complex.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …