Paul Dugneanu

Paul Dugneanu (23 aprilie 1951, Cluj) - critic şi istoric literar. Este fiul Victoriei (născută Antipa) şi al lui Petre Dugneanu, profesori. A absolvit Facultatea de Filologie, secţia română-franceză, a Universităţii din Bucureşti şi şi-a luat doctoratul în filologie cu teza Opera poetică a lui Ion Heliade-Rădulescu.

Este, succesiv, profesor de limba şi literatura română la Maia, Brazi, judeţul Ilfov (1974-1975), Bucureşti (1975-1978), redactor pentru versiunea franceză a revistei „Cărţi româneşti”, redactor-şef la „Universul cărţii” (1991-1995), redactor-şef adjunct la „Revista română”, conferenţiar la Universitatea „Ovidiu” din Constanţa şi profesor la Colegiul Naţional „Sf. Sava” din Bucureşti. Primeşte Premiul pentru critică al revistei „Luceafărul”.

Critic cu o frază suplă, funcţională, cu judecăţi critice exacte şi expresive, Dugneanu a debutat la începutul anilor ’70, în revista „Amfiteatru”, colaborând apoi la „Contemporanul”, „Caiete critice”, „Viaţa românească”, „Convorbiri literare” etc., iar în mod constant, la „Luceafărul”.

Primul său volum, Universuri imaginare, apărut în 1981, cuprinde eseuri şi articole, concepute din unghi tematist şi arhetipal, dar apelând şi la mijloacele criticii foiletonistice, despre poezia română de la George Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi până la Ştefan Aug. Doinaş, Nichita Stănescu şi Marin Sorescu. În ansamblu, volumul ilustrează „inteligenţă critică, orizont intelectual şi capacitate analitică” (Pompiliu Marcea).

Cea de-a doua carte a sa, Forme literare (1993), este consacrată în întregime literaturii române contemporane, incluzând comentarii despre volume semnate de prozatori şi poeţi ca Mircea Eliade, Nicolae Breban, Mircea Ciobanu, Tudor Ţopa, Mircea Nedelciu, Cezar Ivănescu, Daniel Turcea şi Marius Robescu.

Demersul şi metoda critică s-au consolidat, punând în evidenţă un mod propriu de abordare a textului literar, bazat pe decelarea resorturilor şi semnificaţiilor profunde ale operei, dintr-o perspectivă constructivă, în aceeaşi arie epistemică se înscriu şi volumele Incursiuni critice (I-II, 2001-2003), o selecţie din articolele, cronicile literare şi eseurile publicate de-a lungul a treizeci de ani de activitate, alcătuind un itinerar critic în geografia literaturii române moderne şi contemporane.

Pornind de la o carte, exegetul conturează, dincolo de radiografierea esenţială a discursului analizat, profiluri relevante de poeţi, prozatori, critic. De asemenea, în demersul lui interpretativ, susţinut de o serioasă, dar neostentativă armătură teoretică (tematism, semiotică, textualism), criticul procedează frecvent la inedite asocieri şi referinţe într-un larg cadru cultural.

O altă serie de volume abordează şi aspecte de istorie literară, văzute printr-o grilă modernă, fără însă a fi neglijată paradigma epocii respective, în această categorie se inserează volumul I. Heliade-Rădulescu, un Atlas al poeziei (1995), studiu dedicat poeziei originale a scriitorului paşoptist, şi eseul, urmat de o antologie de texte comentate, Eminescu după Eminescu (2000), în care se face, edificator, demonstraţia modernităţii poeziei eminesciene prin elementele sale simboliste, raportate la poezia lui Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud şi Stephane Mallarme.

Cartea cea mai reprezentativă a criticului este Al doilea val. Generaţia Hyperion, cu un prim volum, Poezia anilor ’70 (2001), ce analizează un important segment de istorie literară contemporană. Autorul se referă la o a doua promoţie („val”) a unei generaţii ilustre, mai puţin comentată, deşi cuprinde nume precum Virgil Mazilescu, Marius Robescu, Emil Brumaru, Vasile Vlad, Adrian Popescu, Nicolae Ioana etc. „Maşinăria hermeneutică” a criticului (Adrian Dinu Rachieru) funcţionează şi de această dată cu eficienţă, argumentând convingător şi nuanţat originalitatea, profunzimea şi valoarea poeţilor interpretaţi.

Opera literară

  • Universuri imaginare, Bucureşti, 1981;
  • Forme literare, Bucureşti, 1993;
  • I. Heliade-Rădulescu, un Atlas al poeziei, Bucureşti, 1995;
  • Eminescu după Eminescu, Bucureşti, 2000;
  • Incursiuni critice, I-II, Bucureşti, 2001-2003;
  • Al doilea val. Generaţia Hyperion, vol. I: Poezia anilor ’70, Bucureşti, 2001.

Antologii

  • Camil Petrescu interpretat de..., Bucureşti, 1984;
  • Liviu Rebreanu interpretat de..., Bucureşti, 1987;
  • Eminescu. Texte comentate, Bucureşti, 1989.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …