Paul P. Drogeanu

Paul P. Drogeanu (4 iunie 1948, Bucureşti) - etnolog. Este fiul Doinei (născută Dobo) şi al lui Paul Drogeanu, profesor universitar.

După absolvirea Liceului „Mihai Eminescu” (1962-1966) şi a Facultăţii de Limba şi Literatura Română (1967-1972) a Universităţii din Bucureşti, a lucrat ca cercetător la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” din Bucureşti, între 1991 şi 1994 urmează o specializare postuniversitară la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris.

Practica fericirii. Fragmente despre sărbătoresc (1985; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române şi Premiul Uniunii Scriitorilor), eseu scris cu supleţe analitică şi structurat pe o bogată bibliografie internaţională, este „o încercare de a înţelege locul pe care-l ocupă în cultură paradoxul social, tradiţionalul miracol obişnuit pe care-l constituie sărbătoarea”. Nu mai este vorba de nişte descrieri etnografice romantice, maniera în care examinau sărbătorile S. Fl. Marian şi Tudor Pamfile este abandonată, deoarece pe Drogeanu nu-l interesează complexele festive, ci „semnificaţia unui principiu contagios”.

Din perspectiva sa, sărbătorescul este „o stare care se transformă în calitate”, „un mod de a fi valoare”, un principiu cultural iradiant. De aceea este preocupat mai ales de conturarea unei etnologii a fericirii, subscriind opiniei lui Karl Kerenyi, care spusese, încă din 1938, că sărbătorescul a „scăpat cu totul etnologului”. Autorul investighează aşadar comportamentul festiv, pentru că esenţa sărbătorii este „sărbătorescul de dincolo de o anume sărbătorire”. Contează, în viziunea sa, „modul de viaţă sărbătoresc”, „principiul cultural al sărbătorescului”, sărbătorescul fiind „esenţialitate a gestului festiv şi sentiment al lui”.

Autorul vede în spiritul sărbătorii ceva mai înalt decât plăcerea, decât distracţia şi relaxarea, şi anume profilarea, dincolo de cotidian, a unei lumi fericite. Capitole foarte dense tratează cele câteva moduri de a fi ale sărbătorescului: paradoxalul, kairoticul, agalmaticul şi agonisticul. Paradoxalul este ilustrat de călătorii care, în spaţii străine, se miră de latura exoterica a ceremonialurilor şi iau drept sărbători unele comportamente sociale, neştiind să discearnă între sacru şi profan, să perceapă autenticul din spectacolele văzute.

Prin kairotic, la origine concept al moralei presocratice, autorul defineşte prilejul nimerit în care are loc o sărbătoare, timpul, spaţiul şi contextul social favorabile acesteia. Prin agalmatic înţelege deopotrivă celebrarea supraumanului şi ilustrarea omenescului. În fine, prin agonistic înţelege acea ficţiune a violenţei, acea exorcizare a ei în cadrul conflictelor ceremoniale ce au loc între cetele de căluşari sau între alaiurile de măşti din cadrul Malancei bucovinene.

Practica fericirii este o excelentă, modernă şi erudită lucrare de antropologie culturală, „o aventură unică în antropologia culturală, nu numai românească” (Paul Petrescu), ilustrând frumoasele posibilităţi teoretice ale autorului.

Opera literară

  • Practica fericirii. Fragmente despre sărbătoresc, Bucureşti, 1985.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …