Poezia în perioada interbelică

Lirica interbelică se constituie într-o perioadă de mare diversitate, atât în ceea ce priveşte temele şi motivele poetice abordate, cât şi în privinţa limbajului şi a noutăţii unor formule estetice.

În esenţă, se poate spune că poezia interbelică va ajunge să se sincronizeze cu marea poezie europeană. Fenomenul, teoretizat la noi de Eugen Lovinescu, presupunea o circulaţie a unor formule estetice europene în toate literaturile vremii, iar literatura / poezia română nu putea face excepţie. Un poet ca Ion Barbu, de exemplu, va ilustra un gen de poezie ermetică, pură, cultivat, între alţii, de francezul Stephane Mallarme, a cărui lirică se caracterizează prin violentarea sintaxei, vocabular compozit, aluzii erudite. Ermetismul lui Ion Barbu presupune un imaginar poetic caracterizat atât de folosirea unor simboluri încifrate, cât şi de prezenţa unei sintaxe poetice aparte, reprezentată în special, prin elipse şi dislocări topice, dar şi prin imagini intelectuale, abstracte şi vocabular neologic.

În cazul lui Tudor Arghezi se poate vorbi despre o poezie a „dramelor metafizice” şi despre o estetică a urâtului, ultima avându-şi sursa în concepţia baudelaireană asupra poeziei. Lucian Blaga, un alt mare poet interbelic, va cultiva o poezie predominant metaforică, marcată de tensiune imagistică, integrându-se în bună măsură în curentul expresionist al epocii. În sfârşit, George Bacovia - a cărui activitate poetică se va concentra în special în perioada interbelică, deşi debutase înaintea războiului - va prelungi în opera lui, printr-o retorică specifică marcată de stilizare, trăsături ale mai „bătrânului” simbolism, dar va aduce şi elemente de poezie modernistă, în special expresionistă.

Perioada interbelică va conserva însă şi mai vechea direcţie, tradiţionalistă, a liricii româneşti, diversificată însă prin apariţia unor teme literare noi şi manifestată, în principal, prin linia ortodoxistă imprimată de revista „Gândirea” şi de articolul-program Sensul tradiţiei, al lui Nichifor Crainic. Limbajul, atât al textelor teoretice, cât şi al celor lirice, este radical diferit de cel al poeziei moderniste, presărat de cuvinte şi expresii precum mistica satului, metafizica sfinţilor, cultură, civilizaţie, perspectivă sofianică. Paginile „Gândirii”, ilustrate în mare parte de pictorul Demian, se umplu cu sfinţi, cu îngeri lucrând pământul, cu scene în fundalul cărora se întrevăd turle de biserici. Se militează insistent pentru o etnicizare a credinţei, în conformitate cu sufletul naţional.

Direcţiile poeziei tradiţionaliste sunt, în general, două. Una este cea a sensibilităţii metafizice, reprezentată mai cu seamă de lirica lui Vasile Voiculescu. Este o poezie a fiorului religios, a întrebărilor fără răspuns despre raporturile omului cu forţele universului, a neliniştii în faţa misterelor firii. Cea de a doua, reprezentată de poeţi precum Aron Cotruş şi Radu Gyr, este o lirică a răzvrătirii, a exaltării vitaliste, exprimate adesea într-un limbaj aspru, tăiat parcă în stâncă.

În ciuda unor excese mistic-spiritualiste, gândirismul rămâne, fără îndoială, mişcarea cea mai fertilă şi cu rezultatele cele mai notabile ale tradiţionalismului românesc.

Check Also

Arhitectura şi viaţa cotidiană a românilor în perioada interbelică

În perioada interbelică viaţa de zi cu zi a românilor a devenit mai complexă şi …

Mişcarea democratică şi revoluţionară din Craiova între cele două războaie mondiale

Creşterea numerică şi maturizarea politică a detaşamentului muncitoresc se impun ca o coordonată principală a …

Viaţa politică şi partidele burgheze din Craiova între cele două războaie mondiale

Viaţa social-politică poartă amprentele sistemului de guvernământ al ţării, cu trăsături mai pronunţate privind fărâmiţarea …

Economia şi societatea românească în perioada interbelică

Un stat agrar În perioada interbelică, modelul economic şi social românesc nu este fundamental diferit …

Perioada interbelică – o perioadă fertilă în publicistica craioveană

În peisajul publicisticii craiovene  interbelice,  al preocupărilor de cercetare istorică, etnografică, folclorică şi de istorie …